Ce mult te iubesc…

Ploua peste lume, iar eu te-așteptam…

Din dor de iubire creșteau ghiocei,

În brațele mele demult te visam…

Visam să-mi aduci din Rai brebenei.

 

Și tu ai venit plutind ca pe ape,

Din casa cea mică Eden ai făcut,

Dulceața privirii-mi punea mii de salbe…

De inima ta aș fi vrut să ascult.

 

Eu prea îndrăzneață, tu mult prea timid,

Departe fiind… aproape eram

Și-acum ca și-atunci ființa-ți cuprind,

Iubesc, te iubesc și-atunci te iubeam.

 

Aripi de înger în mâinile mele,

Prea bun te-ai lăsat în brațe să-mi stai,

O clipă-am zburat, m-ai luat printre stele,

Pe-acorduri divine, pe sunet de nai…

 

Mi-e dor să mai vii… te-aștept orișicând,

Cu tine fiind nici timpul nu doare

Și nicio tristețe nu e pe Pâmânt,

Căci toate pălesc sub a păcii candoare.

 

Ești înger și om și tot ce-i înalt…

Cărare de sus, de jos tot cărare,

Spre tot ce e bun, spre tot ce e cald

Tu viață-mi renaști, îmi faci sărbătoare…

 

Te simt și mă simți prin tot ce-i lumesc,

Dar nu ne oprim în merje de lut,

Îmi ești tot de sus… ce mult te iubesc!

De glasul Iubirii eu astăzi ascult…

M.I.

Lasă un răspuns