Deja prea mult

Constantin Cumpana : Fătuca asta este o victimă a habotniciei, posibil provenită din educația primită de la familie. Sper să aibă inspirația și inteligența să-și revină, așa cum și-a revenit și Mihaela Ion. Evident că este foarte vulnerabilă și, pentru că este foarte tânără, nu o voi aborda ca subiect. Nu vreau sa-i afectez… viitorul! Dacă Teodosie, ca păstor al marii turme, ar fi înțelept, credincios și un adevărat duhovnic, ar trebui să-i îndrume pașii pe Calea spre Lumină și Adevăr, nu să se lase măgulit de un copil nevinovat. NU vă așteptați la așa ceva de la el! Este un pigmeu lipsit de caracter, de fapt un infractor, un antihrist.

 

Voi lua o pauză. Eventual poate voi mai distribui unele materiale. Înainte de a mă retrage, vreau să mai spun niște lucruri. Dacă ”fătuca” nu este o oportunistă – DACĂ – este clar o victimă a Arhiepiscopului Tomisului. Orice i-am spune, orice i-am demonstra, nu vede, așa cum nu vedeam nici eu. Cu toate acestea, mă întreb, dacă s-ar lămuri că ”sfântul” ei duhovnic nu e chiar sfânt, ar mai publica romanul? Ar întrerupe legătura cu ”îngerul” renunțând la visul și ambiția ei de a-și vedea numele pe o carte? Eu aș fi renunțat la volumul pe care l-am scris, dacă aș fi aflat cine e. Și dacă ar fi fost finalizat, nu l-aș fi publicat.

        Când am scris cartea despre el, aveam deja 20 de titluri pe piața de carte. Ea se ”lansează” scriind despre el ( vom asista și la o lansare de carte organizată de ”înger”). El îi va recomanda editura, el va plăti etc. Și cum ar putea să spună că nu e așa?

        După ce am terminat lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, titlu ales de domnia sa din mai multe propuse, i-am spus că o voi tipări în format obișnuit,  pt că așa îmi permit din punct de vedere financiar . ”Îngerul” s-a opus. A vrut o carte în format Academic și nu doar atât, a dorit și coperta cartonată, oferindu-se să suporte toate cheltuielile. Și da, s-a ocupat de tot, DAR DOAR ÎN CAZUL ACESTEI LUCRĂRI.

        Eu, care credeam că cei din Constanța vor fi doritori să citească această carte, am avut neplăcuta surpriză să constat că, într-o librărie renumită din Constanța, de profil, s-a vândut o singură carte într-un an și aceea cumpărată de o călugăriță.

        Între timp, începusem să descopăr cine este ”sfântul” și într-o seară i-am zis:                   

        -Ar trebui să vă pună pe gânduri faptul că oamenii din Constanța nu vor să citească această carte nici măcar din curiozitate!

        -Păi… ei mă au acolo în permanență, a fabricat repede un răspuns.

        Deși are această experiență, deși e convins că oamenii știu cine e, din mândrie și nu numai, vrea încă o lucrare în care să fie descris ca un sfânt. Știu și pt ce dorește acest lucru și de ce se grăbește.  Iar când acea tânără spune că nu o pune el să scrie, poate nu minte. Nu o pune, îi sugerează, dar când spune că domnia sa nu știe că-l laudă, minte de îngheață apele și chiar ne insultă inteligența. Cum să nu știe dacă îi e duhovnic, pe de o parte, iar pe de alta, am spus și repet, dacă există cineva care ar putea să creadă o astfel de gogomănie, eu nu cred sub nicio formă. Și cum aș putea să cred când îmi spunea să nu postez nimic înainte de a-i citi?

        Referitor la ceea ce a spus Domnul Constantin Cumpana, slavă Domnului că am reușit să văd cine este individul, dar vă spun sincer că e foarte greu de ieșit din mrejele unui astfel de monstru. Are capacitatea de a se comporta ca un ”înger”, are foarte multă răbdare, pare foarte implicat, e foarte atent etc., ba mai mult, te face să crezi că îi datorezi totul și că fără el ai fi nimic.

        De câte ori venea la mine îl întrebam cât poate rămâne și primeam, invariabil, același răspuns:

        -Cât e nevoie.

        De multe ori m-am întrebat cum de are atâta răbdare să asculte suferințele atâtor oameni. După ce i-au picat măștile, mi-am dat seama că el se hrănește din suferințele oamenilor, că cei împovărați de greutăți îi dau putere, îl fac să se simtă important, pt că el, ca om, e un om terminat. Nu intru acum în amănunte, dar vine vremea să spun tot.

        Revenind la viitoarea ”scriitoare” , nu e o problemă că se vrea scriitoare, că scrie un roman cu sau fără talent, ba dimpotrivă, o încurajez să facă asta, problema e că acel roman poate intra în mâna altor naive care îl vor căuta pe ”făcătorul de minuni”, iar ”rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.” Dacă Arhiepiscopul ar avea puțină decență, ar trebui să o susțină, dar să-i spună ca în vol 2, dacă vrea să scrie cum s-a întors la ”credință”, să spună că a ajutat-o un preot, fără să facă vreo aluzie la el. Dar nuuuu, domnia sa mai vrea o carte în care să fie descris ca un sfânt. Măcar în cărți să fie sfânt, dacă în realitate e diavol.

        Părerea mea este ca s-a ajuns prea departe și că trebuie făcut ceva ca acest individ să dispară cât mai repede din funcție. A distrus prea multe vieți și a devenit deja un pericol pt cei care intră în contact cu el. Așa că, am făcut un grup închis, unde cei care știm multe sau câte ceva, să ne sfătuim ce e de făcut concret, nu doar să vorbim  pe fb., blog etc. Eu am luat o hotărâre înainte de sărbători și mă voi ține de cuvânt. Amănunte pe grup. În acest grup se vor putea înscrie doar cei care au curajul să vorbească și care vor merge până la capăt în  demersul respectiv. Vom primi însă și mărturii sub protecția anonimatului, dar cei care vor face astfel de destăinuiri, nu vor avea acces în acest grup. Administratorul  grupului este Părintele George Ciulei, așa că cei care aveți ceva de spus, scrieți-i pe chat administratorului.

        Iar pt domnișoara care vrea să-i dedice romanul, am un sfat, dacă dorește să-l ia în calcul. Nu-i spun să renunțe la el, pt că sigur nu renunță, dar îi sugerez să meargă și la un psiholog bun. Psihologul o va ajuta să se descopere, să-și vindece rănile sufletului, să se cunoască, să se regăsească etc…în timp ce ”îngerul” o va face dependentă de el și-i va da ”fericirea” cu porția. Îți vorbește un om care a mers pe drumul pe care ești tu acum. De fapt, mi-am amintit că, după ce l-a cunoscut, m-a abordat și mi-a spus, printre altele, că e dependentă de slujbele lui. Deci… … … Cândva, domnișoară, îți vei da seama că toți cei pe care îi crezi acum dușmanii Arhiepiscopului și implicit ai tăi, ți-au vrut binele, au vrut să te scoată din ghearele unui diavol care se transformă în înger de lumină… numai să nu fie prea târziu pt tine.

        Cu toată încrederea pe care o ai în ”înger”, lasă loc de întrebarea: Dacă totuși oamenii ăștia au dreptate? Și sigur Dumnezeu te va ajuta să vezi adevărul. Nu repeta greșeala pe care am făcut-o eu! Având încredere oarbă în el, am închis poarta adevărului, fapt care m-a ținut sclava lui 20 de ani. O sclavă care avea impresia că e foarte liberă. În momentul în care mi-am pus întrebarea, dacă totuși ceea ce se spune despre el e adevărat, Dumnezeu mi-a descoperit Adevărul!

Mihaela Ion

Fariseul…

Citiți și vă cruciți!

 

Lasă un răspuns