Recomandari

11
Ian
2021

Între sala de operații și pianul de acasă…

Lectura de la miezul nopții. La o ”ceașcă de cultură – servesc frumosul”

Vă recomand acest articol!

Să cunoaștem chirurgul ale cărui mâini operează ziua și cântă la pian… seara.   

”imi place sa cant la pian, am pian acasa in Virginia, am si la parinti in Chicago, am si la Iasi, peste tot pe unde stau mai mult sau mai putin am cate unul. ” – Medicul Daniel Murariu 

Daniel Murariu, chirurg plastician român care profesează în SUA: „Dacă aş fi rămas în România, nu ştiu dacă aş fi făcut medicina“

Articolul integral… aici… http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=4656 

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii
29
Apr
2020

Să ne scrii din Rai!

La noi e noapte…

La tine – Lumină! 

 

Să devenim aplauze

 

Acordurile lumii în izvoare
Întruchipează blând, nescris eseu
Prin chip de oameni buni, în aşteptare
Aplaudă zâmbind şi Dumnezeu.
Artistul înfioară şi te-atrage
Te ierţi acum, când eşti greşit, oricum,
Şi uiţi c-ai fost respins în cataloage
Nobleţea clipei îţi arată drum.

 

Către ce n-ai trăit, spre ce nu poţi
Să fii, dar vrei să pari, fără vreun rost
Din lespezi adevăruri trag la sorţi
Şi cântecul îţi este adăpost.
În locul scaunelor ce par goale
Aplaudă zâmbind şi Dumnezeu
Un soare din zăpezi deschide cale
Să-ţi spună că ce-auzi, s-a scris cu greu

 

Cu greul ars de mari poeţi din carte
Încremeniţi pe frânghia subţire
Dintre o boală şi aceeaşi moarte
Care livrează-n sunet, asmuţire
Către minunea ce-ar putea să facă
Lumină din îndemnul: îndrăzniţi!
De dincolo de poate şi de dacă
Să devenim aplauze, smeriţi.

 

( din volumul ,,Sărutul femeii poem”, Editura Semne, 2015)

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii
29
Apr
2020

O pâine și un mâine

„Bună seara”, mi-a spus Poezia, „am venit să te vindec de tăcere!”

M-a smuls din mine, cu funii din tulpini de păpădii,

„Tu nu ştii, dacă îţi vinzi sufletul de poet vei muri, vei străbate Infernul

Vei deveni, foarte târziu, ce ai fi putut să fii…”

M-a hrănit cu lapte de inorog, mi-a scrijelit adâncul cu os de rechin,

De atunci, fulgere şi înjunghieri crapă cerul spre milă şi presimţire,

Am învăţat să mă rog, la Poezia botezată Destin.

Mi-a dăruit mereu o pâine şi un mâine,

 

M-a bătut pe umăr, discret, lumină subţire mişcând roţile lumii,

Poezia în zdrenţe, Poezia în frac privesc şi ascultă

Mai ales când tac.

 

În fotografii rămân secunde de biografie

Hăituirea se închină liniştii, în scâncet, spre armonie

„Bună dimineaţa”, îmi spune Poezia, „trezeşte-te, e trecut de ora zece!”

Stop cadru râzând. Stop cadru pe clipa ce trece.

Clara Margineanu

 

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii
28
Apr
2020

Într-o singurătate absolută

Astăzi… am încercat să țin pasul cu toate ale zilei, dar… am obosit… Mi-e greu să scriu… Mi se amestecă gândurile printre litere și lacrimi…

Clara… într-o singurătate absolută… Am vrut să-i trimit măcar niște flori și o candelă, așa cum am crezut că se poate, după ora 13.00, la Biserica Sfinților Români, str. Trapezului…

La poarta bisericii era … un lacăt… În jur… tăcere… pustiu… O doamnă care locuia prin zonă a spus că biserica a fost deschisă până la ora 11.00.

Mâine… Clara pleacă… de tot! Iar zilele astea a fost singură… Doar sfinții de prin icoane i-au vegheat somnul.

De ce trebuie să fie așa? De ce a ales să fie așa? Cât de dezamăgită a fost de mine… de noi… de lume?!

Poate chiar n-am meritat-o. Poate chiar a fost un înger rătăcit într-o lume absurdă… Mi-e greu… Mă opresc aici…

Celelalte întrebări rămân în sufletul meu, în gândul meu, în lacrimile mele…

Iartă-mă! Iartă-mă… Clara! Iartă-mă!

Postat de Mihaela Ion in Recomandari, 0 comentarii