Cobra

După ce am reluat legătura, totul a intrat în ”normalul” lumii în care eram prizonieră, în care, înrobirea pe care o trăiam, o consideram binecuvântare. Întâlniri, telefoane, slujbe, vizite…

Puterea domniei sale de sugestie este una periculos de mare. Când nu puteam ajunge la slujbele sale, urmăream  transmisiunile care se făceau în direct. Are un stil înspăimântător de a influența gândul și voința omului. Își calculează fiecare cuvânt, fiecare mișcare, ca o cobră care te atrage în dansul ei amețitor pentru…  a-ți da mușcătura fatală.

Deși mă îndemna să merg la biserică, după slujbă mă suna sau îl sunam și… prima întrebare era: dacă mi-a plăcut predica. Îi spuneam că nu am ascultat-o pentru că am fost la biserică, dar o voi asculta și îl voi suna după aceea. Aceeași întrebare pusă o dată, de două ori, de trei ori, mă făcea să mă simt cumva vinovată pentru faptul că trebuia să amân răspunsul considerând că, dacă mă întreabă, părerea mea contează.

Nu conta deloc. Era o strategie de a mă face să dezvolt o și mai mare dependență de domnia sa. Și a reușit. Ajunsesem până acolo încât ascultam slujbele în direct, din dorința de a nu-l dezamăgi. Voiam să am răspunsurile deja pregătite pentru întrebările legate de slujbă.

Ba mai mult, consideram că trăirea pe care o transmite domnia sa, chiar și prin intermediul unui ecran, nu o pot găsi în nicio altă biserică și la niciun alt slujitor. Îmi țesuse cu răbdare și minuțiozitate o capcană ”duhovnicească” atât de periculoasă, încât mă determinase să-l caut pe Dumnezeu DOAR la slujbele sale și să simt că DOAR acolo îl găsesc. În timp, am văzut că nu eram singura care căzuse într-o astfel de cursă.

În loc să-l caut pe Dumnezeu în inima mea, mă învățase să îl caut în afara mea, la domnia sa, care poza în deținătorul marelui har divin, de fapt, singurul deținător.

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – fragment

Va urma

M-a sunat Arhiepiscopul Tomisului

Precizări

Lasă un răspuns