Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor

Ana: Am vrut să-i dezvălui numele renumitului duhovnic”

Este un moment foarte dificil pentru mine. Doamna Mihaela m-a întrebat dacă vreau să-mi spun povestea din răzbunare sau pentru a mă elibera. Eu i-am spus că vreau să povestesc pentru a mă elibera. Poate că nu eram pregătită să recunosc nici măcar pentru mine că vreau să povestesc din răzbunare. Dar a scris cineva un comentariu în care spunea că în sufletul meu este multă suferință și multă ură. Atunci am avut o tresărire și a trebuit să accept că am vrut să povestesc din răzbunare. Ba, mai mult, chiar mă hotărâsem să dau numele renumitului duhovnic, fostul meu amant.

După ce am recunoscut că povestesc din ură, Doamna Mihaela mi-a propus să mă opresc. Mi-a explicat (și are dreptate) că e mai important să-mi găsesc liniștea decât să-l fac pe respectivul să stea cu sufletul la gură. M-a sfătuit să merg la psiholog și am și început terapia.

Tot Doamna Mihaela m-a sfătuit să nu las totuși subiectul așa, în aer. Și din nou are dreptate. Din respect pentru un om minunat ca ea și din respect pentru voi, cei care ați urmărit povestea mea, încerc să povestesc pe scurt.

                                       ***

După prima noapte de dragoste, au urmat altele și altele. Eram din ce în ce mai îndrăgostită de el și credeam că sunt din ce în ce mai fericită.

Dacă după prima noapte de dragoste m-a mustrat conștiința și i-am spus, el a zis că nu am de ce să mă simt vinovată, mai ales că în el stă puterea de a mă dezlega. Erau situații în care noaptea întrețineam relații sexuale, iar dimineața mă spovedeam. Da, știu, era o nebunie, dar o nebunie care mie îmi aducea echilibru.

După un an și 3 luni în care credeam că trăiesc cea mai frumoasă poveste de dragoste, a început calvarul.

Se purta foarte urât cu mine, fără motiv; se ascundea în baie și vorbea la telefon; mă lăsa în casă și pleca sub diverse pretexte, primeam sms-uri în care mi se spunea să-l las în pace că are deja o relație pe care pot să i-o stric etc. De multe ori plecam plângând, hotărâtă să o termin cu el și de fiecare dată știa să mă aducă înapoi.

A venit însă și momentul – infern.

Într-o seară am vrut să-i fac o surpriză (credeam eu) și să merg la el fără să-l anunț. Îi făcusem prăjitura lui preferată și, îndrăgostită peste cap, m-am dus la el.

Când am intrat în bloc, aștepta liftul o doamnă pe care nu o mai văzusem până atunci. Am urcat împreună crezând că are de mers acasă, dar când am văzut că apasă butonul ultimului etaj, am încremenit. Mi-am dat seama că doar la el putea merge. Am avut puterea totuși să șoptesc: ”Eu mergeam cu un etaj mai jos”. Femeia și-a cerut scuze că nu m-a întrebat și i-am spus că nu-i nimic, o să cobor un etaj.

Nu mă înșelasem. La el mergea. Înainte de a-i deschide, am apucat să cobor câteva trepte și m-am lipit de perete. I-a deschis și i-a spus:

-Ai întârziat, iubito!

Când am auzit, am scăpat prăjiturile din mână. Am început să plâng înfundat. Nu-mi venea să cred că cel pe care îl iubeam atât de mult și care-mi spunea că mă iubește, în acel moment, era în apartament cu o altă femeie. Aș fi vrut să mor. Lumea mea interioară s-a prăbușit într-o clipă.

Cu ultimele puteri am adunat prăjiturile de pe jos, am urcat încet și i le-am pus la ușă, să știe că trecusem pe acolo și că avea să-mi dea niște explicații.

Dimineața, când m-a sunat, semn că atunci plecase individa, mi-a zis că, dacă am fost la el, trebuia să sun, că mi-ar fi deschis. Mi-a mai zis că individa e doar o femeie cu bani și că doar profită de banii ei. A plâns, s-a jurat, mi-a spus că eu sunt iubirea vieții lui, am făcut dragoste, l-am crezut.

Între timp aflasem că mai avea o amantă și încă una și încă și încă… Am numărat vreo 10, apoi am pierdut șirul.

De fiecare dată mă convingea că ba că am înțeles greșit, ba că femeile respective sunt niște nebune de care nu scapă, iar eu credeam de fiecare dată, până într-o seară…

În seara aceea de groază, eram la masă, în apartamentul lui. Soneria telefonului și mai ales numărul care îl suna, l-a făcut să tresară. Nu a răspuns. Apoi soneria de la ușă m-a speriat și pe mine. Nu a deschis. După un sms la care el s-a făcut alb ca varul, după ce l-a citit, o bătaie puternică, în ușă, l-a făcut să deschidă.

Mi-a zis să merg în sufragerie, în speranța că va rezolva problema la ușă, departe de urechile mele, dar femeia a dat buzna peste mine. L-a întrebat tăios:

-Cine e ”domnișoara”?

-O fiică duhovnicească, a zis. A venit să se spovedească, are o problemă urgentă.

-Serios?, a întrebat femeia. Sper să nu fie ”problema” la fel de urgentă ca problema mea. ”Domnișoară”, mi-a zis cu dispreț, dacă acest individ este și amantul tău, să știi că sunt însărcinată, iar tatăl este chiar el. Uite!, a spus scoțând din geantă un test de sarcină și un stik. Uite!, aici e dovada că sunt însărcinată, iar pe acest stik sunt înregistrate nopțile noastre de dragoste, mă rog, am crezut eu că sunt nopți de dragoste, dar pentru dumnealui au fost nopți de sex.

Când a auzit, ”iubitul” meu abia a mai nimerit să se așeze pe fotoliu.

-Mă scuzați, părinte!, am reușit să murmur. Mă retrag. Vin mâine să mă spovedesc, am continuat deși simțeam că mor interior.

El n-a mai putut să spună nimic. Am plecat. M-am dus la metrou, i-am scris un sms de adio, am vrut să il trimit, după care am vrut să mă arunc în fața primului metrou.

Până să-i dau eu sms, am primit un sms de la el în care scria, că nu e copilul lui, că femeia e nebună. Îl scrisese în grabă, probabil din baie.

Am vrut să cred că are dreptate. Bulversată total am plecat acasă și am așteptat dimineața, care speram să vină cu cele mai bune vești, speram să aducă lumină și liniște în sufletul meu și în relația noastră, dar nu a fost așa.

Dimineața ne-am întâlnit într-un parc. Nu m-a mai primit la el. Pe un ton grav mi-a spus că dacă îl iubesc trebuie să-l înțeleg. Mi-a mai spus că a avut o aventură de o noapte cu femeia respectivă și că a rămas însărcinată, iar el nu poate renunța la copil. Mi-a propus să ne întâlnim mai rar, pe furiș, pentru că nu vrea să se despartă de mine.

Deși eram bulversată, terminată, mi-am dat seama că mă minte și că mă mințise în toată această perioadă, mi-am dat seama că Bety avusese dreptate când îmi spusese că e un mizerabil care se folosește de femei și că are zeci de amante.

Am plecat fără nici un cuvânt, n-am avut puterea nici măcar să-l privesc. Nu m-a oprit, nu m-a sunat, nu m-a căutat. Nu l-a mai interesat. Deloc.

Asta e povestea. Pe scurt. Vă mulțumesc celor care m-ați însoțit până aici, celor care m-ați înțeles, dar și celor care m-au judecat.

Peste un timp, poate voi reveni. Cu vești bune. Sper.

Din întunericul existenței mele am un mesaj pentru el: încă te urăsc, pentru că rănile făcute de tine sunt încă vii, dar va veni vremea când eu voi zâmbi, iar tu vei plânge. Nu vei pleca din lumea asta fără să plătești.

                                         ***

Ne vedem luni, 23 mai.

 Joi, 26 mai – ”Iisus Hristos înmormântat la Srinagar – India, sub numele de Yuz Asaf.”

 Nu ratați!

Ana: ”Eram în transă.”

 

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 0 comentarii

Ana: ”Eram în transă.”

Vreau să scriu despre acea noapte. Îmi tremură mâinile. Parcă a fost ieri.

După ce mi-a spus că mă iubește, m-a sărutat din nou și a început să mă dezbrace, rostind în șoaptă:

-Se dezbracă trupul acesta pentru a se dărui total unui bărbat care nu a cunoscut femeie.

După ce m-a dezbrăcat, m-a întrebat:

-Mă iubești tu pe mine?

-Da, am rostit gâtuită de emoții.

M-a așezat pe covorul din sufragerie și mi-a întins mâinile, ca și cum m-ar fi răstignit.

-Mă iubești tu pe mine?, m-a întrebat din nou.

-Da, am îngăimat.

-Vrei să mi te oferi jertfă?, a întrebat cu respirația întretăiată de poftă.

Am clătinat din cap afirmativ. Nu am mai avut putere să răspund, apoi am simțit cum… mă… domina. Rămăsesem cu privirea într-un punct fix. Nu simțeam nici durere, nici plăcere. Pe tot parcursul actului sexual rostea, parafraza versete sau expresii din slujbe ori rugăciuni. La un moment dat nu am mai auzit ce spunea. Eram ca în transă. Îi auzeam doar gemetele și îi simțeam trupul transpirat.

Într-un final s-a descărcat. În trupul meu. Pe trupul meu. Spunea ceva. Nu înțelegeam ce. Eram absentă. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine.

După un timp m-a stropit cu apă. Cred că a fost apă, apoi m-a ridicat, m-a îmbrăcat și m-a dus acasă.

Când am coborât, mi-a spus ceva de o slujbă de dimineață, dar nu am înțeles ce.

Nu știu cum am ajuns în dormitor. M-am așezat cu fața în sus și am retrăit toate momentele de care-mi aminteam. Spre dimineață am adormit cu mâna pe abdomen. Purtam în trupul meu sămânța lui. Și-mi doream să rămân însărcinată, să-i dăruiesc un copil, să fie taina noastră.

Atât. Atât. Acum.

Ana

Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 1 comentariu

Ana: ”Am urât-o pe Bety”

Nu găsesc un început pentru ce urmează să vă scriu. Mă așteptam să mă recunoască măcar una dintre multe amante ale ”marelui duhovnic”, dar nu așa de repede.

Știu cine e Bety și vreau să spun că a fost o vreme în care am urât-o cumplit. Încă nu pot lua legătura cu ea, dar pe această cale vreau să o rog să mă ierte, deși se pare că a făcut-o deja, deoarece m-a înțeles. A înțeles că eram orbită de acel demon ascuns în spatele unor haine monahale.

Bety a fost singura care a încercat să-mi deschidă ochii, dar eu am crezut că vrea să mă îndepărteze de el ca să rămână cu ea.

Voi ajunge și la acel episod. Nu-l voi povesti acum. Nu vreau să amestec lucrurile.

Am sperat că voi avea puterea să vorbesc despre noaptea  în care am avut prima relație intimă cu ”sfântul”. Nu pot. Pot să spun doar că s-a întâmplat pe covorul din sufragerie, într-un ”ritual” aproape satanic, ritual în care m-a transformat într-o păpușă de carne.

Sper să aveți răbdare cu mine atât dumneavoastră ca posesoare a blogului, cât și urmăritorii dumneavoastră.

Vă mulțumesc anticipat!

Ana.

Bety: ”O cunosc pe Ana.”

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 0 comentarii

Bety: ”O cunosc pe Ana.”

Urmăresc de mult timp și cu mare interes blogul dumneavoastră. O cunosc pe Ana, fosta amantă a renumitului duhovnic. Și eu am fost amanta acelui odios. Și eu am fost foarte îndrăgostită de el, numai că eu mi-am dat seama la un moment dat, ce mizerie de om e și am început ”să-l iubesc” pentru bani.

Pe Ana, într-adevăr, a distrus-o.

Ana, când vei ajunge la episodul în care ne-am întâlnit în fața blocului, pe care sigur ți-l amintești, să mă numești Bety.

Mă adresez ei aici, deoarece Ana a întrerupt legătura cu toate persoanele pe care le-a cunoscut prin intermediul acelui obsedat îmbrăcat în negru și se pare că nu doar cu ele. Mă bucur totuși că a găsit puterea să vă scrie. Acest fapt poate să fie primul pas spre vindecare.

Cei, cele care vor avea tendința să o judece, să ne judece, ar fi bine să se abțină. Eventual, ar avea dreptul să ne judece o femeie care s-a spovedit la el și n-a trecut prin patul lui. Dacă există vreuna.

Era, este diabolic. Diabolic de fermecător. O să vă povestească Ana.

Cu respect pentru munca pe care o depuneți și pentru disponibilitatea de a pune blogul dumneavoastră la dispoziția celor care simt să spună lucruri greu de spus.

Mulțumesc și pentru discreția și delicatețea pe care le aveți.

Bety.

Ana: ”Am fost amanta unui duhovnic renumit”

 

Postat de Mihaela Ion in Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor, 0 comentarii