Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Nu găsesc un început pentru ce urmează să vă scriu. Mă așteptam să mă recunoască măcar una dintre multe amante ale ”marelui duhovnic”, dar nu așa de repede.

Știu cine e Bety și vreau să spun că a fost o vreme în care am urât-o cumplit. Încă nu pot lua legătura cu ea, dar pe această cale vreau să o rog să mă ierte, deși se pare că a făcut-o deja, deoarece m-a înțeles. A înțeles că eram orbită de acel demon ascuns în spatele unor haine monahale.

Bety a fost singura care a încercat să-mi deschidă ochii, dar eu am crezut că vrea să mă îndepărteze de el ca să rămână cu ea.

Voi ajunge și la acel episod. Nu-l voi povesti acum. Nu vreau să amestec lucrurile.

Am sperat că voi avea puterea să vorbesc despre noaptea  în care am avut prima relație intimă cu ”sfântul”. Nu pot. Pot să spun doar că s-a întâmplat pe covorul din sufragerie, într-un ”ritual” aproape satanic, ritual în care m-a transformat într-o păpușă de carne.

Sper să aveți răbdare cu mine atât dumneavoastră ca posesoare a blogului, cât și urmăritorii dumneavoastră.

Vă mulțumesc anticipat!

Ana.

Bety: ”O cunosc pe Ana.”

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 0 comentarii