Cum te-aş putea eu pierde…

Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întâlnită până atunci, şi după ce a încetat examenul şi Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atât fusese de clandestină şi de caldă comuniunea noastră.

Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Plimbările acelea mi-au rămas acum mai proaspete şi ucigător de dulci în amintire.

  Maitreyi  – Mircea Eliade

Lasă un răspuns