De ce îl menajez pe Teodosie?!?

De ceva vreme tot primesc această întrebare (nedumerire). Mulți îmi spun că… dacă ar fi fost în locul meu, la cât m-a denigrat, îl terminau demult.

Am avut și eu tendința să mă răzbun, să-l fac să plătească pt toată durerea pe care m-a obligat să o îndur, pt toate cuvintele nedrepte pe care le-a aruncat asupra mea. Am vorbit despre această perioadă și în cartea ”Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos.

Lupta a fost grea… Când eram la un pas de a ceda tendinței de a-l pedepsi, mă rugam să-mi dea Dumnezeu putere să mai aștept o zi și dacă gândul va persista… așa voi face.

Noaptea îmi imaginam cum ar fi dacă… mă întrebam cum m-aș simți după… și ajungeam la concluzia că… nu mi-ar fi fost bine.

Am fost 20 de ani lângă amărâtul acela cu mitră. 20 de ani în care au fost multe momente frumoase, tulburătoare, înălțătoare.

El a călcat în picioare tot, dacă aș face și eu la fel… cu ce m-aș deosebi de el?

Îl menajez ÎNCĂ… pt că, spre deosebire de el, eu cred în viața de dincolo. Am cântărit foarte bine lucrurile, mi-am pus întrebări și… am hotărât să mai aștept.

Teodosie, care pe cât se arată mai viteaz, pe atât se degradează mai mult, a avut momente (multe) în care a fost foarte preocupat de starea mea și a făcut tot posibilul să-mi fie bine.

Teodosie, cel care s-a arătat monstruos față de mine în data de 3 dec 2018 și mult timp după aceea, plângea cu mine când mă spovedeam. Îi simțeam lacrimile în creștetul capului.

Pe Teodosie, cățărătorul de azi, timp de 20 de ani, îl puteam suna la orice oră din zi și din noapte și era acolo pt mine, așa cum eram și eu pt el.

Dacă într-un moment din cele menționate a fost sincer, cum voi răspunde eu înaintea lui Dumnezeu?

Cineva ar putea spune că… atunci când mi-a făcut ce mi-a făcut… el nu s-a gândit că va răspunde înaintea lui Dumnezeu? Nu, dar asta nu e problema mea. E problema lui cu Dumnezeu.

Spuneau unii că… atunci când se spovedeau, Teodosie vorbea la tel. și că de multe ori convorbirea dura mai mult decât spovedania. Când mă spovedeam, nu doar că nu răspundea la tel., dar nici măcar nu lua tel. cu el. Nu conta cât dura spovedania, putea să dureze și 2-3 ore. Timpul acela era al meu, doar al meu.

Aș putea da foarte multe exemple… Cei care au citit lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul” au înțeles că am fost foarte apropiați.

Acum… poate înțelegeți de ce tot fac apel să nu-și mai pună amețiții să mă provoace, pt că eu nu vreau să-l fac să piară din funcție prin mâna mea. Asta nu înseamnă că voi tolera la nesfârșit amenințări, denigrări, jigniri etc.

Și eu am o limită a răbdării…

Deranjata lui Teodosie…

Lasă un răspuns