Ziua Preasfințitului Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Atât… aici. Celelalte cuvinte și nu numai… Preasfințitului…
17
Mai
2020
Alexandria, Teleorman
24
Dec
2019
Ajunul Crăciunului
2019.
Pt că am fost foooarte cuminte, :))) îl aștept pe Moș Crăciun. Primele daruri de sărbători, le-am primit, deja, de la un ierarh drag sufletului meu, Preasfințitul Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului. Și nu doar că am primit, ci și primesc în fiecare clipă, deoarece chiar Preasfinția Sa este, în viața mea, un dar minunat, care mi-a fost alături și atunci când nu înțelegeam că-mi este.
Evenimentele care au schimbat multe în sufletul meu, nu doar că au selectat oamenii din viața mea, dar mi-au arătat cine a fost și este sincer și cine a fost interesat.
Printre, din fericire, adevărații prieteni care mi-au rămas aproape, este și Preasfințitul Galaction, care ocupă un loc special în inima mea. De ce? Pt că… exact în acea perioadă dificilă pt mine și Preasfinția Sa a avut niște probleme de sănătate destul de serioase, pe care le-a pus pe locul doi, ocupându-se mai mult de starea mea sufletească decât de problemele sale. Nu voi intra în amănunte… acum, dar pt asta, Preasfinția Sa rămâne în topul celor mai importanți oameni din viața mea, oameni care au venit în drumul meu ca mari binecuvântări.
Darurile pe care le-am primit m-au bucurat foarte mult și îmi sunt de mare folos. Printre ele, am primit și Pastorala de Crăciun și o felicitare. M-am gândit dacă să postez sau nu fotografii cu darurile de la Preasfinția Sa și, din respect pt cei care nu vor primi nici măcar un zâmbet de sărbători, am hotărât să postez doar imagini cu Pastorala și cu felicitarea de Crăciun. Acestea, poate, le vor fi de folos și celor care nu au pe nimeni și care se simt singuri de sărbători.
Vă mulțumesc din suflet… PĂRINTELE MEU, pt tot ceea ce sunteți și mai ales pt faptul că ați rămas OM!
20
Sep
2019
Ca la poarta Raiului
Când merg la Preasfințitul Galaction, de obicei, îl sun cu câteva minute înainte de a ajunge, iar Preasfinția Sa, atent cum e, mă întâmpină. De data aceasta am ajuns mai repede decât am preconizat.
L-am sunat pe Preasfințitul și i-am spus că sunt la poartă și că aștept ca la poarta Raiului. Preasfinția Sa a venit în grabă să-mi deschidă, doar nu stătea singur în Rai și pe mine mă lăsa la poartă. :)))
Și pentru că tot am avut timp de câteva fotografii, vă invit și pe voi să vedeți la ce poartă a Raiului am așteptat puțin. Sper să vă placă!
Urmează pauza.
Până la următoarea postare – îmbrățișări.
Deja în Rai…
23
Aug
2019
Avalanșă de iubire
Mergând prin Rai, am ajuns la Mănăstirea Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul – Brânceni – Județul Teleorman.
Programul se încheiase deja, dar Raiul tot Rai rămăsese. La poarta mănăstirii am întâlnit doi îngerași, o fetiță și un băiețel, însoțiți de mama lor. Fetița, când m-a văzut, a venit grăbită, la mine, cu mânuțele întinse. Am luat-o în brațe și am întrebat-o cum o cheamă.
-Elena, mi-a răspuns mama ei. Nu poate vorbi. O tot duc la logoped, dar din păcate, până acum, poate să pronunțe doar: da.
Elena se agățase de mine și mă tot săruta când pe un obraz, când pe celălalt. La un moment dat a întins mânuța către aparatul de fotografiat:
-Mmmm, mmmm, ”a zis” mângâindu-mă pe față cu cealaltă mânuță.
-Vrei să-ți fac fotografii?
-Da, a rostit clar și a coborât din brațe.
A urmat o ședință foto la care, chiar, ne-am distrat. Apoi Elena a întins din nou mânuțele să o iau în brațe și-mi arăta că vrea să mergem în parc.
Am mers și în parcul de lângă biserică, unde a urmat o altă avalanșă de iubire. La momentul la care i-am spus că trebuie să plec, dar că ne vom mai vedea, m-a strâns tare cu mânuțele ei mici și mi-a arătat către mașină.
-Vrei să mergi cu mine la București? am întrebat-o uimită pt faptul că nu se mai dezlipea de mine.
-Da, a spus hotărâtă.
-Elena pleci fără mami?
-Da, a spus din nou.
-Ce s-a lipit de dumneavoastră. Nu-mi vine să cred, a zis femeia. O să plângă, rău, acum.
-Nu, nu o voi lăsa cu lacrimi pe obraz. Rămân cât va fi nevoie.
Și am rămas până am convins-o că ne vom mai vedea și că nu o pot lua la București pt că frățiorul ei are nevoie de ea.
Ne-am despărțit foarte greu, dar zâmbind.
Te iubesc, Elena! Vă iubesc, îngerași!
Pt publicarea fotografiilor am acordul mamei copiilor.
Luni – 26 august:
Puterea harului rupe zăgazurile pământului
Minunea de la Mănăstirea Sfântul Trifon, Cernetu, Teleorman
Comentarii recente