Dimineață de aprilie – Radu Gyr

 

Mladele leagănă smirnă, tămâie
și cerul e tot pe pământ coborât,
că l-am culege de sub călcâie
de n-am pleca după el cât de cât.

 

Muguri albaștri ca ochii de înger
ne privesc de pe crengi de răchită.
Parcă n-ar fi pe lume înfrângeri,
lacrimi și răni și ispită.

 

Atât e-n priviri împăcarea de pură
și-atât răsărit pe veșminte,
de parcă miresme adie pe gură,
nu biete, nu biete cuvinte.

 

Gândul se surpă-n hău ca-ntr-o ceață,
ca-ntr-o cascadă de spume.
Zâmbetul ni s-a desprins de pe față,
rătăcind înalt peste lume.

 

Și fâlfâie-o boare atât de ușoară
peste morminte, peste dezastre –
parcă-ar fi Duhul Sfânt ce coboară
să ierte greșelile noastre.

 

2 comentarii

Mariana Ungureanu

superba poezia!!

Multumim, Mihaela! O reamintire a Spiritului Inalt din care am venit, pentru ca dupa un zbor rotund, omenesc, sa ne intoarcem in El…
Saptamana Patimilor fie inspiratia ramurii de maslin in cugetul tuturor, meditatie adanca…

Lasă un răspuns