Echilibrul se pierde din lipsa rugăciunii…

-Vă ascult și mă minunez. După ceea ce ați spus acum, să mă bucur când primesc nedreptăți etc, mă gândesc la faptul că la câte mi se întâmplă ar trebui să mă trec în calendar. Sfânta Mihaela… am zis cu un zâmbet amar.

-Lăsați să vă treacă altcineva nu vă treceți singură! Haideți să vorbim serios! m-a îndemnat duhovnicul meu.

-Păi, serios vorbim. Asta e concluzia pe care am tras-o.

-Știți doar, Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce. Dacă primește o ispită primește și puterea să treacă peste ea și să învețe ceva din experiența respectivă, urcând duhovnicește încă o treaptă.

-Uneori mi se pare că vorbesc o altă limbă… Nu puteți înțelege că mă doare când văd atâtea nedreptăți și când aud atâtea minciuni?

-Eiii, durere. Durere este atunci când cineva își pierde echilibrul.

-Da, din cauza unor astfel de lucruri îmi pot pierde echilibrul.

-Nu ne pierdem liniștea din cauza lucrurilor exterioare. Acesta este doar un pretext. Echilibrul se pierde din lipsa rugăciunii… E mai ușor, se pare, să dăm vina pe cineva sau pe ceva, în loc să vedem ce ne lipsește cu adevărat.

De regulă era foarte blând și răbdător cu mine, dar au fost și câteva excepții în care, simțind că mă paște un pericol, a devenit brusc foarte ferm.

Va urma

Fragment din

 

Lasă un răspuns