Scriitori romani

Către Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape –
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Nichita Stănescu

Povara din aripi… frânte

https://www.diane.ro/2016/04/mitul-despre-pygmalion-si-galateea.html 
Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Mistretul cu colti de argint

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,

mistreţul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,

ori vulpile roşii, ori iepurii mici…

 

Ștefan Augustin Doinaș

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

„Voi zbura”

spuse omida. Toți au râs, cu excepția fluturilor!

Că stăm în casă-i singura paradă
Pe care din coconi o dezvelim,
Ni-s fulgii crisalidelor zăpadă
Renaștem și-nvățăm să ne iubim

 

S-amestecăm caișii-n flori cu spuma
Căzută dintr-un cer de polul nord
Iluminând trecutul tot – cutuma
În care repetam că „nu mai pot!”.

 

Hai, inventați iar bancuri ori versete
Și-n fiecare-un nou vocabular!
Hai, vânt de Libertate-n giruete
Prin internet, hai, vino iar, florar!

 

Hai, nu vă fie teamă, nu vă fie –
Noi știm de mult cu toți cum să-nviem:
Când fi-va Paște doar cu Viața vie,
Precum Iisus din morți o să călcăm;

 

Eu și cu tine, dragă frate, soră,
Salvând în Arca lumii, căpătâi,
Din omenire – ultima ei oră,
Iar din Umanitate,… cea dintâi!

 

Shanti Nilaya

Foto : Mănăstirea Radu Vodă

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Scrisoare de dragoste

”Dacă  fi sculptori face o statuie care i imortalizeze inocenţa.

Şi din noaptea trecutului, peste care cursese atâta pustiu de ani, se desprinse vie, ca o rază de lumină, dragostea ei dintâi.

Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, pentru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.

Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea.

O femeie simte adesea dincolo de simţuri.

Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună. Numai trezirea din vis aş vrea s-o uit.

Vorbesc numai gândurile, dar cine le aude? Până la urmă amuţesc şi ele.

Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi.

Există şi oameni inapţi de a gusta fericirea.

Viaţa din mine cere ca zilele care pleacă în trecut să nu moară.

Gestul ei răsună în fiinţa mea cu ecouri profunde. E mesajul fericirii sau însăşi fericirea? 

Dar există, pesemne, un fir nevăzut care-i leagă pe oameni unii de alții pe deasupra conștiinței de alarmă, care se declanșează din senin, fie sub forma știrilor telepatice, fie a presimțirilor neliniștitoare, și aceste subtile și tainice mecanisme ne vestesc ceea ce trebuie să aflăm.” – Mihail Drumeș

Până la… un nou început… de săptămână – Scrisoare de dragoste

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii