Dacă ai ști cât îndură pentru că te spovedește…

Îl priveam pe părinte și încercam să înțeleg ceva înainte de a-mi spune.

-Știe, dar sfinția voastră ar trebui să-mi spuneți? De ce nu mi-a spus Preasfinția sa, pentru că nu înțeleg. E un joc? Sau cum?

-Nu e un joc. Dacă ai ști cât îndură omul acela pentru că te spovedește, n-ai idee… a spus bătrânul meu frumos.

-Cum adică, părinte? Și de ce nu mi-a spus?

-Probabil că vrea să te protejeze.

L-am privit cu atenție. Știam că bătrânul meu nu mă minte.

-Vă rog, să-mi spuneți! Tot! am zis nerăbdătoare.

-Am fost martor de multe ori la batjocura care se aruncă asupra Preasfințitului. Văzând unii și alții că vii des la birou, au început să-i arunce tot felul de vorbe.

Îl ascultam stupefiată, dar și intrigată.

-Este întrebat ironic ”ce face ziarista ta? Ce mai pregătiți? Și cum e în rest… asta… credincioasa, informatoarea sau ce ți-o fi?”

Am oftat din adâncul inimii a revoltă.

-Iar el, dragul de el, nu spune nimic, a continuat. Trece mai departe fără să zică vreun cuvânt. Nu le spune nici lor, dar nici ție nu-ți spune.

-Cine sunt mizerabilii? Căci doar niște mizerabili pot spune astfel de lucruri.

Bătrânul a zâmbit amar și mi-a spus.

-Hm! Părinte, unii dintre ei culmea, joacă rolul de prieteni de-ai mei și în spate uitați ce spun, iar cu alții nu am schimbat nici măcar un cuvânt. Ce fel de oameni sunt ăștia părinte? Ce fel? am întrebat cu lacrimi în ochi.

-Să nu plângi! Dacă plângi nu mai spun nimic.

-Mă doare mai mult pentru duhovnicul meu, iar în acest moment sunt chiar supărată pe Preasfințitul pentru că nu mi-a spus.

-Eu cred că sunt invidioși pe voi, de fapt nu cred, sunt sigur.

-Părinte, cu unul dintre cei pe care mi i-ați enumerat sunt în relații destul de apropiate. Sau cel puțin așa am crezut. Îmi oferă flori, mă cheamă să stăm de vorbă, am luat masa împreună de câteva ori… de ce să se poarte așa cu Preasfințitul, de ce? Preasfințitul nu a pus monopol pe mine și nici eu pe Preasfinția sa. Suntem foarte apropiați duhovnicește, dar în același timp putem fi apropiați și de alte persoane. Și după cum v-am spus, eu chiar credeam că sunt prietenă cu cel puțin unul dintre ei.

-Probabil nu îi e de ajuns… sau crede că ai și o altfel de relație cu Preasfințitul.

– O relație altfel…, am punctat întristată peste fire.

-Da, mi-a răspuns bătrânul meu sincer.

Mi-am trecut mâna peste frunte și am oftat.

-Tot cam aceia care ziceau alte lucruri despre Preasfințitul, pe care nu le pot reproduce, îi murdăresc acum numele inventând că are o „relație”cu mine? Păi să se hotărască. Ori e așa, ori e invers sau cum o fi în mintea lor. Știți ce? Aș face o glumă acum, dar nu-mi arde de glume. Adevărat, fiecare judecă după măsura lui, căci ”cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura”[1]… Dacă ar ști ei cât de curat este Preasfințitul… Părinte și dacă aș vrea, nu aș putea să întinez trupul unui astfel de bărbat neatins de păcat… și călugăr… Și dacă prin absurdul absurdului ar face cineva ca Preasfințitul primul pas, l-aș opri… Eu vreau să fiu cu duhovnicul meu pentru totdeauna în Împărăția Luminii, nu aici pentru unele momente care m-ar coborî într-o prăpastie periculoasă și care până la urmă m-ar despărți poate și aici de prezența duhovnicească a Preasfinției sale. … Părinte, sfinția voastră credeți că între mine și Preasfințitul este și o altfel de relație?

-Nuuu. Doamne ferește! Ce ai? Ce te-a apucat? Pe Preasfințitul îl cunosc, pot să spun de când era copil, și știu că e un om curat. Și pe tine te cunosc de ceva timp și să știi că mă pricep și eu la oameni. Ți-am spus doar. Am vrut să afli cât îndură din cauza unora, dintre care pe unul îl consideri chiar prieten. Știu că-i vei spune Preasfințitului, dar te rog totuși să nu le zici nimic celor nominalizați și nici să nu-ți schimbi atitudinea față de ei.

Va urma

Fragment din

 

Lasă un răspuns