Crimă marca B.O.R.?

Crimă marca B.O.R.?

Cei/ cele care vă înghesuiți, vă călcați în picioare să ajungeți la o sfințire de biserică (și nu numai), ar trebui să citiți această carte, să vedeți ce se află în spatele unui astfel de spectacol, al cărui personaj principal și sinistru este un arhiereu.

Voi, cei/ cele care vă înghesuiți să atingeți veșmintele de clovn ale arhiereului și să-i sărutați mâinile (de cele mai multe ori) criminale ale stăpânului, ar trebui să vă dați vălul gros de ceață de pe ochi și să vedeți ce povestește un Preot, al cărui suflet a fost zdrențuit de mânia și de mândria unui arhiereu.

Așa, cu sufletul zdrobit, Părintele Giorgică Vatră a avut puterea să scrie nu doar despre experiența sa dureroasă, ci și despre traumele și tragediile altor preoți nimiciți de arhierei fără suflet.  

„Un heruvim cu aripile frânte” – povestea tragică a unui preot îngropat mai întâi în datorii pentru sfințirea bisericii la care muncise, iar mai apoi îngropat, la propriu.

Dacă veți citi această carte, este imposibil să nu plângeți în momentul în care ajungeți la fragmentul în care este descrisă moartea preotului.

Eu a trebuit să mă opresc din citit, pentru că nu mai vedeam literele din cauza lacrimilor.

Deși am postat câteva pagini din carte, vă îndemn să o cumpărați și pe aceasta și pe cealaltă – „Între Dumnezeu, poporul Său și arhiereu” (linkul mai jos).

Părintele Giorgică Vatră mai are cărți finalizate, dar și altele la care lucrează. Din păcate, pe cele finalizate deja, care ar putea fi tipărite, nu le poate trimite pe drumul către tipografie, deoarece nu-și permite din punct de vedere financiar.

Cumpărându-i cărțile – sau pur și simplu donând puțin, cât de puțin -, îl putem ajuta pe Părinte să scoată la iveală secrete nebănuite dosite în culisele B.O.R.

Cei care doriți să luați legătura cu Părintele Giorgică Vatră, îl puteți contacta aici: Giorgica Vatra

Ce m-a impresionat iarăși foarte mult la cartea „Un heruvim cu aripile frânte”, au fost desenele realizate de Nectarie, băiatul Părintelui, care la data editării cărții avea 9 ani.

La doar 9 ani, copilul a înțeles și a redat, desenând, suferința și tragedia unui suflet care și-a dorit doar să slujească în biserica pe care o construise cu multă dăruire, multă jertfă și multe lacrimi.

Nu vreau să se creadă că acest articol este unul care lovește în toți ierarhii. Am mai spus-o și cu alte ocazii, o mai spun și acum, sunt și ierarhi buni dar, din păcate, foarte puțini. Ierarhii buni sunt ca florile de colț – pe cale de dispariție.

                                                ***

Ne revedem vineri, 10 decembrie, când vom avea articolul „Între zidurile mănăstirii – fugind de iubire”, integral.

B.O.R. – o instituție criminală?

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 2 comentarii