Cu ce-am greşit…

La cât de multe-am îndrăznit să sper
Şi cum visam… ce vise-nălţătoare!!!
Astăzi nimic nu îndrăznesc să-ţi cer
Şi orice zi – de vine – ea mă doare.

Cu ce-am greşit mă-ntreb? Că te-am iubit?
Zile îţi ofeream şi nopţi şi viaţă,
De prea multă durere am albit
Şi parcă pentru tine-am fost paiaţă.

Paiaţă fără suflet mă vedeai,
Ce trebuia să-ţi fie la picioare,
Să te amuze şi-n timp ce dormeai,
Iar eu cu lacrimi îţi scriam scrisoare.

Nici să mă uiţi nu mai am cum să-ţi cer,
Căci m-ai uitat de când eram cu tine,
Poţi să îmi fii însă un gropnicer,
Să mă repui – pământul să m-aline.

Cu ce-am greşit mă-ntreb? Că te iubesc?
Că te-am iubit mai mult decât pe mine?
Şi că de dragul tău mă înrobesc?
Şi nici pe mine nu m-aş mai conţine?

Rămâi cu bine şi rămâi cum vrei,
Eu sunt pierdută azi fără iubire
Şi dacă-ai vrea să mă aduni, să iei…
Din mine a rămas… o amintire…

M.I.

Din scrieri vechi. Asa scriam cand eram trista 🙂

Lasă un răspuns