Duhovnicul: ”Sunt bărbat și te iubesc!”

Am ajuns acasă. Nu știu cum am ajuns. Nu m-am schimbat, nu am făcut duș, nu am mâncat. M-am așezat în pat. Eram ca în transă. Mi-am acoperit buzele cu mâna dreaptă și așa am stat toată noaptea. Parcă-mi era teamă că cineva îmi fură acel sărut. Aș fi vrut să-l pecetluiesc pe buzele mele, dar era deja pecetluit în inima mea.

”Mergi și te odihnește! Ne vedem mâine, da?”, îmi răsunau în minte cuvintele lui și parcă acel ”mâine” nu mai venea.

După o veșnicie, când s-au ivit zorile, i-am dat un sms, căci să-l sun nu am fost în stare și l-am întrebat: la ce oră să vin și unde.

”Ora 19.00. La apartament”, mi-a răspuns scurt.

Am uitat să vă spun că, ”marele duhovnic”, avea și are un apartament închiriat la ultimul etaj al unui bloc, iar până în urmă cu doi ani, pe acel palier era singurul locatar. La un moment dat a mai fost închiriat un apartament, unde era sediul unei firme, dar firma respectivă ori și-a închis activitatea, ori și-a mutat sediul.

Cu o seară în urmă mă spovedisem tot în acel apartament și tot acolo a avut loc primul sărut.

Până la ora 18.00, când am început să mă pregătesc, am stat numai cu ochii pe ceas. Abia așteptam să-l văd și abia așteptam să-mi dea o explicație.

Pentru că nu mai aveam răbdare, am luat un taxi și am ajuns mai devreme cu 15 minute. El nu era acolo. Apartamentul era încuiat și nu răspundea nimeni. La ora 19.00 a apărut și el. Mi-a zâmbit și m-a invitat înăuntru.

M-am așezat pe canapeaua din sufragerie privindu-mi mâinile, care tremurau incontrolabil.

-Ce e cu tine?, m-a întrebat cu o blândețe pe care nu o mai întâlnisem.

-Ce-a fost… ieri?, am îngăimat.

-Te referi la sărut?

-Mda!

-Sunt bărbat și te iubesc!, a zis strângându-mă în brațe. Ce crezi că dacă port hainele astea negre, nu mai sunt om? Am nevoie de tine, a adăugat, după un sărut răvășitor.

În seara aceea am avut prima relație intimă cu el. Dacă voi avea puterea să povestesc, o voi face data viitoare.

Ana.

Material neprelucrat. 

                                       ***

Ne vedem luni, 28 februarie. 

Ana: ”A început la o spovedanie…”

Lasă un răspuns