Poezie

Copacilor ne povesteam

M-ai luat de mână, era seară,

Prin codrii de stejar m-ai dus…  

Mă-ndrăgosteam a câta oară

De la apus pân’ la apus.

 

Tu în pădurea parcă vie,

Mă cuprindeai cu mâini de dor,

Stejari scriau ca-n poezie

Din basme pure pe decor.

 

Mi-ai adunat un pumn de ghinde

Şi ne-am jucat ca doi copii,

Ce-ar fi avut a ne surprinde?

În jocul nostru – jucării?

 

Dar dintr-o dată parcă cerul

De oboseală-a picotit,

Şi-a apărut pe el străjerul

Ce-mbrăţişaţi ne-a regăsit.

 

M-ai luat de mână, era noapte,

Din codrii de stejar plecam,

M-ai alintat cu mii de şoapte

Copacilor ne povesteam…

 

„Să te sărut” ţi-am spus timidă

Când din pădure am ieşit,

Cu totul ţie dăruită

Ne-am transformat iubirea-n mit.

M.I.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 2 comentarii

Mai spune-mi

Mai spune-mi iar că totul nu-i visare,

Că suntem „noi” şi că vom fi mereu…

Mai spune-mi azi că timpul nu mai doare,

Că drumul meu şi-al tău… e Dumnezeu.

 

Mai spune-mi tot ce simţi, tot ce răsare

Prin emisfere de iubiri — prin noi,

Mai spune-mi că prin timpurile amare

S-au născut flori din picături de ploi…

 

Mai spune-mi tu, de alte calendare

În care timpul nu e timp şi atât,

Mai spune-mi că în file sunt fuioare,

Torcând iubiri fără un timp trecut.

 

Mai spune-mi iar că totul nu-i părere

Şi că trăim în lume ca în vis…

Că te clădeşti pe-orbită de tăcere,

Tu unic drum, spre unic… Paradis!

M.I

Foto – internet

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii

Două cuvinte


Doar pentru tine m-am născut atunci,
Când florile îmbătrâneau pe stânci,
Când ploaia tot dansa în ritmul ei,
În amintirea florilor de tei…

Cum am crescut?… o floare printre spini,
Ce-ar fi plecat de n-avea rădăcini…
Atunci când rădăcinile s-au dus
Am prins o rază – zbor către în sus.

Şi am ajuns-n noaptea în care tu,
Spuneai iubirii – subiect tabu,
Chiar te credeai un pom uscat. Un mort.
O barcă tristă fără de un port.

Ca resemnat – tu veşnic solitar,
Braţe întinse, ramuri de stejar —
Din pomul cel uscat ce te-ai crezut,
Ai înverzit când nici nu ai ştiut.

Ţi-ai luat bagaj două cuvinte vii,
De mână ne-am mutat poezii,
În basme şi-n poveşti ce înfloresc,
Având cu noi un simplu: Te iubesc!

M.I.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii