Ana: ”Eram în transă.”

Ana: ”Eram în transă.”

Vreau să scriu despre acea noapte. Îmi tremură mâinile. Parcă a fost ieri.

După ce mi-a spus că mă iubește, m-a sărutat din nou și a început să mă dezbrace, rostind în șoaptă:

-Se dezbracă trupul acesta pentru a se dărui total unui bărbat care nu a cunoscut femeie.

După ce m-a dezbrăcat, m-a întrebat:

-Mă iubești tu pe mine?

-Da, am rostit gâtuită de emoții.

M-a așezat pe covorul din sufragerie și mi-a întins mâinile, ca și cum m-ar fi răstignit.

-Mă iubești tu pe mine?, m-a întrebat din nou.

-Da, am îngăimat.

-Vrei să mi te oferi jertfă?, a întrebat cu respirația întretăiată de poftă.

Am clătinat din cap afirmativ. Nu am mai avut putere să răspund, apoi am simțit cum… mă… domina. Rămăsesem cu privirea într-un punct fix. Nu simțeam nici durere, nici plăcere. Pe tot parcursul actului sexual rostea, parafraza versete sau expresii din slujbe ori rugăciuni. La un moment dat nu am mai auzit ce spunea. Eram ca în transă. Îi auzeam doar gemetele și îi simțeam trupul transpirat.

Într-un final s-a descărcat. În trupul meu. Pe trupul meu. Spunea ceva. Nu înțelegeam ce. Eram absentă. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine.

După un timp m-a stropit cu apă. Cred că a fost apă, apoi m-a ridicat, m-a îmbrăcat și m-a dus acasă.

Când am coborât, mi-a spus ceva de o slujbă de dimineață, dar nu am înțeles ce.

Nu știu cum am ajuns în dormitor. M-am așezat cu fața în sus și am retrăit toate momentele de care-mi aminteam. Spre dimineață am adormit cu mâna pe abdomen. Purtam în trupul meu sămânța lui. Și-mi doream să rămân însărcinată, să-i dăruiesc un copil, să fie taina noastră.

Atât. Atât. Acum.

Ana

Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 1 comentariu