Datorită lor mai sunt ortodoxă!

Astăzi vreau să le mulțumesc în mod cu totul special ierarhilor și preoților care m-au felicitat cu ocazia zilei mele onomastice.

De ce vreau să le mulțumesc în mod cu totul special? Pentru că, datorită sfințiilor, Preasfințiilor și Înaltpreasfințiilor Sale mai sunt astăzi ortodoxă.

După lovitura pe care mi-a dat-o Teodosie, cel căruia i-am atribuit nemeritat titlurile de „duhovnicul meu, eroul meu, sfântul, îngerul…”, am vrut să renunț la ortodoxie.

După cum am mai spus, am avut momente în care, negăsind răspuns la întrebarea: cum de a fost în stare să-mi facă atât de mult rău, el, cel care Îl născuse pe Hristos în inima mea?, m-am gândit că, fie Dumnezeu nu există și atunci își permite să facă asta pentru că știe că nu are cine să-l pedepsească, fie că Dumnezeu există, dar nu are nicio legătură cu cel prezentat de ortodoxie.

M-am mai gândit și că, rupând legătura cu tot ce înseamnă ortodoxie, rănile făcute de el se vor vindeca mai repede. (Relatarea acestui moment, o veți găsi în cartea ”Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos.)

Faptul că foarte mulți preoți și chiar ierarhi mi-au fost alături în acele momente extrem de dificile pentru mine, m-a făcut să rămân ortodoxă. Din cauza unui om căruia i-am pus sufletul la picioare, din cauza durerii și a revoltei, eram la un pas să părăsesc și să lovesc Biserica lui Hristos.

Acei preoți și ierarhi care mi-au fost alături atunci, mi-au rămas alături și acum, neuitând de ziua mea onomastică, deși programul Domniilor Sale, mai ales în zi de sărbătoare, este unul foarte aglomerat. Fiecare urare venită din partea dumnealor a însemnat foarte mult pentru mine, mai ales pentru faptul că, printre atâția colaboratori aflați în imediata apropiere care și-au serbat ziua onomastică, și-au amintit și de mine.

Oamenii aceștia, adevărați slujitori ai Domnului, care merită tot respectul și toată admirația, m-au făcut să nu pierd ceea ce e mai de preț pentru un om – credința.

Profund recunoscătoare îi sunt Preasfințitului Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, care nu doar că m-a ascultat, m-a înțeles, m-a ajutat, a îndurat toate cuvintele pe care i le-aș fi spus lui Teodosie, dar a și menținut binecuvântarea pentru cartea „Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”, ba, mai mult, a scris un cuvânt impresionant, și nu doar atunci, ci și acum, mi-a dat binecuvântare pentru cartea ”Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos, la care a scris, din nou, un cuvânt răvășitor.

În curând vă veți putea bucura de această carte, care sigur că vă va surprinde.

Privind în urmă, îmi dau seama cât de mult aș fi greșit dacă, din cauza unui pretins ierarh, m-aș fi îndepărtat de acești minunați slujitori, cărora le mulțumesc din suflet pentru tot sprijinul moral acordat și pentru toată înțelegerea.

 

Teodosie – născut transgender?

Lasă un răspuns