Arhiereul – unealta demonului din umbră – 3

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 3

În timp ce Arhiereul se distra și mai punea la cale niște afaceri mascate, evident, preotul pe care îl însărcinase cu distrugerea unui coleg, ajunsese acasă. După ce a parcat mașina, a vrut să formeze cifrul interfonului și să urce în apartament, unde îl așteptau soția și cei doi copii ai săi. Nu a putut. Starea lui interioară era una de necontrolat. Dacă ar fi mers acasă, soția sigur ar fi văzut că ceva nu era în regulă cu el. S-a întors și a început să se plimbe bulversat pe străzi. Mergea fără țintă, cu privirea în pământ, trăgând parcă după el lanțurile grele ale vinovăției.

”De ce am acceptat să intru în casa aia blestemată? De ce? De ce nu m-am gândit că propunerea de promovare venită din partea Arhiereului, are la pachet un interes, un compromis, o mizerie? De ce m-am lăsat măgulit de așa-zisa încredere a ăluia care îmi e șef, de fapt stăpân? M-am bucurat să mă număr printre favoriții Arhiereului, neștiind că el nu are favoriți, ci doar instrumente prin care să-și regleze conturile. N-am știut că are nevoie de mâini care să săvârșească păcate grele, în locul lui. N-am știut că în spatele veșmintelor strălucitoare se află călăul cu mâinile curate. Dacă voi ajunge protopop săvârșind o așa atrocitate, cum voi putea trăi având pe conștiință mazilirea unui om?”

Glasul unui colocatar, l-a trezit din gândurile sale. Era vecinul de palier. Grăbit, cu o sacoșă grea în mână, venea de la unul dintre magazinele din cartier.

-Sărut mâna părinte, a zis plecându-și capul.

-Doamne ajută, i-a răspuns tresărind. Ce faceți?

-Am fost la magazin să mai cumpăr câte ceva. Mergeți acasă?

-Nu. Mulțumesc. Aștept pe cineva, a zis încercând să scape cât mai repede de prezența vecinului care chiar îl incomoda.

-Bine. Atunci vă las. Sărut mâna.

-Doamne ajută. Seară bună să aveți.

-Mulțumesc la fel, părinte! a spus bărbatul și a plecat spre casă.

”Ce o fi pățit părintele? Părea foarte preocupat” și-a zis în gând, în timp ce a întors capul și s-a uitat la preotul care mergea numai cu privirea în pământ.

”Ce să fac acum? Ce să fac? Cum să o iau de la zero la 45 de ani și unde? Cum să-mi condamn familia la sărăcie, la umilință și poate chiar să-i expun unor grave pericole? Ce să aleg? Dreptatea sau compromisul? Sărăcia și viața sub amenințări sau bogăția și funcția păstrate cu prețul distrugerii unui om?

Stăpânul meu s-a substituit Lui Dumnezeu și bisericii, iar eu trebuie să aleg între el – Dumnezeul de pe pământ sau adevăratul Dumnezeu. Dacă îl voi alege pe adevăratul Dumnezeu, voi avea parte de răzbunarea nemărginită a Arhiereului, iar acum am văzut de ce e în stare. Dacă aș fi fost singur, poate aș fi ales dreptatea, dar nu pot face asta. Nu am dreptul să aduc suferință familiei mele, care nu are nicio vină. O să fac ce mi-a cerut Arhiereul, apoi, Dumnezeu cu mila, dacă va mai avea milă…” gândea în timp ce se îndepărtase tot mai mult de casă și nu numai.

Cuvintele pline de viclenie ale Arhiereului, amenințările lui, învinseseră în sufletul bietului preot. Dacă la început conștiința încerca să câștige teren, vremelnicia acestei lumi, dorința de mărire, grijile de zi cu zi, reușiseră să pună peste glasul Lui Dumnezeu, o îndreptățire șubredă, care avea să-i nimicească mai întâi sufletul, apoi viața.

Arhiereul – unealta demonului din umbră – 2

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii