Dor de…

bătrânul meu frumos!!! De dragostea lui, de râsul acela molipsitor… de timpurile acelea… 

Deși mi-am propus să iau o pauză mai lungă, pt cei care își fac griji pt mine, voi mai posta din când în când câte ceva. 

Astăzi… amintiri… 

”-…Dacă ai ști cât îndură omul acela pentru că te spovedește, n-ai idee… a spus bătrânul meu frumos.

-Cum adică, părinte? Și de ce nu mi-a spus?

-Probabil că vrea să te protejeze.

L-am privit cu atenție. Știam că bătrânul meu nu mă minte.”

Dacă ai ști cât îndură pentru că te spovedește…

”-Îl sunăm pe părintele Băbuș să îi spunem că v-a trecut supărarea?

-Da, da, am repetat.

Preasfințitul l-a sunat pe bătrânul meu frumos.

-Sunt cu domnișoara Mihaela și ne amuzăm de zor, i-a zis zâmbind.

-Știam eu, știam eu că Preasfinția voastră puteți să faceți ceea ce eu n-am reușit, chiar dacă am făcut pe bufonul la telefon. Preasfințite, îmi pare rău că i-am spus. Nu credeam că o afectează atât de mult.” 

”Credeam că se concep copiii din priviri”

6 luni de întrebări …

3 comentarii

Mari Ungureanu

🤗🤗

Serban Cornelia

Parinti de calitate. Ma bucur pt D-voastra.

😍😘⚘

Lasă un răspuns