Pian de-aş fi, clapele mele
De mâna ta s-ar vrea atinse,
De n-ai fi tu – ce zile grele…
Îmbătrânind s-ar vrea doar ninse.
Copac de-aş fi frunzele toate
Atât, spre tine-ar înverzi,
Iar în fereastră fructe coapte
Sub ochii tăi doar s-ar topi…
De-aş fi chiar roua dimineţii
Pe buze eu ţi-aş desena,
Din picuri ghioceii vieţii,
Să pleci mai sus din toamna ta.
Dar sunt femeie – clape albe,
Pe suflet am cununi de flori…
Peste-ale zorilor salbe,
Aştept săruturi vii – comori…
Comentarii recente