gânduri

Preasfintitul Longhin otravit cu mercur?

Va amintiti postarea 

Veste şoc – un Părinte drag nouă în stare gravă? 

Veste şoc – un Părinte drag nouă în stare gravă

Astazi pe pagina de fb a prietenului meu Gabriel Vasilescu am gasit informatia : Preasfintitul Longhin a fost otravit cu mercur…

Sper ca aceasta informatie sa nu fie reala. Daca ar fi m-ar pune serios pe ganduri. In urma cu o luna si jumatate, l-am visat de trei ori pe Preasfintitul Longhin, amenintat de o cobra. Cobra = otrava, venin… Apropiatii mei stiu lucrul acesta

Părintele drag nouă în stare gravă, are legatura tot cu respingerea documentelor eretice din Creta. Deocamdata atat pot spune. Pana pe seara sper sa pot verifica informatia in legatura cu Preasfintitul Longhin

Postat de Mihaela Ion in Vise stranii, 2 comentarii

Renascut din iubire – gânduri

Azi am petrecut mult timp cu Nicolas şi mi-am dat seama o dată în plus că, „Renascut din iubire”, va fi o carte care poate schimba vieţi. 

Nimic previzibil, totul uimitor…

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Renascut din iubire – 3

„De ce m-oi fi născut de ce? Ce rost am eu pe această lume? Am început să cred chiar că nu sunt bun de nimic. Poate am vocaţie de slugă şi atât. O slugă care mai şi încurcă…”

Copleşit de gânduri, şi-a strâns hainele folosite şi le-a băgat la maşina de spălat. A pus detergent şi a apăsat pe buton.

-Mulţumesc şi ţie maşină că îmi speli hainele că nu sunt bun de nimic, a şoptit oftând din adâncul sufletului.

Dintr-o dată l-a apucat durerea de stomac. Şi-a adus aminte că în ziua respectivă nu mâncase nimic. A luat dintr-un sertar nişte sticks-uri rămase acolo de nici nu mai ştia de când, s-a aşezat pe pat cu picioarele încrucişate.

Imaginea supremei singurătăţi. Un tânăr de 18 ani, într-o mansardă întunecoasă mâncând nişte stick-suri… mâncarea lui într-o zi întreagă. În ziua respectivă unchiul lui luase masa în oraş, iar el nu-şi permitea să intre în bucătărie în lipsa stăpânului casei, deşi bună parte din tot ce era acolo, era făcut pe banii moşteniţi de el de la bunicul lui.

Părinţii lui, unchiul, cei care-l înconjurau, îl făcuseră să se simtă inutil. Frica de abandon îl stăpânea încă de copil, frică ce crescuse odată ce drumurile părinţilor lui se despărţiseră, iar el nu mai avea loc în nicio familie din cele două refăcute. După plecarea bunicului din această lume îi mai rămăsese doar unchiul, fratele mamei, de la care trebuia să îndure tot felul de umilinţe, de teamă să nu fie abandonat şi de el. Era prea trist pentru un tânăr şi prea fără speranţă…

A mâncat sticks-urile, a aruncat ambalajul la coşul de gunoi şi s-a aşezat în pat, cu privirea în tavan. Nu se mai gândea la nimic. Obosise. Obosise de atâta viaţă netrăită. A deschis ochiul de geam, care îi permitea să vadă oarecum de sus împrejurimile. Bătea vântul. Adierea ce avea în ea căldura de peste zi, îi mângâia chipul obosit. Privea peste timp, nu peste împrejurimi. În trecut îşi vedea viaţa plină de tristeţi, în prezent, la fel, în viitor, nu vedea nimic. Vedea întuneric, un întuneric de noapte nesfârşită. Şi-a aprins veioza, s-a aşezat la birou, şi-a deschis cărţile şi a început să studieze. Se pregătea totuşi să dea examen la Facultatea de Filosofie.

-Dacă intru la facultatea asta poate mă ajută să înţeleg viaţa sau dacă nu o înţeleg, măcar să o accept, şi-a şoptit răsfoind cărţile.

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 3 comentarii