Ella

Renascut din iubire – 152

Ella bulversată cum nu mai fusese până atunci, s-a întâlnit cu Marian, i-a pregătit ceva de mâncare şi i-a spus că nu poate sta prea mult pentru că va trebui să ajungă la ţară la bunica ei.

-Eşti supărată sau mi se pare?

-Nu Marian, sunt obosită.

-Te întorci în noaptea asta?

-Nu, e deja târziu. Rămân acolo. Mă întorc mâine.

-Bine, atunci nu te mai sun. Ne auzim mâine. Mulţumesc pentru masă şi să ştii că pe prietenul tău îl urăsc de moarte. Tac pentru tine… cât voi mai tăcea.

-Ştiu şi îţi mulţumesc pentru asta.

L-a condus şi nerăbdătoare l-a sunat pe Valentin.

-Vreau să ne vedem a spus pe un ton grav.

-Vino, te aştept la birou.

Ella a ajuns nici ea nu mai ştia cum, dar a ajuns. A intrat în birou. De data aceea Valentin nu mai era la intrare, era în camera de lucru.

-Ai rezolvat? a întrebat-o imediat ce a intrat.

Fata a aruncat geanta pe scaun şi a început să plângă.

-Vali nu pot să cred că tu m-ai pus să omor un copil, nu pot să cred că ai vorbit serios…

-Deci nu l-ai omorât, a concluzionat cu cinism.

Ella plângând a căzut în genunchi.

-Vali te rog, te implor, spune-mi că nu eşti un criminal! Te rog! Spune-mi că doar m-ai încercat să vezi dacă aş face orice pentru tine.

-Deci nu l-ai omorât Ella! a continuat fără să-i pese de lacrimile fetei, fără să-i pese că el era pe scaun şi ea prăbuşită în genunchi de atâta durere sufletească.

-Valiiii, te rog spune-mi că nu eşti un criminal, striga fata plângând în hohote.

-Nu, nu sunt un criminal că doar nu-l omoram eu, ci tu trebuia să mă scapi de el.

-Cum adică Vali, ai fi vrut să faci din mine o criminală? Ai fi putut să dormi liniştit când ai fi ştiut că ai nenorocit două familii? Familia mea şi familia lui?

-Ella ce rost mai au toate întrebările astea dacă tu nu m-ai scăpat de el?

-Valiiii e un copil!!! Cum te-ai gândit să mă pui să omor un copil, un copil care putea fi copilul meu, al tău, al nostru? M-am oferit să mor în locul tău şi tu ai fi vrut să faci din mine o criminală? Să mă vezi în închisoare? De copilul acela e clar că nu-ţi pasă, dar nici de mine? De mine care am vrut să-ţi donez ficatul să poţi trăi?

-Dar ce crezi că te-aş fi abandonat? Aş fi venit în fiecare săptămână la tine?

-Încetează, nu mai pot, a zis înecându-se de plâns.

Cu un cinism greu de imaginat, îi spunea Ellei cu subiect şi predicat că ar fi vizitat-o în închisoare. Fata a vrut să se ridice să ia geanta, a ameţit şi s-a prăbuşit din nou.

-Mi-e rău, dă-mi geanta să iau un calmant.

Valentin s-a ridicat nepăsător şi i-a aruncat geanta.

-Puţină apă, te rog, a spus plângând.

-N-am. Înghite aşa şi potoleşte-te! Îţi chem un taxi.

-Nu mă simt bine.

Fata a înghiţit calmantul fără apă şi şi-a prins capul între plame. Valentin dezamăgit că planul lui eşuase, a chemat un taxi. Când a ajuns taxiul fata abia se ţinea pe picioare.

-Mi-e rău…

-Ai luat calmantul şi o să-ţi treacă. Merg cu tine până la poartă, a spus cu o nepăsare greu de imaginat.

Valentin a condus-o. Deşi a văzut că fata se dezechilibra, a lăsat-o să plece şi nici nu a sunat să vadă dacă a ajuns cu bine. Şi-a făcut o baie, timp în care a urzit un alt plan, apoi s-a culcat.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii

Renascut din iubire – 55

-Ce faci Ella?

-Mulţumesc de întrebare. O să-ţi răspund şi eu tot cu o întrebare. Tu azi ai fost cumva acasă şi m-ai minţit că nu eşti?

-Ella cum poate să-ţi treacă aşa ceva prin cap?

-Eram cu Nicolas în grădină şi l-am văzut pe şofer când a intrat în casă.

-O fi intrat nu zic nu, dar eu nu eram acasă. L-o fi chemat menajera să meargă la cumpărături.

-Vali să ştii că multe tolerez pe lumea asta, dar minciuna nu. Prefer adevărul oricare ar fi el.

-Să înţeleg că pui la îndoială ce spun.

-Îmi pare rău, dar acum da.

-Mă dezamăgeşti Ella… şi tu, singurul om în care am încredere.

„Şi dacă nu m-a minţit?” şi-a zis ascultându-l pe Valentin. „Dacă nu m-a minţit şi îl fac să nu mai aibă încredere nici măcar în mine?”

-Îmi pare rău Vali. Probabil solicitarea spectacolelor îşi spune cuvântul. Poate ne vedem mâine.

-Bine, vin eu la tine pe seară.

-Pot veni eu.

-Lasă mai vin şi eu la tine.

Fetei i s-a părut din nou suspect. Odată îi spusese că nu o poate invita în casă pentru că menajera făcea curăţenie şi au mers la Nicolas, apoi i-a spus că nu e acasă, iar mai nou se autoinvită la ea, deşi fata se oferise să meargă ea la el.

-Bine, dacă aşa vrei, te aştept, a zis îngândurată.

-Pe mâine Ella.

-Pe mâine, a îngăimat.

Pentru Nicolas venise şi ultima zi în care mai putea repeta pentru examen. Urma o zi grea, o noapte apăsătoare, apoi o zi decisivă. Toată ziua a învăţat, nu a mâncat nimic, a băut doar cafea. Pe seară Ella, ştiind că urma ziua examenului, l-a sunat.

-Bună Nicolas. Te-am sunat să-ţi spun mult succes. Să ştii că sunt cu sufletul alături de tine. După ce termini te rog să mă suni să-mi spui ce ai făcut!

-Mulţumesc mult Ella. Sigur o să te sun, deşi nu prea sunt obişnuit ca cineva să se intereseze de mine.

Vocea i-a trădat oboseala şi agitaţia.

-Îţi cam tremură vocea Nicolas. O să fie bine ai să vezi. Ai mâncat ceva?

-Nu, n-am avut poftă de mâncare.

-Trebuie să mănânci ceva. Dacă nu ai nimic la îndemână pot să vin eu să-ţi aduc.

-Mulţumesc Ella, eşti foarte drăguţă. Nu am chef de mâncare, dar aşa pentru grija ta o să cobor să cumpăr ceva.

-Chiar te rog! Nu te mai reţin. Mult succes Nicolas. Ne auzim mâine cu veşti bune.

-Mulţumesc încă o dată. Da, ne auzim mâine. Noapte bună.

„Ella ce om minunat… şi eu te-am minţit… poate va veni vreodată vremea să-ţi spun şi adevărul. Eu cred că tu mă vei înţelege.”

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Renascut din iubire – 13

Au vorbit, au stabilit lista artiştilor care urmau a fi invitaţi pentru turneul preconizat şi totul în funcţie de preferinţele fetei. Ella se uita uluită şi nu-i venea să creadă.

-Foarte bună prăjitura domnule director. Aveţi gusturi fine.

-Pentru o fată ca tine trebuia să am gusturi fine, a zis zâmbind.

“Nu ştiu dacă am întâlnit vreodată un bărbat atât de atent, atât de galant”, gândea emotionata.

-Domnule director, cred că v-am reţinut destul. Aş vrea să mă retrag.

Valentin s-a întristat.

-Am spus ceva care nu trebuia? a întrebat fata îngrijorată.

-Nu Ella. Numai că… parcă m-am trezit ca dintr-un vis. Te-aş ruga să mai rămâi puţin. Tu ai văzut ce probleme sunt la teatru, mă simt obosit, prea obosit uneori şi am nevoie de o companie care să mă odihnească şi tu ai reuşit să faci asta.

Tânăra a făcut ochii mari de uimire. Nu-i venea să credă că un om aspru şi intangibil cum părea Valentin începuse să-i facă destăinuiri.

-Sigur că mai rămân dacă doreşti, a zis fata luată de val. Ăăă… dacă doriţi, mă scuzaţi.

-Poţi să-mi vorbeşti la per tu Ella, mi-e şi mai bine aşa.

-Vai cum?

-Te org!

-Bine o să încerc.

Valentin a ridicat din umeri, a lăsat capul pe spate şi a oftat.

-Vă pot…

-Te pot, a corectat-o Valentin.

-Nu mi-a ieşit din prima, a zis Ella zâmbind. Te pot ajuta cu ceva?

-Mă cam doare spatele vrei să-mi faci puţin masaj?

-Sigur, a spus fata şi s-a ridicat.

Timidă a început să îl maseze pe umeri. Valentin din când în când ofta. La un moment dat a ridicat umărul şi i-a prins mâna fetei între umăr şi obraz.

-Ella m-ai găsit într-un moment de slăbiciune. Da şi oameni ca mine au momente de slăbiciune, a zis, i-a întors mâna şi i-a sărutat palma.

Fata a rămas fără cuvinte.

-Eşti un om deosebit Ella, prezenţa ta mă linişteşte, pe mine un veşnic neliniştit.

-Domnule…

-Valentin, a întrerupt-o din nou.

-Bine… Valentin nu ştiu ce să spun… M-ai luat prin surprindere.

-Poate ai prieten şi simţi că-l trădezi.

-Nu, n-am, dar nu mă aşteptam la asta.

-Draga mea dacă e prea mult pentru tine…

-Nu, nu e… a zis intunid că dacă îl va respinge cu altă ocazie poate nu ar mai fi fost dispus să vorbească.

Valentin însă începuse să se retragă în el.

-Cred că ai dreptate. E de ajuns în seara asta. Te conduc, dar cu promisiunea că ne vedem şi mâine seară la mine.

-Sigur. Ne vedem şi la teatru şi apoi la tine.

Au plecat împreună. Valentin a fost tacut tot drumul. Din când în când îi mai mulţumea pentru companie. La desparţire Valentin a vrut să-i sărute mâna. Ella i-a zâmbit, dar nu l-a lăsat.

-Pe mâine Vali. Pot să-ţi spun Vali?

-Da Ella. Mă alinţi. Noapte bună… Ella.

Tânăra a intrat de-a dreptul bulversată în casă. Nu ştia ce să creadă. Nu ştia ce să facă. Şi totuşi în inima ei se născuse un sentiment, dacă nu de iubire, de milă sigur.

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii