Poezie

O femeie singura

Viata n-are numai drumuri drepte
Ai avut un sot,
Dar in sfarsit poate ca asa a fost sa fie
Si-a plecat
Si-apoi v-ati despartit.
Ai avut si glorie si onoare,
Casa voastra s-a facut de fum,
Au trecut si anii cei mai tineri
Si ce singura te simti acum.

DECAT O FEMEIE SINGURA
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMANT?
CAND SE INTOARCE SINGUR DIN PERETE
ECOUL UNUI NEROSTIT CUVANT?

Cand si tacerea casei te apasa
Aprinzi lumina si nimic nu vezi
Si cand tacamul singur de pe masa
Ironic te invita sa te asezi…
Oricare om se vrea o clipa singur,
Ori prea tarziu, ori poate prea curand,
Dar decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamânt?

Pentru tine nu e sarbatoare,
Anul nou egal cu anul vechi,
Nici prietenii nu te invita
Fiindca ei invita doar perechi.
Se mai uita unii stramb la tine,
Daca-s doi ei cred ca-s fericiti
Si doar mama ta te-ntreaba uneori
De ce oare nu te mariti?

DECAT O FEMEIE SINGURA,
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMANT? 

CAND VII ACASA NU GASESTI PE NIMENI 

CAND PLECI NU-TI SPUNE NIMENI UN CUVANT.

Esti si femeia-n casa si barbatul,

Duci gunoiul jos cu vorbe dulci
Doar crainica de la televiziune
Iti spune noapte buna cand te culci.
Adormi si te trezesti la fel de singur,
Mai suna telefonul cand si cand…
Decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamant?

Viata-i o forma de speranta,
Poti trai si singur daca poti,
Cu-n telefon de la un frate,
Cate-un necaz de la nepoti…
Trece sufocarea conjugala,
Si cand uiti de ce v-ati mai certat,
Doamne cat de dor ti se mai face
Chiar de-o viata de nesuportat.

DECAT O FEMEIE SINGURA 
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMÂNT?
CE MURMUR TRIST INGANA CHEIA-N USA
CÂND TE STRECORI IN CASA CA UN GAND.

S-a spart o teava la vecini la baie
Si alergi la usa lor imediat,
Ei sunt de vina si tot ei te-ameninta,
Ca altfel se discuta cu-n barbat.
Si umilita prea cobori pe scara
In baie apa curge picurand…
Decat o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamant?

ADRIAN PAUNESCU

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii

Şi Toamna s-a îndrăgostit de tine

Picură-n ploi frunze de busuioc,
Peste pământ s-au aşezat rubine,
Inima ei cuprinsă e de foc
Şi Toamna s-a îndrăgostit de tine…

Seara-n fereastră îţi cântă poveşti,
Îţi pune-n cale sufletu-i de frunze,
Să-ţi poarte paşii – să îmi mai citeşti 
Iubirea din priviri şi de pe buze.

Dacă mai plouă uneori prin noi, 
Şopteşte Toamna – ştie, ne conţine,
Ne creşte un trifoi cu patru foi,
Până şi ea s-a-ndrăgostit de tine,

Dar mi te dă din aripi de safir,
Să-mi aparţii – căci ştie ce-i iubirea
Cu frunze ruginii, un suvenir
Ne lasă-ncet ca semn – nemărginirea.

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii

Cu ce-am greşit…

La cât de multe-am îndrăznit să sper
Şi cum visam… ce vise-nălţătoare!!!
Astăzi nimic nu îndrăznesc să-ţi cer
Şi orice zi – de vine – ea mă doare.

Cu ce-am greşit mă-ntreb? Că te-am iubit?
Zile îţi ofeream şi nopţi şi viaţă,
De prea multă durere am albit
Şi parcă pentru tine-am fost paiaţă.

Paiaţă fără suflet mă vedeai,
Ce trebuia să-ţi fie la picioare,
Să te amuze şi-n timp ce dormeai,
Iar eu cu lacrimi îţi scriam scrisoare.

Nici să mă uiţi nu mai am cum să-ţi cer,
Căci m-ai uitat de când eram cu tine,
Poţi să îmi fii însă un gropnicer,
Să mă repui – pământul să m-aline.

Cu ce-am greşit mă-ntreb? Că te iubesc?
Că te-am iubit mai mult decât pe mine?
Şi că de dragul tău mă înrobesc?
Şi nici pe mine nu m-aş mai conţine?

Rămâi cu bine şi rămâi cum vrei,
Eu sunt pierdută azi fără iubire
Şi dacă-ai vrea să mă aduni, să iei…
Din mine a rămas… o amintire…

M.I.

Din scrieri vechi. Asa scriam cand eram trista 🙂

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 3 comentarii

Parcă-s vinovată…

Parcă-s vinovată şi nu ştiu de sunt,
Parcă drumul nostru s-a-mpărţit la doi,
Parcă-s rătăcită din cer pe Pământ
Şi tu parcă astăzi ai uitat de noi.

Spaima-n ochii tăi şi-a făcut cărare,
Parcă ţi-e şi frică să mă mai priveşti…
Şi sărutul tău parcă astăzi doare
Şi speranţa doare… că mă mai iubeşti.

Mă întorc în mine şi te las să pleci,
Ce rost să mai aibă oare să te chem?
Mi-ai lăsat tristeţea, mii de lacrimi reci
Nici povestea noastră nu o mai avem…

Parcă-s vinovată şi nu ştiu de sunt,
Parcă drumul nostru s-a-mpărţit la doi,
Parcă-s rătăcită din cer pe Pământ
Şi tu parcă astăzi ai uitat de noi…

M.I.

Din scrieri vechi

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu