Scriitori romani

Cântec deplin – Radu Gyr

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

 

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

 

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 0 comentarii

Dimineață de aprilie – Radu Gyr

 

Mladele leagănă smirnă, tămâie
și cerul e tot pe pământ coborât,
că l-am culege de sub călcâie
de n-am pleca după el cât de cât.

 

Muguri albaștri ca ochii de înger
ne privesc de pe crengi de răchită.
Parcă n-ar fi pe lume înfrângeri,
lacrimi și răni și ispită.

 

Atât e-n priviri împăcarea de pură
și-atât răsărit pe veșminte,
de parcă miresme adie pe gură,
nu biete, nu biete cuvinte.

 

Gândul se surpă-n hău ca-ntr-o ceață,
ca-ntr-o cascadă de spume.
Zâmbetul ni s-a desprins de pe față,
rătăcind înalt peste lume.

 

Și fâlfâie-o boare atât de ușoară
peste morminte, peste dezastre –
parcă-ar fi Duhul Sfânt ce coboară
să ierte greșelile noastre.

 

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 2 comentarii

Totul…

”Sunt o apropiere şi o depărtare în preajma ta…” – Ionel Teodoreanu – Lorelei

Zile cu magia iubirii să avem! 

Ne vedem luni, prieteni!

Îmbrățișări!

18 aprilie 2019 – Marea

Când noaptea e zi…

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 1 comentariu

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
Și-L făcea mai înalt și mai trist.

 

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

 

Uimit am sărit de sub pătura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Și mi-a făcut semn ca sa tac.

 

S-a așezat lângă mine pe rogojina:
– Pune-mi pe răni mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie și rugina
Parca purtase lanțuri cândva.

 

Oftând și-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

 

Părea celula munte, părea Căpățâna
Și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mana
Și-am adormit o mie de ani.

 

Când m-am deșteptat din afunda genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula și era lună, 
Numai Iisus nu era nicăiri.

 

Am întins bratele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns !
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns.

 

–  Unde ești, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din lună venea fum de cățui.
M-am pipăit… și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr

Postat de Mihaela Ion in Scriitori romani, 1 comentariu