Scriitori romani

Iertările

 

Mă iartă apa când o beau,
Mă iartă timpul când îl stau
Și… dintre tot ce nu s-ar vrea,
Îmi iartă tot, făptura ta;

De mine, floarea din cuvânt
Se scutură… Mă iartă, vânt,
Căci pun și eu amar pe flori
Un verb… să plângă în culori.

Și îmi întind pe fân cosit
De temeri, trupul dezvelit
Să mă săgete mila Sa
Cu asprele iertări… şi ea,

Mireasmă! Nu vedeți că-apoi
Mă-ntoarce clipa, semn pe foi?
Și mi le rupe cu păcat –
Unde-i iertarea, cât am dat?!

Un pumn cu gheață și omăt,
O virgulă în ce nu văd,
Sau… din măsuri de-argint pătat
Un singur sfanț… de briliant…

Îmi iartă apă când te beau,
Te-oi scrie-n pagină pe șleau!
Mă iartă, mir de fân cosit,
Căci mâini ce taie… te-au iubit.

Iar cât trudesc să scriu aș vrea
Să iert și eu greșeala mea
Că n-am știut să mă conțin
Și-am dat din mine… prea puțin;

Mă iartă toate, cât n-am spus –
Mă iartă timpul cât s-a dus
Și dintre tot ce nu s-ar vrea,
Îmi iartă tot… făptura Ta…

Shanti Nilaya

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

 

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă, 
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre, 
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre, 

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit, 
Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă, 
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Mihai Eminescu

Prin anotimpuri la mormantul lui Eminescu

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

La multi ani Shanti Nilaya!

După ce am citit prima poezie semnata Shanti Nilaya, am căutat-o prin alte timpuri și prin alte locuri :). Când am descoperit că ea este de-a noastră, contemporană cu noi, mi s-a părut ireal… Ireal talentul, ireală ființa sa. 

Te iubesc Shanti și îți mulțumesc pt… muuulte

Astăzi de ziua ei :

Nevoia de tine

Uneori fac iluzii în noi estuar…
Mi-i barca legată de tine, la mal
Nu ştiu cât mă duce, nici cât mă conţine:
În mine mai simt doar nevoia de tine!

Te chem şi mă chemi alintat pe sub gene
Îmi treci Rugăciunea prin unda de vreme
Şi văd slab contur, estuarul dispare
Odată cu el, barca mea-n larg de mare…

Mă prind albe nopţi, caut loc pentru paşi
„În urmă pe ape flori de nuferi să laşi!”
Îmi spui, şi nu ştiu de mi-e rău ori mi-e bine:
În dansul acesta simt nevoia de tine!

Vii… Apele-ţi verşi din amurg, ritualuri,
Mă legeni pe braţele pline de valuri
Adoarme şi gândul, povestea se duce…
Trei degete-ating trupul meu în răscruce;

E de închinare, e de aripi şi sens
Să prind între ele un întreg Univers,
În numele Lui – Tată, Duh Sfânt şi Fiu –
Trăiri cad din pulberi de stele, târziu;

Nu, nicio fărâmă de-argilă pe gând
Nu sparge Lumina de mal prea curând!
M-aşteaptă, Iubite, azi simt, mă conţine
Ca ultimă stare,… nevoia de Tine!

Shanti Nilaya (vol. ‘Din trup de femeie’ , 2014)

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Învață de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie să apui,
Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui.

Învaţă de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Cum trebuie să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt numai oşti.

Învaţă de le greier, când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingas ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci !

Traian Dorz

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 1 comentariu