Religie

Buna Vestire

Maine Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită în popor Blagoveştenie (după termenul slavon), este rânduită pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

Foto – internet

 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Paşii Îngerului

Un bătrân mergea agale pe zăpada proaspătă. La un moment dat a simţit paşi în urma lui. S-a întors să vadă cine e. Nu era nimeni, doar urme pe zăpadă, altele decât urmele sale. Mergea şi auzea din nou paşi … apoi a vazut o umbră sidefie…
-Cine eşti tu? a întrebat.
-Eu… sunt… cel care te-a tras de mânecă din faţa maşinii când erai copil; sunt cel care te-a făcut să pierzi autocarul în adolescenţă, pentru că urma să aibă un accident; sunt cel care în tinereţe, într-o altercaţie cu nişte colegi, te-am făcut să leşini pentru că altfel îl loveai pe unul dintre ei şi îl omorai; sunt cel care i-a şoptit vecinei să-ţi aducă un pachet cu mâncare atunci când ai rămas fără bani şi erai nemâncat de trei zile; eu sunt cel care te-am scos din multe încurcături, pentru că mi te-a dat Dumnezeu în grijă… şi cât L-am mai rugat să te aştepte… să-ţi aştepte întoarcerea… Ţi-aminteşti, când în dimineaţa imediat următoare, după ce ai părăsit-o pe femeia care îţi purta în pântece copilul, ai găsit cămaşa udă pe umărul drept?
-Mi-amintesc, a şoptit bătrânul.
-Erau lacrimile mele, dar din păcate, tu, nu ai înţeles niciodată nimic. Viaţa pentru tine a însemnat distracţie şi atât.
-Dar… tu… tu… ci-ne eşti? a întrebat tremurând.
-Sunt Îngerul tău păzitor. Dumnezeu te aşteaptă – Întoarce-te! a spus şi a dispărut.
Bătrânul a căzut în genunchi şi plângând în hohote a zis:
-Doamne, Doamne iartă-mă! Dacă nu e târziu, iartă-mă!

Text M. I.

 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 1 comentariu

Prima zi a Postului Sfintelor Paşti

27 februarie 2017 – prima zi a Postului Sfintelor Paşti

De azi vom avea ocazia cât mai des să vedem „credincioşi” cu feţe triste, „rupând” uşile bisericilor, stând ore la rând la spovedit, pupând mâinile popilor „să le ierte” păcatele, cerându-şi făţarnic iertare ei între ei. Această imagine tipic fariseistică, pe care popii o promovează de ani, dând chiar ei „exemplu”: „iertaţi-mă fraţilor”, am văzut-o de nenumărate ori. Darrrr după ce şi-au făcut meseria şi au rostit de la amvon ca la teatru replica, ieşiţi din biserică, revin la viaţa lor învăluită în minciună.

Pe câţi popi îşi schimbă cu adevărat postul? Pe câţi credincioşi? Câţi ţin post şi câţi ţin dietă? Îi privim şi ne dăm seama, după faptele lor, nu după vorbele lor. Adevăraţii preoţi şi adevăraţii creştini îţi vor aminti cu siguranţă că postul nu înseamnă doar abţinerea de la mâncărurile de dulce şi „punerea” pe cap a cenuşii, postul înseamnă mult mai mult. Iată:

„Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.” – Isaia: Capitolul 58, 4-14

Şi da, mergeţi şi vă spovediţi, dar atenţie la cine! Mergeţi la un preot, nu la unul care joaca un rol sau la „călugări cu luminile stinse”!

Post cu folos duhovnicesc să ne fie!

Postat de Mihaela Ion in Religie, 2 comentarii