Ploua peste lume, iar eu te-așteptam…
Din dor de iubire creșteau ghiocei,
În brațele mele demult te visam…
Visam să-mi aduci din Rai brebenei.
Și tu ai venit plutind ca pe ape,
Din casa cea mică Eden ai făcut,
Dulceața privirii-mi punea mii de salbe…
De inima ta aș fi vrut să ascult.
Eu prea îndrăzneață, tu mult prea timid,
Departe fiind… aproape eram
Și-acum ca și-atunci ființa-ți cuprind,
Iubesc, te iubesc și-atunci te iubeam.
Aripi de înger în mâinile mele,
Prea bun te-ai lăsat în brațe să-mi stai,
O clipă-am zburat, m-ai luat printre stele,
Pe-acorduri divine, pe sunet de nai…
Mi-e dor să mai vii… te-aștept orișicând,
Cu tine fiind nici timpul nu doare
Și nicio tristețe nu e pe Pâmânt,
Căci toate pălesc sub a păcii candoare.
Ești înger și om și tot ce-i înalt…
Cărare de sus, de jos tot cărare,
Spre tot ce e bun, spre tot ce e cald
Tu viață-mi renaști, îmi faci sărbătoare…
Te simt și mă simți prin tot ce-i lumesc,
Dar nu ne oprim în merje de lut,
Îmi ești tot de sus… ce mult te iubesc!
De glasul Iubirii eu astăzi ascult…
M.I.
