dimineaţa

Renascut din iubire – 31

A ajuns acasă şi-a făcut un ceai, s-a aşezat pe un fotoliu şi ţinând cana între palme se gândea la el… la Nicolas. La tânărul îmbrăcat în pantaloni negri şi cămaşă albă, foarte slab şi foarte trist. „Nicolas erai atât de trist, încât până şi hainele de pe tine păreau triste. Sper să am ocazia să mă apropii de tine. Să-ţi descifrez sufletul… să-ţi înţeleg tristeţea” gândea bând din ceai.

Nicolas retras în mansarda lui modestă, s-a aşezat pe pat cu genunchii la gură. „La unchiul meu… o femeie. Păreau foarte apropiaţi. Mâncau împreună orez cu lapte. Împreună. Ce cuvânt complicat şi de neînchipuit pentru mine. Cred că şi-a făcut o prietenă… fericitul. Eu… veşnic condamnat la singurătate… Poate că e mai bine aşa, poate că îi feresc pe alţii de suferinţă. Eu cu atâtea traume, neîncredere şi lacăte pe suflet, sigur aş face să sufere persoana de lângă mine. Aşa că mai bine nu. Mai bine un om trist decât doi. Unchiul meu fericitul… şi-a făcut o prietenă şi mă şi chema să facă prezentările”, gândea Nicolas oftând.

Valentin a adormit zâmbind mulţumind de faptul că Ella era tot mai aproape de cursa pe care i-o întindea pentru a-şi satisface dorinţa de a face femeile să sufere.

Ella după ce a băut ceaiul, a mers în dormitor. S-a aşezat pe pat şi a încercat să doarmă. Nu putea. Se întorcea când pe o parte când pe alta. „Nicolas, ah Nicolas, ce ochi trişti aveai. Nu ştiu ce, dar ceva mă atrage nebuneşte spre tine. Sper, sper din tot sufletul să avem ocazia să ne apropiem mai mult. Nicolas, nu ştiu ce e cu mine. Nu am simţit pentru nimeni ceea ce simt pentru tine” gândea Ella oftând. Într-un târziu a adormit.

Dimineaţa s-a trezit atât de obosită de parcă n-ar fi dormit toată noaptea. S-a pregătit în grabă şi a plecat la teatru. Valentin era deja acolo. Decorul era pregătit, costumele la fel.

-Ella mergi să te costumezi. Începem repetiţia. Voi fi în sală, i-a zis Valentin.

-Sigur. Mă costumez şi merg în culise.

Fata s-a grăbit spre garderobă. În momentul în care a îmbrăcat rochia, a simţit ca o arsură în dreptul inimii. A crezut că e din cauza emoţiilor. A mers la machiaj, apoi în culise. Repetiţia a început. Când a intrat pe scenă şi l-a văzut pe Valentin în sală, Ella a crezut că leşină. Nu-şi explica de ce. În timpul repetiţiilor, fără să vrea, când spunea replicile se uita doar la Valentin, nu interacţiona de loc cu partenerul. Regizorul îşi muşca buzele de nervi, dar nu zicea nimic. Valentin la aproape fiecare replică îi zâmbea şi o aplauda. „Mhm funcţionează” şi-a zis bărbatul în gând. După repetiţii tânăra a coborât de pe scenă şi a mers direct la Valentin.

-Eşti fantastică Ella, i-a zis zâmbind. Iar rochia asta te face să pari dintr-o altă lume.

Fata şi-a dus mâna în dreptul inimii.

-Ce e?

-Nu ştiu, cred că din cauza emoţiilor. După ce am îmbrăcat rochia am simţit ca o arsură în dreptul inimii şi asta simt şi acum… Vali te iubesc… poate de asta îmi arde inima.

Bărbatul a zâmbit mulţumit.

-Te aştept diseară Ella. Acum ai cheile.

-Bine vin. Merg la garderobă să mă schimb apoi plec acasă. Vreau să mă odihnesc puţin. Pe la 6.30 e bine să vin?

-E foarte bine.

Fata a mers la garderobă. Cum s-a schimbat, arsura din dreptul inimii i-a dispărut. „Foarte ciudat” şi-a zis în gând. „Cine ştie, poate pentru că am terminat repetiţia s-au dus şi emoţiile. Rămâne totuşi o întrebare. Ce m-o fi apucat să-i spun lui Valentin din nou că îl iubesc?” Şi-a luat geanta şi a plecat.

 Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 8 comentarii

Renascut din iubire – 5

Când se pregătea să intre în casă a sunat telefonul. Era unchiul său.

-Auzi bă am uitat să-ţi spun că ţi-am lăsat ceva de mâncare pe masa de la bucătărie.

-Mulţumesc unchiule, dar nu mi-e foame acum.

-Păi de ce să-ţi fie foame, ca să-ţi fie foame trebuie să munceşti. Ai făcut ce ţi-am zis?

-Da unchiule am făcut.

-Foarte bine. Du-te şi cumpără nişte vopsea verde şi vopseşte gardul la găini.

„Of Doamne nu mai pot şi-a zis în gând”

-Aşa fac, a spus după care bărbatul nemilos i-a închis telefonul în nas.

-Nu mai pot trebuie să stau puţin în pat că leşin de oboseală, a şoptit şi a urcat la mansardă.

După o noapte de nesomn, cum s-a aşezat pe pat a şi adormit. Între timp unchiul său s-a întors. A mers direct la găini să vadă dacă Nicolas terminase de vopsit gardul. Când a văzut că nici măcar nu s-a apucat, a urcat furios la mansardă, a deschis uşa brusc şi a început să urle:

-Bă boule, prostule, cretinule. Ce ţi-am zis eu mă sa faci?

Nicolas s-a speriat şi s-a trezit direct în picioare lângă pat.

-Nenorocitule ce eşti, mişcă şi cumpără vopsea javră, măcar vopseaua să o cumperi daca nu vopseşti gardul. Ar trebui să te pun să faci asta pe întuneric. Bă tu nu dai doi bani pe vorba mea şi eu tolerez un nemernic, a zis lovindu-l cu palmele peste cap.

-Nu mai da unchiule, nu mai da, am adormit fără să vreau, am fost prea obosit.

-Mişcă-te javră!

-Gata plec, a zis coborând împleticindu-se!

„Doamneee nici să dorm nu am dreptul. Am obosit de tot. Vreau să mor, să mă odihnesc, să mă odihnesc măcar acolo” şi tot gândind aşa a ajuns la magazinul cu materiale de construcţie. A cumpărat vopseaua şi s-a întors. Se înserase deja. A dus vopseaua lângă gardul de la găini şi a vrut să urce la mansardă. Când a auzit uşa, bărbatul nemilos l-a strigat.

-Ia vino mă încoace!

-Of, a şoptit.

-Da unchiule. Am cumpărat vopseaua şi vreau să mă retrag.

-Vezi că în frigider e nişte orez cu lapte. Adu-mi şi mie o farfurie.

Nicolas topit de oboseală şi de tristeţe a mers la bucătărie şi i-a adus bărbatului ce a cerut.

-Aşa, dă-mi! Până mănânc fă-mi masaj pe picioare că sunt cam obosit.

Nicolas s-a aşezat la picioarele lui şi a început să-l maseze.

-Nu peste ciorap mă boule, descalţă-mă!

Tânărul supus, l-a descălţat de şosete şi a început să-l maseze. Bărbatul mânca cu poftă din farfuria cu orez cu lapte, fără să-l întrebe măcar dacă vrea şi nepotul lui cel străin şi singur.

-Gata. Du-te şi spală farfuria, a zis după ce a terminat de mâncat şi ia-ţi sus mâncarea pe care ţi-am lăsat-o de dimineaţă pe masă.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Ziua de azi – un dar de la Dumnezeu

O dimineaţa friguroasa, poate anunţa o zi frumoasă. Dacă ne trezim cu zâmbetul pe buze, vom avea parte de o zi minunată.

Şi ziua de azi e un dar de la Dumnezeu.  Să mulţumim şi să ne bucurăm!

Bună dimineaţa prieteni!

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Dimineţi pentru zile frumoase, 5 comentarii