Hrăniți energetic un monstru

Hrăniți energetic un monstru

”Boboteaza – 2019.
Desfășurare de forțe umane și tehnice, dar și cheltuieli inutile din bani publici, pentru un capriciu prostesc al unui individ grotesc.” – Constantin Cumpana 

Voi, cei care mergeți buluc la slujbele Arhiepiscopului Tomisului, hrăniți energetic un monstru. Vă vorbește un om care a făcut asta 20 de ani. În momentul în care Dumnezeu m-a ajutat să văd cine e cu adevărat și că nu e nici pe departe sfântul pe care îl credeam, i-am închis robinetul.  I-am spus că nu mai am încredere în el, că nu mai am nevoie de ajutorul lui și că nu-l voi mai urma sub nicio formă. În acel moment s-a transformat, din ”îngerul de lumină”, în ceea ce este de fapt – un monstru.

Spune că are misiune de făcut, că oamenii au nevoie de el, când realitatea este cu totul alta, domnia sa are nevoie DISPERATĂ DE OAMENI. Fără spectatori e un om mort.

Pt a face mascaradele de slujbe pe care le vedeți, pt a rezista cât mai mult în mijlocul oamenilor, umblă cu o borsetă de medicamente după domnia sa, ia câte un pumn de tablete de 3 ori pe zi și bea câte 3-4 doze de energizante.

Rezistența domniei sale nu vine din rugăciune, ci din forțarea organismului cu tot felul de ”suplimente” și mai cu seamă din energia pe care o fură, pur și simplu, de la voi.

Ați văzut cum vă invită citez: ”stăruitor” să-l urmați la slujbe, la spectacole, conferințe etc? Nu face asta pt voi, ci pt el, pt că are nevoie de adrenalina pe care i-o oferiți.

Când a început să dea semne că nu e cel pe care l-am descris în lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, i-am urmărit fiecare gest, fiecare cuvânt, pt că am vrut să înțeleg. Și când am început să înțeleg cum funcționează și de ce are nevoie, mi-a spus că îi e teamă de mine pt că îl disec.

Și, da. L-am ”disecat”, iar ce am găsit în interiorul său… m-a îngrozit.

Încă puțin și vă voi povesti tot. Am tăcut timp de doi ani deoarece eu sunt pt recuperarea omului, am tot sperat că a avut un moment de rătăcire și că își va da seama cât de mult a greșit.  După cele mai recente evenimente, am realizat că nu mai e nimic de recuperat și că e necesar să spun tot, nu din răzbunare, ci din dorința ca cei care au urechi de auzit… să nu mai treacă prin ce am trecut eu.

 

Scrisoare deschisă – Bogdan Dumitrel Sava

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii