Semne si minuni

Un muribund nu delireaza – vorbește despre lucruri din alte lumi

 

Aveam 11 – 12 ani când am stat pentru prima dată lângă un muribund. Era un vecin de care eram foarte apropiată. Îl vedeam, îl auzeam cum ”delirează” așa după cum spun mulți dintre noi. Deși nu înțelegeam nimic, ascultam cu mare atenție. Intuitiv simțeam că acolo e altceva, altceva decât delir. Din păcate sau din fericire, nu știu cum să zic, au fost câțiva oameni dragi care și-au desprins sufletele de trupuri ținându-i de mână.

Începând cu mama, continuând cu Părintele Nicodim Bujor, Părintele Damaschin Ștefan (care a fost și duhovnicul cumnatei mele) și acum la cumnata mea, am încercat să și decriptez mesajele pe care le transmiteau cei lângă care am stat. Înțelegând că un muribund nu delirează, ci transmite în parabole mesaje din alte lumi, m-am focusat pe deslușirea lor și în mare parte am reușit.

Ba mai mult decât atât, cumnata mea a vorbit într-o seară despre un lucru care avea să se întâmple în zorii zilei următoare. Un lucrul cutremurător despre care nu pot vorbi acum pentru că fratele meu nu a înțeles că unele lucruri / fapte nu sunt de trecut sub tăcere. Sper să înțeleagă până la urmă. Probabil are nevoie de timp după pierderea suferită pentru a-și așeza gândurile.

Pentru că de la un timp le fac pe toate pe repede înainte, mă opresc aici, dar voi reveni cu amănunte despre ce se întâmplă cu sufletul unui om pe patul de moarte. Nu din ceea ce am citit, ci din ceea ce am văzut, din ceea ce am simțit.  Cred că e timpul să ne trezim și să ne ocupăm mai mult de sufletele noastre. Ceasul morții este unul cumplit, mai ales pt cei care au stat departe de Dumnezeu toată viața. Ceilalți au parte de mângâiere, dar tot foarte greu e.

 

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 0 comentarii

A trecut un an de cand… era sa plec…

Fb imi aminteste ca era sa plec 🙂 Iata!

În noaptea de 1 spre 2 iunie mi s-a întâmplat un lucru foarte straniu. Seara am vorbit cu un apropiat care simţeam că demult îmi ascundea ceva. În seara aceea a recunoscut şi a şi precizat că se simte mizerabil. Eu i-am spus că l-am iertat demult. Întâmplarea nu m-a afectat, nici nu m-a şocat, ba dimpotrivă am fost mulţumită că în sfârşit a recunoscut ceea ce eu simţisem deja.
Nu ştiu dacă are legătură sau nu cu discuţia respectivă, şi nici măcar nu ştiu dacă era nevoie de vreun context pt ceea ce avea să urmeze.
De când am ieşit din întunericul celor 15 ani, despre care la un moment dat o să vă vorbesc, de regulă adorm foarte repede.

În noaptea aceea nu puteam dormi. Aveam un soi de agitaţie, parcă se apropia un pericol. La un moment dat am simţit cum din inimă se desprinde un abur care se tot ridica. În timp ce se ridica şi îl vizualizam interior, simţeam cum de la picioare încep să devin inertă, iar gândul îmi spunea că dacă dorm, mor.
Nu încercam nici să dorm, nici să nu dorm, urmăream doar cum aburul respectiv tot urca şi cum se mai ţinea de inimă într-un fir subţire. Deja nu mai puteam să respir foarte bine. Cumva eram conştientă că dacă se desprinde de tot voi pleca.
N-am intrat în panică. M-am resemnat şi am zis în gând: Doamne în mâna Ta sunt toate, fă cum crezi că e bine.

În scurt timp am simţit cum aburul respectiv coboară şi se aşează din în inimă. Am adormit. După 3 ore m-am trezit. Era deja dimineaţă. Ultimul gând agăţat de mintea mea a fost că dacă dorm, mor. Şi m-am mirat că am dormit şi că totuşi trăiesc.  🙂
Apoi mi-au apărut în gând expresiile: „a murit de inimă rea; i s-a pus pe inimă (suflet)” şi mesajul: mulţi dintre voi nu luaţi în seamă cuvintele, nu înţelegeţi adevăratul sens.”
Un alt mesaj: „de multe ori sunteţi robi ai cuvintelor”…

Subiectul merita dezvoltat 

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 2 comentarii

Vedenia unui pustnic

In miez de noapte vedenie tulburatoare. 

Putine cuvinte, dar dure. 

Un pustnic ne spune: „Toti ierarhii nostri au cazut”

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 3 comentarii

Mesajul unui pustnic

„Oare oamenii au observat că s-au înmulţit ciorile şi şobolanii? Acestea sunt semne, avertismente de la Dumnezeu, dar cine sa le vadă?
S-a înmulţit răul pe pământ, păcatele sunt multe şi grele, mulţi dintre oameni nu mai au sentimente, la fel de mulţi preoţi şi episcopi nu mai slujesc demult lui Dumnezeu. Oamenii sunt într-o continuă rătăcire şi vor fi şi mai rău din cauza lor.

Dacă nu ne vom întoarce cu faţa către Dumnezeu, dacă nu vor părăsi păcatele, Dumnezeu va îngădui conflicte, neajunsuri din ce în ce mai mari… în oraşe mai ales, nu va mai fi apă, vor fi multe focare de infecţie, apoi va veni o molimă, care va omorî atâţia oameni, încât nu vor avea unde să fie îngropaţi şi nici cine să-i îngroape. Atunci vor deveni hrană pentru ciori şi pentru şobolanii, care nu întâmplător s-au înmulţit.”

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 1 comentariu