De ce îl urăște Teodosie pe Mitropolitul Teofan

 

Încep prin a-mi cere iertare Înaltpreasfințitului Teofan, pt ceea ce va citi în continuare. Nu am avut puterea să-i spun față către față, dar i-am dat totuși un sms în care l-am informat, în mare, despre ce e vorba, nu de alta, dar să nu rămână cumva șocat după ce va citi ceea ce urmează.

Mi-e greu să scriu, recunosc, pt că Mitropolitul Teofan nu merită amestecat în astfel de închipuiri ale unui om chinuit de propria imaginație bolnavă. Mi-e greu să scriu, dar în același timp cred că, Mitropolitul Teofan merită să știe adevărul. 

Acel monstru de la mare, care tot grohăie că el îi iartă pe toți, în timp ce avem dovada că el a chemat oameni în judecată, doar pt că s-a simțit jignit, de fapt, el, nu doar că nu iartă pe nimeni, dar și inventează motive pt care nu iartă. Ba mai mult, umilește, pedepsește, denigrează, distruge oameni care i-au făcut mult bine. Motivele? Fie pt că acei oameni au aflat cine e și i-au spus în față, fie că nu au mai putut cotiza, fie că așa vrea el.

Înainte de a publica lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, i-am zis, parcă având o presimțire:

-Sper că dvs. sunteți cum v-am descris în carte. Sper că nu-mi veți face vreo surpriză neplăcută, pt că eu mi-am asumat o responsabilitate în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor scriind așa despre dvs. Știți cât sunteți  controversat.

Mi-a zis că să stau liniștită, că astea sunt gânduri de la diavol ca să mă tulbure, că de la Dumnezeu a fost să scriu cartea după 20 de ani, prosteli de-astea.

L-am crezut, pt că era încă în perioada în care eram proastă și credeam tot ce-mi spunea. Nici măcar nu mai treceam prin filtrul gândirii mele. Tot ce spunea luam ca de la Dumnezeu.

Teodosie, tu, prin ceea ce ai făcut la adresa mea, îți dai seama ce ai pierdut?

Mi-e greu, dar voi trece la relatarea unor momente care vă vor șoca. Poate ar trebui să pun avertismentul: Atenție, urmează descrieri care vă pot afecta emoțional!  

Cei care vă știți mai sensibili, mai ușor de smintit, nu mai citiți! Opriți-vă aici!

Prima mască a prefăcutului care se dă sfânt, i-a căzut înainte pe a publica exemplarele semnal, dar cum încă aveam maaaare încredere în el, a reușit să mă prostească. Detaliile le veți găsi în vol 2.

După ce am publicat lucrarea, mi s-au dictat 2 liste. Una cu ierarhii cărora trebuia să le trimit cartea și una cu cei cărora nu trebuia să le trimit. Lucru pe care îl va face, cel mai probabil și cu hoața, după ce va publica ”romanul” în care el e sfânt. De fapt, ceea ce va scrie despre el, va fi o copie a ceea ce am scris eu, cu alte cuvinte. Că e bun, răbdător, iertător, nu știe să urască, e înger, postitor, rugător, sfânt, singurul care rostește Molitfele Sf Vasile etc. ”Domnișoara” hoață să nu scrii, din greșeală, că ai fost la înmormântare la mama Elisabeta și altele la care am fost doar eu martoră. Deci, dacă vei primi 2 liste unde să trimiți ”romanul” și unde să nu-l trimiți, să știi că așa a procedat și cu mine… bine, dacă dezvăluind asta, nu i-am stricat cumva planurile.  

Ba mai mult, am primit și nr de tel ale secretarilor, pt că aveam nevoie de ele pt curier.

Pe lista ierarhilor la care trebuia să trimit lucrarea, pe primele 4 locuri, erau:

1.Mitropolitul Teofan

2.Preasfințitul Galaction

3.Patriarhul

4.ÎPS Calinic  al Argeșului, apoi alții printre care: ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, Arhiepiscopul Varsanufie, IPS Irineu, Arhiepiscopul de Alba etc

Pe lista unde nu trebuia să trimit cartea pe primul loc era ÎPS Nifon, apoi alții, printre care: PS Vincențiu, PS Ambrozie, PS Sebastian etc.

Când mi s-a dictat lista unde trebuia să trimit cartea, m-a uimit faptul că pe primul loc era Mitropolitul Teofan, dar neînțelegând atunci scopul, am crezut că mi-a dictat la întâmplare. Nu era deloc așa. Și mai surprinzător era faptul că pe locul 2 era PS Galaction, la care, la fel neînțelegând, atunci substratul, am menționat că oricum îi trimiteam, pt că, de când ne cunoaștem, ne trimitem reciproc noile apariții. Mai târziu am înțeles și de ce PS Galaction a fost menționat după Mitropolitul Teofan.

După ce am trimis cartea, la interval de o săptămână, m-a pus să verific dacă ierarhii respectivi au citit.

Imediat ce a primit cartea, Mitropolitul Teofan, mi-a dat un sms în care mi-a mulțumit, apoi am vorbit la tel și mi-a spus că nu a avut timp să citească tot, dar a răsfoit-o. Apoi, mi-a trimis o scrisoare oficială de mulțumire în nume propriu. Las link-ul mai jos. Ca să vedeți cât de delicat este acest om, deși sunt convinsă că știe multe.

Când am primit scrisoarea de mulțumire care, sinceră să fiu, m-a luat prin surprindere, l-am sunat, foarte încântată, pe cel pe care îl credeam Eroul meu și i-am spus. S-a blocat. Deși i-am spus că o voi posta, pt că vreau să-i mulțumesc și public, mi-a zis să i-o citesc de două ori.

Abia după ce am aflat cine e cu adevărat Înaltpreaprefăcutul, mi-am dat seama de ce s-a blocat în momentul în care i-am spus că Mitropolitul Teofan mi-a trimis și o scrisoare oficială. Cei care nu ați citit-o, chiar vă rog să o citiți, să vedeți ce finețe ascunde, acest om, în sufletul său.  

Cel care mă pusese că-i trimit cartea cu gânduri de un soi de răzbunare, veți vedea în curând de ce, primise de la Mitropolitul Teofan o frumoasă și delicată lecție, din care, bineînțeles că… nu a învățat nimic.

După ce începuseră să-i pice măștile rând pe rând: l-am prins cu minciuna de n ori, l-am auzit bârfind oamenii sau amuzându-se de defectele lor fizice, am început să fiu mai atentă la tot ce spunea și la tot ce făcea. Încă nu aflasem, cu probe, grozăviile pe care le face. Nu m-am îndepărtat de el, pt că am considerat că, și el, ca om, nu-l mai vedeam deja sfânt, trece printr-o perioadă dificilă și îi mai scapă laturi ale personalității pe care reușise să le ascundă foarte mult timp. La un moment dat, el a observat că-l studiez și chiar mi-a zis, după cum am mai spus, că îi e frică de mine pt că-l disec.

Când a observat, am recunoscut că, da, așa este, pt că vreau să știu cine e cu adevărat. La scurt timp după apariția cărții, îl vedeam că se transformă. Din îngerul, sfântul… pe care îl vedeam, devenea un om tot mai josnic. Eram bulversată. Nu știam ce se întâmplă, nu mai înțelegeam nimic… așteptam doar să se limpezească apele, să înțeleg și eu ceva.

Într-o zi, vorbind despre diverse, mi-a spus și de o călugăriță care era îndrăgostită de el și de care nu mai scăpa. Apoi mi-a spus de o doctoriță, apoi de alte și de altele pe care, culmea, le cară după el…(cei din Constanța știu despre ce vorbesc și despre cine) Am început să zâmbesc amar și i-am spus că ar trebui să fie conștient de faptul că femeile care se îndrăgostesc de el, se îndrăgostesc de funcția lui și de veșmintele lui, că dacă era strungar, nu se uita nimeni la el sau mă rog, găsea pe cineva de vârsta lui, nu de 30-35 de ani, cum erau multe dintre cele despre care îmi povestea.

Și… ce să vedeți. Replica surpriză:

-Și dvs sunteți îndrăgostită de mine, dar nu vreți să spuneți.

Am început să râd.

-Dvs. glumiți, nu?

-Nu, nu glumesc. Chiar sunteți.

Înțelegeți până unde mergea manipularea? Îmi sugera că sunt îndrăgostită, de fapt, încerca să mă convingă, ca eu să cred că și sunt.

-Ok. Și cum credeți dvs. că nu m-am îndrăgostit de dvs când aveați 40 de ani și mă îndrăgostesc acum când aveți peste 60?

-Păi, nu. Ați fost tot timpul, dar nu ați spus.

Îl priveam uluită și tot așteptam să spună că a glumit. Dar el… nu glumea. Am tot încercat să-i explic faptul că-l iubesc foarte mult, așa cum am scris și în carte, ca pe un părinte, ca pe cel mai important om din viața mea care m-a apropiat de Dumnezeu, ca pe un sfânt coborât din icoană, nu ca pe un bărbat… I-am spus că dacă aș fi simțit asta, m-aș fi apropiat de el în multele nopți în care am fost împreună din diverse motive, doar eu și el… nimic. Vorbeam cu pereții.

-Bine, credeți ce vreți, i-am spus înainte de a ne despărți, deși eram extrem de șocată.

Din acel moment, la fiecare convorbire, punea presiune pe mine să recunosc, ceea ce nu simțeam și anume, că sunt îndrăgostită de el. Ba mai mult, nu se mai ferea de nimeni. Dacă se întâmpla să fie în mașină și vorbeam la tel., îmi zicea să recunosc odată că sunt îndrăgostită de el.

-Dar dvs nu vă e rușine de oamenii ăia care sunt în mașină? îl întrebam încercând să-l opresc.

-Nu. Nu mi-e rușine, pt că nu vreți să recunoașteți.

Într-o zi, când era în vizită la mine, sătulă de atâta presiune, i-am zis :

-Bine. Sunt îndrăgostită de dvs. Sunteți mulțumit? O să vă spun în fiecare zi că sunt îndrăgostită de dvs, o să vă dau sms-uri, o să mă comport ca o îndrăgostită, dacă asta vă face fericit, dar să știți că vă mint.

-Păi… nu așa.

-Dar cum? Vreți să-mi pun un afiș în frunte? Să mă tăvălesc pe la picioarele dvs? Să vă cânt serenade sub fereastră? Cum vreți? Spuneți cum vreți și așa fac, numai să fiți fericit. Poate treceți printr-o criză a bărbatului de peste 60 de ani și aveți nevoie de asta. Fac și asta pt dvs, numai să fiți bine.

-Nu. Nu așa să mințiți, să spuneți adevărul.

-Păi.. dacă v-am spus adevărul și nu mă credeți, vă mint, vă spun ce vreți să auziți. Uitați cum vreți să mă faceți să vă jignesc. V-am spus încă de când ne-am cunoscut că sunteți un bărbat minunat, dar nu vă încadrați în standardele mele. Mie îmi plac bărbații înalți. Când mă țin în brațe să mă simt protejată, nu să-i protejez eu pe ei.

Și a venit întrebarea bombă:

-Dar Mitropolitul Teofan corespunde ca înălțime?

Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare.

-Da. Mitropolitul Teofan chiar corespunde din toate punctele de vedere. Și ca înălțime și ca sensibilitate și ca seriozitate și ca sinceritate și ca tot ce înseamnă un bărbat. Chiar e bărbatul ideal pe care orice femeie și l-ar dori, am zis furioasă peste fire.

Iertați-mă, Înaltpreasfințite, vă rog din suflet să mă iertați și să aveți răbdare să citiți până la capăt. Niciodată nu m-am simțit atât de jenată în fața unei situații, dar vă rog să mă credeți că, pur și simplu, m-a scos din sărite. Stați să vedeți ce urmează.

Până la acest moment, când începusem deja să fiu mai atentă la tot ce făcea și spunea, dăduse semne că nu-l suportă pe Mitropolitul Teofan, dar am crezut că îl urăște pt faptul că Patriarhul Teoctist, îl iubea foarte mult pe IPS Teofan, în timp ce pe el nu-l primea nici în audiență și știa Patriarhul de ce. În afară de problemele de birou, nu-i permitea să spună nimic, pt că știa că se duce cu minciuni. Teodosie îmi spunea mereu că Patriarhul Teoctist nu-i permite să-i vorbească, așa, ca unui părinte și că îi zice mereu să spună ce are de spus la arătare, adică față de ceilalți din sinod.

După ce i-am zis că Mitropolitul Teofan este bărbatul ideal, iertați-mă Înaltpreasfințite, vă rog să mă iertați, am crezut că înțelege revolta mea și că se oprește, dar nu. A urmat o altă replică surpriză.

-Aha, de-aia spuneați că nu mă încadrez în standardele dvs. și că nu sunteți îndrăgostită de mine, pt că dvs nu mi-ați spus niciodată ce fel de relație ați avut sau aveți cu Mitropolitul Teofan, care, iată, e bărbatul ideal.  

Am amuțit pt câteva secunde. În loc să înțeleagă revolta stârnită în sufletul meu, a luat cuvintele mele, spuse într-un acces de maximă lehamite născută din comportamentul său, ca pe o confirmare a nebuniilor din capul lui. Brusc mi-am adus aminte, cum de fiecare dată când mă întâlneam cu IPS, PS, pe atunci, Teofan, mă întreba unde am stat de vorbă, cât, dacă era părintele secretar la birou când mergeam la Preasfinția Sa etc. Abia după 20 de ani înțelegeam rostul acelor întrebări.

-Deci dvs credeți că am o relație ascunsă cu Mitropolitul Teofan.

-Păi… dvs ați spus… că… e bărbatul ideal.

-Ce am spus? Nu sunteți sănătos la cap? N-ați înțeles că am spus asta că m-ați disperat cu îndrăgosteala asta? Am sperat că vă potoliți. Deci spovedania în care am crezut atâția ani, nu are nicio valoare, din moment ce credeți că eu v-am mințit. Ce aveți cu Mitropolitul Teofan? Ceee? Că m-ați înnebunit. De-aia a fost primul pe lista ierarhilor la care trebuia să ajungă cartea? Ați crezut că-l faceți gelos? Că, vezi Doamne, noi avem o relație și eu scriu despre dvs? Sunteți nebun de legat. Cu ce v-a greșit omul acela? Pt ce atâta ură? Dvs îl urâți de 20 de ani și pt faptul că aveți filme în cap că noi avem o relație? Nu m-am atins niciodată de omul acela, NICIODATĂ, iar invers, nici nu poate fi vorba. Ce voiați să vă spun la spovedanie? Să inventez ca am avut o relație cu un om, dacă nu am avut? Sau voiați cumva și amănuntele unei relații despre care doreați să aflați? Și dacă ar fi fost așa, cu ce v-ar fi ajutat să știți? N-a fost nimic între mine și Mitropolitul Teofan, NIMIC, NICIODATĂ. Dar poate v-ați fi dorit să fie, să vă spun la spovedanie și dvs, ca un telefon fără fir, să mergeți să-i spuneți Patriarhului Teoctist, doar, doar ar fi scăzut în ochii dumnealui. Pt asta v-ar fi interesat să avem o relație? Gata. M-am săturat. Vă interzic să-i mai pronunțați numele Mitropolitului Teofan în prezența mea.

Nu-mi venea să plâng. Îmi venea să urlu. Din sfântul acela pe care-l credeam, nu mai rămăsese nimic. Aveam în fața mea un individ care se comporta ca un mascul frustrat care voia să aibă control asupra tuturor lucrurilor și nu avea.

Deși a văzut că m-a tulburat foarte mult subiectul și poate s-a gândit că îi spun  Mitropolitului Teofan, nu a mai zis nimic de Înaltpreasfinția Sa, dar i-a luat la rând pe preoții de care știa că sunt apropiată.

-Dar părintele X corespunde ca înălțime, dar Y e suficient de înalt?  

L-am lăsat să vorbească. Mi-era lehamite să-i mai răspund. După un timp, mi-am cerut iertare pt vehemența mea, încercând să-l fac să înțeleagă că m-a scos din sărite și că ăsta nu e comportament de ierarh.

-M-ați făcut să regret că nu l-am cunoscut mai întâi pe Mitropolitul Teofan și că nu mi-a fost duhovnic. Înaltpreasfinția Sa nu mi-ar fi făcut niciodată ce îmi faceți dvs. Nu vă recunosc. Nu știu cine sunteți. M-ați bulversat de tot. De ce n-ați spus asta înainte de a scrie cartea? M-ați fi scutit de o povară în plus. Pt că, acum, când văd că nu aveți nicio legătură cu cel pe care l-am descris în carte, pt mine, acea lucrare a devenit o povară. Gândiți-vă bine ce faceți! Că eu nu pot rămâne o mincinoasă în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor.

Și s-a gândit. S-a gândit să-mi fure buletinul din geantă, să mă oblige să trăiesc purtând în suflet rănile acelui 3 dec. 2018, s-a gândit să facă acea pagină de fb denigratoare la adresa mea, s-a gândit să mă amenințe, s-a gândit să mă fileze 7 luni, 24 din 24, s-a gândit să-și ia o hoață dovedită, ”purtătoare de cuvânt”, pe care să o pună să scrie tot felul de mizerii despre mine, pe care va trebui să le dovedească, s-a gândit să mă terfelească în fel și chip în fața preoților, angajaților, diaconilor etc.

După acea convorbire care m-a tulburat foarte mult, am crezut că s-a potolit și că a înțeles că nu a fost nimic ascuns între mine și Mitropolitul Teofan, dar nuuu.

Vă amintiți de pagina aceea de fb denigratoare la adresa mea? Las link-ul mai jos. Printre alte acuzații extrem de grave, scria și că las să se interpreteze că aș avea nu știu ce legături cu IPS Teofan. La ceea ce am spus acum, se referea mizeria. ”Legăturile” acelea dintre mine și Mitropolitul Teofan sunt DOAR în mintea lui bolnavă.

Dumnezeu mi-e martor, nu m-am atins NICIODATĂ de Mitropolitul Teofan, în afară de puținele dăți în care i-am sărutat mâna și asta dacă se întâmpla să fiu printre alții… dacă mergeam la birou și luam binecuvântare, nu mă lăsa să-i sărut mâna, pt că nu suferă de vedetism.

Am avut ONOAREA să-l cunosc, poate, un pic mai bine decât alții. Este un om rar, pe care îl admir foarte mult, un om care va ocupa mereu un loc special în inima mea, dar individul ăla de la mare nu înțelege cum să poți aprecia un om, cum să-l iubești, dacă nu-ți trece prin pat, pt că așa crede el că e ”iubirea”. Nu, amărâtule, aia nu e iubire, e patimă. Iubești un om, în primul rând, când îi respecți alegerea. Aceasta este iubirea pe care trebuie să o învățăm chiar de la Ziditorul nostru. Dumnezeu, din iubire pt oameni, i-a creat liberi, atât de liberi încât pot alege chiar și să se îndepărteze de El. Dumnezeu respectă alegerea omului… din Iubire, dar n-ai cum să înțelegi ce e Iubirea din moment ce în tine zace doar patima. N-ai cum să înțelegi iubirea, atât timp cât vrei să controlezi tot. N-ai cum să înțelegi, pt că la Iubire ajung doar sufletele curate.

Multe am de spus, multe, dar mă opresc aici, pt că și așa am scris mult și pe fugă, dar îți reamintesc: dacă o mai pui pe hoața aia să scrie un cuvânt la adresa mea sau să facă referire la ce am scris, îți PROMIT că următoarea postare va fi despre ce ai zis de IPS Calinic al Argeșului, când m-ai pus să-i dau sms să-l întreb dacă a citit cartea și ÎPS mi-a răspuns printr-un sms. Sper că nu vrei să spun și asta sau… poate vrei, cine știe.

Dacă ai ceva de spus, spune tu, bărbătește. Bărbătește am zis? Scuze, ca să acționezi ca un bărbat, trebuie să fii bărbat, dar tu nu ești.

De mii de ori, îmi cer iertare Mitropolitului Teofan! Iertați-mă! Vă rog din suflet să mă iertați! Vă rog!

Toți cei care m-ați tot judecat, la vedere sau în ascuns, poate vă dați seama că eu nu mi-am dorit să se ajungă aici. Ca drept dovadă, aceste lucruri, le puteam spune în urmă cu un an, când a apărut pagina aceea de fb, dar nu am spus în speranța că poate se potolește amărâtul cu mitră. Am sperat că și-a vărsat veninul în postările acelea și se liniștește, dar nuuuu, pt că în el veninul crește…

După 20 de ani în care l-am considerat un sfânt coborât din icoană, ”Eroul meu”, s-a ajuns aici… pt că am o singură vină: vina că mi-a descoperit Dumnezeu cine e cu adevărat și pt asta… el… vrea să plătesc…

Ai grijă! Dumnezeu nu va îngădui răul până la sfârșit!

În spatele gravelor acuzații se afla duhovnicul meu – IPS Teodosie

IPS Teofan – scrisoare de mulțumire

Foto din arhiva personală

1 comentariu

Pojoran cammy daniela

Da Ferească Dumnezeu de asa ceva doamna Mihaela.Eu l-am avut că duhovnic pe TEODOSIE mă chema la 9 seara și intram la 2 noaptea și la spovedanie mă întreba de bărbați și să îi strâng bani sa ii dau.Pe mine ma facut cea mai rea maica din DOBROGEA că i-am spus:EU NU ITI DAU BANI DIN MUNCA OAMENILOR RIDIC CHILIILE ,NU ITI DAU NIMIC TIE.A ASTEPTAT SA TERMIN MĂNĂSTIREA SA POATĂ SA BAGE PE ALTII PE BANII.EU NU AM AVUT 14000 DE EURO.DAR SA FIWE BLESTEMAT DE DUMNEZEU ȘI MAICA DOMNULUI SA NU MOARĂ PANA NU IMI VA DA INAPOI BANII ORI BISERICA.AVETI GRIJA ESTE UN MARE SARLATAN.PACAT DE ANII CARE II ARE!!

Lasă un răspuns