Vedeniile unui calugar imbunatatit

Printre călugări – cele mai căzute firi – 2

-Te întrebi cum de a putut să facă asta premeditat zâmbindu-ți frumos în perioada respectivă? Păi așa face diavolul. Știi doar că se transformă și în înger de lumină. Problema e că, astfel de oameni devin foarte înșelători. Cum spun sfinții părinți: sunt lupi în haine de oaie.

-Nu înțeleg cum la vedere face atâtea fapte bune, iar în ascuns este în stare de astfel de atrocități, am zis încă mirată.

-Faptele bune le face nu pt oameni, ci pt a fi lăudat de oameni. Cel adevărat este cel care a procedat cum a procedat cu tine. Să fii sigură că ceea ce ți-a făcut ție, la o altă scară, a făcut și altora. Dar cel mai probabil este că, cei care au fost loviți, fie s-au revoltat, fie l-au vorbit de rău, fie l-au urât. Tu însă, de nenumărate ori mi-ai spus să mă rog pt el. N-am simțit în glasul tău nici urmă de revoltă. Mă tem că de aici începe să i se închidă cercul. Din moment ce lovești într-un om care ți-a făcut numai bine, în fața lui Dumnezeu nu mai ai nicio scuză.

Să urmărim parcursul acestui om! Și… (mi-a mai spus niște lucruri, pe care deocamdată nu simt să le fac publice). Ai spus că face mult bine la vedere, iar în ascuns e în stare de lucruri îngrozitoare, cum s-a și dovedit de altfel. Aceasta este cea mai periculoasă cădere. Căderea în sus sau căderea prin virtute. Dintr-o astfel de cădere, omul se ridică foarte greu sau nu se mai ridică deloc, mai ales când este într-o funcție, pt că, în loc să-și recunoască starea interioară, se minte că face misiune, trăind în două lumi paralele: lumea pe care i-o oferă imunitatea funcției și lumea reală a căderii sale.

-Nu înțeleg de ce a făcut asta. Nu pot să înțeleg oricât aș încerca, am spus chiar nelămurită.

-De teamă. Teama că ți l-a descoperit Dumnezeu cum e de fapt și teama că tu vei spune mai departe.

-Părinte, cum să-i fie frică de un om care la ultima întâlnire, căci ultima a fost, a stat numai în genunchi în fața lui, rugându-l să aibă grijă ce face? Nu vede că indiferent cât de mare a fost lovitura pe care am primit-o, eu tac? Sau cumva în loc să zică: uite că a mai trecut o zi în care nu a spus nimic, se gândește: dacă azi nu a spus nimic, mâine sigur o va face?

-Exact. Vezi că ai înțeles? Îl amenință tot felul de gânduri. Diavolul a vrut să te scoată neapărat din viața lui.

-Știi de câte ori i-am spus lucrul acesta?

-Cred, dar el nu a înțeles. A vrut să te scoată din viața lui pt a mai avea o sabie deasupra capului, chiar dacă, de data asta, sabia este imaginară.

-Cu siguranță așa e, pt că eu nu-i voi face niciodată niciun rău. Timp de mai bine de 20 de ani, nu a văzut că mereu am făcut în așa fel încât să-i fie bine? Nu-și mai amintește nimic?

-Nu, mi-a spus hotărât.

Acel ”nu” a fost ca o lovitură de trăsnet asupra sufletului meu.

-Nu mai vede nimic bun în tine. Toate le vede prin sugestionări demonice. În lumea lui interioară este un haos de nedescris.

Duhovnicește vorbind, prin ceea ce a făcut, încercarea nu a fost neapărat pt el, pt că din moment ce a plănuit denigrarea ta cu luni de zile înainte, era deja căzut. Încercarea a fost pt tine. Pt că este foarte greu să taci, când omul în care ai avut cea mai mare încredere, dă cu tine de toți pereții pe nedrept. Dacă ai fi făcut ceea ce omenește vorbind, este normal și anume să-ți cauți dreptatea făcându-i plângere la poliție și dându-l în judecată, ai fi căzut și tu. Războiul dintre voi v-ar fi dărâmat pe amândoi, pe el într-un anume fel, pe tine sufletește.

Părintele are dreptate. Am fost la poliție, am vorbit cu un avocat, dar nu am putut să fac asta omului pe care, cândva, îl vedeam ca pe un sfânt coborât din icoane.

Sunt multe de spus, dar mă opresc aici deocamdată. Voi mai scrie despre acest subiect atunci când voi simți că e necesar.

Printre călugări – cele mai căzute firi

Postat de Mihaela Ion in Curiozități, Vedeniile unui calugar imbunatatit, 0 comentarii

Printre călugări – cele mai căzute firi

 

Așa după cum v-am promis aseară, revin cu detalii.

Vorbeam cu acel călugăr despre experiența pe care nu credeam că o voi trăi vreodată. Îi tot puneam întrebări: cum de a putut să facă așa ceva și premeditat? Cum de în lunile acela în care pregătea denigrarea mea, ne întâlneam și îmi zâmbea frumos? Cum să-mi facă așa ceva (i-am dat detalii pe care nu vreau să le menționez aici) din moment ce eu nu l-am mințit niciodată, nu l-am vorbit de rău, nu am crezut nimic din ceea ce se spunea despre el? Cum a putut, în condițiile în care, unele lucruri pe care i le-am spus, pt a ști de ce să se ferească, i le-am spus în genunchi ca să nu creadă că îl judec? De ce ultimele trei dăți nu m-a mai privit deloc? etc

Călugărul m-a ascultat apoi, după ce mi-a spus că printre călugări găsești cele mai căzute firi, mi-a și explicat de ce.

-La oamenii din lume nu vei găsi niciodată căderile cumplite pe care le întâlnești la călugări. Și știi de ce? Pt că oamenii din lume au dorințe normale. Vor să aibă un loc de muncă, o casă, o familie, o mașină, haine, mâncare, pe când un călugăr vrea să fie și să pară sfânt, să fie adulat de oameni, să i se închine oamenii ca lui Dumnezeu. Ba mai mult, unii chiar vor să îi ia locul lui Dumnezeu și consideră că fără ei Dumnezeu nu poate nimic.

Eu vorbesc din propria experiență. La un moment dat mi-am dorit și eu să fiu preot și am început prin a sta mai mult în mijlocul oamenilor. Atunci m-a prins mândria. Mă mândream că oamenii îmi spuneau ”părinte”, că spuneau ”blagosloviți și mă iertați”, că îmi cereau sfaturi și așa mai departe. Fiind în mijlocul lor, aveam gânduri viclene, voiam să par ceea ce nu sunt de fapt, îi priveam cu superioritate pe cei care îmi cereau sfatul… când ajungeam însă în chilie, mă vedeam cum sunt, mă confruntam cu gânduri de tot felul, mă vedeam cât de mic la suflet sunt și cât de mare voiam să par în fața oamenilor.

Într-o noapte am stat și m-am gândit ce vreau să fac și cum vreau să trăiesc. Aveam de ales între a mă minți pe mine, pe semeni și a încerca să cred că îl mint și pe Dumnezeu și a rămâne eu, așa cum eram, luptând cu păcatele, cu sugestiile demonice și cu gândurile, care nu o dată m-au îndemnat să fac rău celor din jurul meu, din diverse motive. Am ales cea de-a doua variantă, care nu-mi oferea mărire, dar îmi oferă liniște, sinceritate și ancorarea în Dumnezeul nostru atotputernic.

Va urma  

Mărturisirea halucinantă a unui călugăr

Postat de Mihaela Ion in Curiozități, Vedeniile unui calugar imbunatatit, 0 comentarii

S-a adeverit…

 

Va amintiti de postarea ”De Crăciun vor fi atentate în lume”?

”Atentat ISIS, cu 41 de morți și peste 80 de răniți, la Kabul. Printre victime, copii și jurnaliști”

http://stirileprotv.ro/stiri/international/explozii-in-lant-in-kabul-masacru-la-o-agentie-de-presa-afgana.html

” Explozia dintr-un supermarket miercuri în Sankt Petersburg (nord-vestul Russiei), care a făcut 13 răniţi potrivit unui nou bilanţ, a fost provocată de o bombă artizanală lăsată în zona de depozitare a bagajelor, a anunţat Comitetul naţional antiterorist, informează joi AFP.” 

https://www.dcnews.ro/atentat-sankt-petersburg-explozia-provocata-de-o-bomba-plasata-in-zona-de-bagaje_572638.html

De Crăciun vor fi atentate în lume

Postat de Mihaela Ion in Vedeniile unui calugar imbunatatit, 0 comentarii

De Crăciun vor fi atentate în lume

În această seară călugărul Gabriel, cel despre care v-am mai vorbit, a avut vedenii înfricoșătoare. Una dintre ele ar fi posibile atentate în lume de Crăciun și imediat după.

România este ocrotită încă de Duhul Sfânt, dar nu pentru mult timp.  Dacă oamenii  vor continua să se adâncească în rele, păcate, ură, invidie, etc Satanei i se va permite să-și verse toată răutatea și peste România.

Părintele Gabriel ne recomandă ca de acest Crăciun să fim mai cumpătați, mai iubitori de semeni și mai îngăduitori, pt că altfel grăbim venirea Antihristului și a Judecății de Apoi.

Postat de Mihaela Ion in Vedeniile unui calugar imbunatatit, 1 comentariu