Dumnezeu și Preotul…

În seara asta, într-o biserică de cartier, l-am văzut pe Preotul slujitor la ușa pocăinței. Luminile erau stinse, doar candelele ardeau și… lumânarea din mâna Preotului. Eram 10 persoane în biserică… și o pace atât de adâncă, încât timpul parcă încremenise într-o liniște mângâietoare…

Părintele, fără camere de luat vederi, fără reflectoare îndreptate asupra sa, slujea de parcă ar fi fost singur în fața măreției Lui Dumnezeu.

Am vrut să filmez, să fac fotografii, dar nu am putut. Mi-era atât de bine, încât aveam impresia că simplul gest de a imortaliza momentul… ar fi deranjat Raiul așternut peste bisericuța de cartier…

Vocea părintelui aduna în taină îngerii și ne așeza pe inimi aripile lor… Frumoasă seară… frumoasă slujbă… Canon? Nu. Înălțare, zbor neștiut, Lumină lină…

Înainte de a părăsi biserica, am întrebat-o pe doamna de la pangar care este numele Părintelui slujitor.

-Alin Iancu, mi-a răspuns în șoaptă.

Vă mulțumesc pt această seară, Părinte!  

Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu

2 comentarii

Unde,unde?? Sa vin si eu!!

Țurcanu Aurelia

Ce frumos-!!!

Lasă un răspuns