Recenzii

CA O IEŞIRE LA MARE, CHIAR VERSUL…

Shanti Nilaya – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”

‘În două cuvinte’, trecând cu paşi de fată de la literatura religioasă la poesis, Mihaela Ion ne spune că sub tălpile noastre e nesfârşirea… Căci, ce-ar mai putea scăpa anvergurii umane, când tu însuţi nu îţi mai pui stavilă?! Stavila neputinţei de a fi ceea ce simţi să fii…

De la trăirile sub auspiciile vieţii monahale, ori de la cele ale sfinţilor din deşert – peştera, pădurea sau stânca, un deşert generat de austeritate şi privarea voită de tot ce ar semnifica civilizaţia – la ‘Metamorfoze’ îmbrăcate în aripile fluturelui nou, făcând mătase viaţa, în jurul său… Lumina!!!

Aceasta este, în devenire, expresia sub care scriitoarea se manifestă, surprinzând… ea nu ne etalează nici cunoaşterea, nici erudiţia, ci stadii ale conştiinţei, prin stări! O clipă de unicitate prinsă în formă de vers, clipa desprinderii de silogism întru poezia sufletului ‘tânjitor’ spre Iubire.

Este posibil ca mergând pe culoarul dintre ‘eu sunt’ şi …’Eu Sunt’, în trecerea către ‘Alt drum’, să te atingi de universul amplu al creaţiei scriitoriceşti în varii chipuri, prin exerciţii de Iubire, ceea ce şi eu însămi am făcut şi încă mai fac…

Se va fi numind – mânuind nu creionul ci… secundarul lumilor, cum metaforic rosteşte ca să ne povesteasca starea ei, Mihaela Ion – ‘poetă’? Nici nu e important să răspund, importantă este ţinerea de mână dintre noi, ştiind că asupra tuturor lucrurilor, din orişice coordonată a fiinţării, în chipul celei mai înalte instanţe stă ‘Mâna din Cer’.

Căci iată ce-i spunea Diotima lui Socrate, în ‘Banchetul’ lui Platon: „Astfel, poesis este toată pricina ce stârneşte un lucru ca să treacă de la starea de nefiinţă la aceea de existenţă. În felul acesta, creaţiile ce se fac prin orice tehnică sunt poesii, iar creatorii lor, oricare ar fi, se numesc poeţi”.

Spre a nu trăi doar ‘Viaţa în pustie’, ci experimentul viu de a fi în lume printre noi, prietena noastră (ne-)a scris… Şi dacă am pornit aceste rânduri cu razele oglinzilor interioare întoarse   către exterior, pentru ca simpla mea reflecţie să se nască aici, atunci îmi îngădui ca în final să proiectez afară din oglindă, ca o ieşire la mare, chiar versul său…

 

Spune-mi poveşti când ale tale braţe

Mă-nvăluie tăcut, ameţitor,

Şi fă-mi ghirlandă marea de speranţe –

Îmbracă-mă-n albastru când mi-e dor…

 

Spune-mi poveşti când pieptul tău mă-adună,

Când inima ta-mi cântă ritmul ei,

Călătoreşte-mă până la lună…

Din soare adu-mi raze – dă-mi scântei.

 

Te-am aşteptat şi am sperat în clipa

Venirii tale, timpul să-mi opreşti,

Să îmi dezlegi, cât poţi din cer cu-aripa

Prin secundarul lumilor – poveşti…

 

În loc de orice altceva, o stare – Shanti Nilaya, Iaşi, 06 iulie 2016

Shanti Nilaya – autoarea volumelor de versuri

Din trup de femeie şi

Lalele amare

Postat de Mihaela Ion in Recenzii, 0 comentarii

Treaptă către Înălţare – Iubirea

N – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”

Volumul de faţă, la prima vedere, este o legătură lirică ce se adaugă salbei corolei lumii poeziei, însă pentru cei ce sunt dispuşi să jertfească moneda efemeră a kronosului vor putea înţelege, înlăturând cu pioasă eleganţă faldurile evidentului, că ceea ce se află în mâinile noastre nu este o culegere de versuri, ci o invitaţie…da, o invitaţie. O unică ocazie de a putea „cumpăra” cu moneda efemeră a timpului, nepreţuite şi nemăsurabile clipe veşnice, pentru a pătrunde într-o lume necreată, dar făcută vizibilă prin cele mai nobile unelte ale cuvântului, versurile. Poem după poem, treaptă după treaptă suntem invitaţi mai adânc să păşim pe un drum deschis special de Mihaela Ion înspre acel loc neegalabil al unicităţii relaţiei ipostasului ei cu transcendentul.

Metaforele, hiperbolele, epitetele şi comparaţiile, ritmul şi rima sunt ferestre prin care ni se oferă posibilitatea să cunoaştem lumea sufletului copil al Mihaelei care ne împărtăşeşte puritatea şi inocenţa iubirii în forma ei cea mai fericită. Citind în continuare strofă după strofă…sau mai bine spus, parcurgând treaptă după treaptă ajungem să o cunoaştem şi în ipostaza unei lupte a iubirii născută din transcendent care se vrea cunoscută şi împărtăşită în imanent…o maturizare lirică în plină metamorfoză înaintea ochilor inimilor noastre răvăşite de empatie şi înmărmurite la întrevederea acestei minuni la graniţa celor două lumi, cuminte cuprinsă între aceste două coperte, asemenea unei nestemate perle tăinuită de cele două aripi ale unei scoici ce se odihneşte pe fundul mitologicei Atlantide.

„Îngenuncheată-n poarta fericirii,

Cu mâinile în rugăciune – sfânt 

Ai coborât miresmele iubirii,

Ceruri din Rai, la mine pe pământ.”

 N.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Recenzii, 0 comentarii

Poezia – liturghia sufletelor …

Angelina Nadejde – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”

Poezia – liturghia sufletelor însetate de frumos

Bucuria mea, câştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”

Sf. Serafim de Sarov

 

În poezia Mihaelei Ion, duhul păcii este cu noi, iar inimile noastre sunt scăldate în lumina cuvintelor.

Citind-o, ai impresia că scriitoarea trăieşte într-o altă dimensiune, o lume de poveste, ascunsă nouă privitorilor.

Aici, timpul s-a oprit doar pentru ca ea să-şi scrie trăirile.

 

“Nu mai ştiam dacă mai sunt şi unde,

Nici timpul parcă nu mai era timp,

Ore se-amestecau printre secunde,

Iubirea se făcuse anotimp.

 

Trecut, prezent şi viitorul parcă

Se-ngemănau în candele – scântei,

Noi auzeam prin sunetul de toacă

Fiţi răsfăţaţii florilor de tei!”

Consider că poezia trebuie să fie ca o liturghie pentru cei însetaţi de frumos, iar   cuvintele, adevărate cuminecături pentru suflet ­ să vindece. Mihaela Ion, prin tot ce scrie, asta face!

“M-ating de tine, eşti un sanctuar,

Împodobit cu smirnă aurie,

Iubirea o aşez pe-al tău Altar,

Iar tu-mi aduci Lumină – bucurie.”

Din omul frumos iese la suprafaţă frumosul…

 

Nu oricine poate să scrie astfel; îţi trebuie pe lângă talent şi mult curaj pentru că îţi pui sufletul ca-ntr-un potir şi-l împărţi cititorilor.

Unii   vor trece indiferenţi, alţii vor gusta, dar puţini sunt cei care-i vor afla savoarea şi vor bea cu sete din adâncul lui.

 

Mă chemi? Oricum întotdeauna vin,

Cobor cu-ncetul piscul tău alpin,

Si-n zbateri peste inimi, fluturi mov,

Din palma mea îţi scriu tăcut hrisov.

Mă chemi? Prin noapte tu mă strigi, te simt

Şi vin prin suflet să te mai colind…”

Deschideţi-vă inimile şi primiţi poezia Mihaelei Ion ca pe un colind dătător de bucurie.

Lăsaţi frumosul să pătrundă întru Lumină!

Angelina Nădejde, Iaşi, 07 iulie 2016

 

Angelina Nădejde autoarea volumelor de versuri

Suflet la oferta şi

Sunt un alt anotimp

 

Postat de Mihaela Ion in Recenzii, 2 comentarii