Frumusețea peste care s-a așternut pustiul…

Frumusețea peste care s-a așternut pustiul…

Aceste imagini redau cel mai bine starea pe care am avut-o în acea seară de 3 decembrie 2018. Peste toată frumusețea celor 20 de ani, dintr-o dată s-a așternut pustiul… Am intrat în restaurant… mă uitam des la telefon… Speram că mă va suna și-mi va spune de ce…  atât așteptam, să știu de ce… s-a întâmplat ce s-a întâmplat în acea seară…

Nu m-a sunat, nu mi-a spus, nu mi-a răspuns… Am plecat spre București cu apăsarea învolburată a mării și în suflet cu o rană care striga de durere… Se apropiau sărbătorile… Și ce primisem… Astăzi nu mă mai doare… Rana s-a cicatrizat… Pe cicatrice au rămas încrustate cifre și litere: 3 decembrie 2018 – ÎPS Teodosie – primul și ultimul meu duhovnic…

 

 

EROUL MEU!

Atunci…

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii