frumos

Renascut din iubire – 29

Menajera îl aştepta cu masa pregătită.

-Sando ce faci bun pentru diseară? Am oaspeţi.

-Păi fac ce vreţi şefu’?

-Fă nişte orez cu lapte şi pune garnitură dulceaţă de cireşe amare.

-Aşa fac şefu’. Pe la cât să fie gata?

-Pe la 6.00. Pui în două farfurii, le ornezi frumos şi le laşi pe masă. O să le iau eu. După ce faci asta, eşti liberă.

-Da şefu’, am înţeles.

După masă, Valentin a mers în dormitor. S-a aşezat pe pat, a închis ochii. Din când în când ofta, din când în când zâmbea. Părea că face un plan.

A sosit şi ora întălnirii. Ella l-a sunat să-i spună că a ajuns. El bucuros a mers şi i-a deschis.

-Ella mergem la bucatărie? Vreau să fim aşa mai intimi, a zis zâmbind.

-Mergem unde vrei tu.

Au intrat în bucătărie, el galant i-a tras scaunul şi a invitat-o să ia loc. Farfuriile cu orez cu lapte erau aşezate pe o tavă şi acoperite cu un prosop.

-Uite ce aranjament rustic a făcut menajera. Mâncăm orez cu lapte, a spus bărbatul în timp ce i-a pus în faţă farfuria şi tacâmurile.

-Vali am aşa emoţii pentru premieră…

-N-ai de ce. Hai să mâncăm şi o să-ţi treacă.

În timp ce mâncau orez cu lapte, au auzit o bătaie în uşă.

-Intră, a zis Valentin, după ce în prealabil făcuse o grimasă a uimire.

Nicolas deschizând uşa, a privit scurt şi a zis încurcat:

-Ăăă mă scuzaţi, după care a ieşit înainte de a intra.

-Nicolas, intră mă! a zis bărbatul, dar Nicolas plecase deja.

Ella a tresărit.

-Cine e tânărul?

-Un nepot de-al meu. E vai de capul lui îl ţin aici de milă. Nu are pe nimeni.

-Dar de ce a fugit aşa când m-a văzut? a întrebat Ella surprinsă.

-Eiii aşa e el sălbatic. Pe-asta nu-l îmblânzeşti nici cu biciul.

-O fi văzut că mâncăm şi nu a vrut să ne deranjeze. Mai bine îl chemi şi pe el să mănânce!

-N-avea grijă ca a mâncat. Bagă în el de zici că e sac fără fund.

Deşi îl văzuse pentru câteva secunde în inima Ellei se născuse ceva. Ceva pentru care nu avea nicio explicaţie

-Vali, dar e foarte slab nepotul acesta al tău şi are o privire foarte tristă. Nu am văzut niciodată nişte ochi atât de trişti.

-Eee e trist. E sălbatic, zici că e speriat de bombe. Hai lasă-l că nu de-asta ne-am întălnit.

Va urma 

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Printre flori de cais

Elena Saidacaru Mi-aduc aminte c-am simțit profund intensitatea fiecărui cuvânt scris, dar că chiar am și scris eu așa ceva, am uitat.De ieri și până azi a trecut atât de mult…!
Ce frumos, Doamne ce frumos arată gândul unui om mic așa ca mine, scris de un mare autor!
Citesc cu stimă deosebită n autori, mari poeți, de toți sunt îndrăgostită, pentru că fiecare îți transmite ceva deosebit, îi felicit cu mare drag, dar unde sunt restrânsă-n comentariu este racția minții de moment sau lipsa de timp.
Însă aici a fost reacția sufletului flămând de spiritualitate și găsindu-și hrana spirituală a simțit nevoia să mulțumească-n felul lui cel mai simplu și modest.

Să fie Doamne toți convinși
Că di’ năuntru iese rază,
Și că spiritual tratează,
L-aș etala și prin caiși! E.S.

Mulțumiri infinite Mihaela Ion !

Postat de Mihaela Ion in Impresii de la cititori, 4 comentarii