Poezie

Dulce poveste

 

E noapte, mi-e gândul la tine

Și știu că la mine gândești,

Mă-ncânți cu solfegii divine…

Plutim peste-oceane cerești.

 

De noi numai Marea mai știe

Că-n nopți îi șoptim uneori,

Iubirea din valuri ne scrie,

Sub pași ne așterne comori.

 

Când luna-și topește culoarea,

În Mare părând că se scaldă,

Îmi pui peste buze candoarea,

Iar stele ne fac promenadă.

 

În serile noastre Iubire,

Și vântul adie nebun,

Când valuri se joacă-n potire…

În brațele tale m-adun.

 

Și-adorm până-n zorile calde,

Atunci mă trezești cu-n sărut,

Iar raza de soare îmi cade,

Pe zâmbetul meu renăscut.

 

Tu-mi ești cea mai dulce poveste

În seară, în noapte, în zi,

Adusă prin daruri celeste,

Ești verbul firesc ”A Iubi”.

M.I.

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 2 comentarii

Cu tine…

 

Cu tine înalţ fluturi peste zori,
Cu tine-adun al ploilor mister,
Cu tine sunt în mândre sărbători,
Cu tine privesc cerul – giuvaer.

Te-am tatuat în mine şi te port
Pe tine Înger răsărit din sori,
Tu al tristeţii mele antidot
Îmi răspândeşti pe cerul meu cocori.

Dar fără… fără tine nu sunt eu
Şi nici nu vreau să mai învăţ a fi,
Mi-ai dăruit nuanţe – curcubeu
Şi toate florile de pe câmpii.

Cu tine înalţ fluturi peste nori,
Cu tine împletesc astăzi poveşti,
Noi suntem noi, nu mai suntem actori
Şi ştiu că te iubesc… tu mă iubeşti.

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii

Răsfăţaţii florilor de tei

 

În dar mi-ai dat o seara de poveste,
Din flori mi-ai pus – ce minunaţi – cercei
Şi mângâiaţi de măreţii celeste,
Noi răsfăţaţii florilor de tei.

Iubirea ca şi stare – ce acorduri…
Acorduri îngereşti, Doamne un vis,
Cuvintele-mi picau pe trup ca falduri
Şi cerul peste noi părea deschis.

Nu mai ştiam dacă mai sunt şi unde,
Nici timpul parcă nu mai era timp,
Ore se-amestecau printre secunde,
Iubirea se făcuse anotimp.

Trecut, prezent şi viitorul parcă
Se-ngemănau în candele – scântei,
Noi auzeam prin sunetul de toacă:
Fiţi răsfăţaţii florilor de tei!

În dar mi-ai dat o seară de poveste,
Ploua ca-n nuntă doar cu porumbei,
Învăluiţi în bucurii celeste –
Noi răsfăţaţii florilor de tei.

M.I.

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu

Prima mea poezie

Aveam 7 anişori. 

Veveriţa

În pădure când te duci,
Zăreşti numai coji de nuci,
Când te uiţi undeva, 
Veveriţa e şi ea.

Când te vede, zdup la tine
Ca să-i dai şi ei alune,
Când îi dai se bucură,
Când nu-i dai se supără. 

Am recitat-o şi la o serbare. Şi ce mândră eram… Eu ca eu, dar sora mea era şi mai mândră. 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu