Când merg la Preasfințitul Galaction, de obicei, îl sun cu câteva minute înainte de a ajunge, iar Preasfinția Sa, atent cum e, mă întâmpină. De data aceasta am ajuns mai repede decât am preconizat.
L-am sunat pe Preasfințitul și i-am spus că sunt la poartă și că aștept ca la poarta Raiului. Preasfinția Sa a venit în grabă să-mi deschidă, doar nu stătea singur în Rai și pe mine mă lăsa la poartă. :)))
Și pentru că tot am avut timp de câteva fotografii, vă invit și pe voi să vedeți la ce poartă a Raiului am așteptat puțin. Sper să vă placă!
Urmează pauza.
Până la următoarea postare – îmbrățișări.




Deja în Rai…

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 14
Comentarii recente