O carte pe săptămână

Trăind în mai multe lumi

„O casă fără cărți e ca o cameră fără ferestre”, spunea Horace Mann, numai că, prin ferestrele respective, prin cărți, nu vezi priveliștea de-afară, ci poți trăi în alte lumi și poți colinda prin alte vieți.

V-am spus că, în perioada în care am lipsit din mediul online, printre alte activități, am și citit 4 cărți și am început-o pe cea de-a cincea (linkul mai jos).

Astăzi vi le voi prezenta pe cele patru deja citite, iar de săptămâna viitoare vom vorbi, pe rând, despre ele.

 Prima carte pe care am citit-o imediat ce m-am retras din mediul online a fost: „Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită”, al cărei autor este  Qing Li.

După călătoria minunată prin Pădurea care vindecă”am citit două cărți dure: Confesiunea unui preot” și Slujba de la miezul nopții”, scrise de Sierra Simone, ambele făcând parte din seria Confesiunea unui preot”.

 

 Cea de-a patra carte a fost Marele Gatsby”– autor: F. Scott Fitzgerald.

Câte pagini am citit? Păi să vedem!

1„Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită” – 310 pagini.

2. Confesiunea unui preot” – 352 de pagini.

3. Slujba de la miezul nopții” – 192 de pagini.

4. Marele Gatsby” – 240 de pagini.

Total – 1094 de pagini.

„Dacă ai o grădină și o bibliotecă înseamnă că ai tot ce îți trebuie”, spunea  Cicero, și cel puțin un animal de companie, aș adăuga eu, ai chiar totul. Mai frumos de atât nici nu se poate. O astfel de imagine, din punctul meu de vedere, prefigurează Raiul.

Ne revedem miercuri, 13 octombrie, cu un nou fragment din romanul „În trup străin”.

Zi bună să fie! Și, pentru a fi minunată, adăugați „ingredientul” minune – lectura!

Aceasta este ziua…

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Ne despărțim… pentru un timp

Săptămâna trecută am spus că voi citi carteaCa să nu te pierzi în cartier” și, ca să nu te pierzi în cartier… te pierzi în carte… 😊 O carte de 5 steluțe din 5.

Daragane, un scriitor trecut de 60 de ani, izolat de lume, încerca să găsească toate piesele de puzzle ale trecutului său, pentru a reface tabloul complet, tablou, pe care ar fi vrut să-l știe și parcă nu. Și-ar fi dorit o confruntare cu trecutul, dar parcă îi era teamă.

Făcuse o încercare de recuperare a trecutului cu patruzeci de ani în urmă, scriind

romanul ”Tenebrele verii” ca pe afișul unui caz de dispariție.

”El însuşi, preţ de mai bine de patruzeci de ani, ştersese din memorie răstimpul în care îşi scrisese prima carte şi vara-n care se plimbase singur cu o foaie împăturită-n patru în buzunar: ca să nu te pierzi în cartier”.

Dacă nu l-ați citit pe Patrick Modiano, câștigător al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2014, citiți-l! Citiți orice, dar citiți! Merită.

                                  ***

Acesta este ultimul articol din lunga serie de articole scrise în stări de nedrepte umilințe, de presiuni inimaginabile, de abandon, de lovituri repetate, dar și de iubire, de regăsire și de înălțare.

Cei care îmi urmăriți blogul știți că… încă din 2018 am fost obligată să mă apăr și să răspund unor acuzații și lovituri care mai de care mai aberante, dar de înțeles atât timp cât au fost folosite de niște oameni care nu au niciun reper în viață și niciun scop. Cerșetori de cursă lungă, avizi de notorietate, „vedete” de hârtie igienică, nici măcar de carton.

Pentru că am avut curajul să spun lucrurilor pe nume, „prieteni” virtuali care mă adulau (nu că aș fi avut nevoie, dar vă spun așa… ca să vedeți cum sunt oamenii, în cazul în care nu v-ați lămurit), care îmi spuneau că sunt un înger etc., nu doar că nu m-au susținut (nici n-aș fi avut nevoie, pentru că pe mine mă susține Dumnezeu, atât timp cât spun adevărul), nu doar că vin, citesc și pleacă, dar unii m-au scos și de la prieteni, 😊 iar alții m-au blocat…

Le mulțumesc! Le mulțumesc pentru că au plecat din viața mea și au lăsat loc liber pentru alți oameni, care vor rezona cu mine. Le mulțumesc pentru că s-au retras. De astfel de oameni… nu aveam nevoie.

Prietenii ți-i cunoști nu atunci când ești în vârful piramidei, ci atunci când ești în adâncul prăpastiei.

Începând cu sfârșitul anului 2018 s-au produs schimbări majore în viața și în sufletul meu. Ceea ce s-a vrut a fi un rău pentru mine, s-a transformat în cel mai mare bine.

Până acum nu mi-am acordat niciodată timp prea mult, pentru că fusesem îndoctrinată, mi se implementase în subconștient mentalitatea de slugă. Trebuia să slujesc… de multe ori… unor oameni care își pierduseră de mult omenia.

Acum am hotărât ca această vară… să fie doar pentru mine. Mă voi retrage din mediul online și voi reveni după data de 15 septembrie cu proiecte care pe unii îi vor șoca, pe alții îi vor intriga, iar pe alții îi vor pune pe gânduri.

Le spun celor care ar avea de gând să mă provoace în această perioadă, că nu le voi răspunde în niciun fel, dar când mă voi întoarce, îi voi face să regrete ziua în care le-ar putea trece prin cap un astfel de gând. LE PROMIT!

Nu am vrut și nu vreau niciun conflict cu nimeni – ca dovadă, când cei care m-au lovit s-au oprit, m-am oprit și eu, deși aș fi putut să-i calc în picioare -, dar nici nu voi mai permite să fiu târâtă prin toate noroaiele.  

Vreau să le mulțumesc, în mod cu totul special, puținilor prieteni virtuali care au rămas lângă mine, indiferent de situație. Pe ei, chiar și în această vacanță, îi voi purta în inimă.

Le mulțumesc și celor care, deși au mii de like-uri pe paginile lor, nu doar că-mi urmăresc blogul, pe furiș, dar se și inspiră din ceea ce scriu, apoi… furând ideile mele, culeg ”laurii” unor like-uri efemere.

E distractiv să primești de la prieteni, postări ale „formatorilor de opinie” și să-ți recunoști trăirile tale în postările lor. Nu? 😊 Unii nici nu s-au mai obosit să schimbe ceva, au dat copy-paste și au postat pe conturile lor, mizând pe faptul că eu nu-i vizitez, – ceea ce este și adevărat -, dar… surpriză… primesc de la prieteni.

Să avem o vară minunată! Pentru mine… deja a început să fie…

La finalul acestui articol, mai atașez ceva…  😊

Brățara mea de turmalină, care se asortează cu butonii de la cămașa prietenului meu. Și se asortează, pentru că așa vreau eu 😊. Da, uneori îi port hainele… din iubire.

Fotografii făcute la umbră… ne-am ascuns de soare 😊

 

Vă îmbrățișez!

Iubiți-vă, chiar și pe temperaturi de 30⁰+.

Iubiți-vă! Iubirea este esența vieții.

Poveste de vară

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Daria Jane – născută fată… în trup de băiat

”Hoțul cinstit”– Feodor Mihailovici Dostoievski a fost cartea pe care am citit-o săptămâna trecută, o carte de 5 steluțe din 5,  dar am mai citit și SEXSchimbare. Putere. Identitate.”, scrisă de Daria Jane, singura vloggeriță trans din România.

A trecut printr-o operație chinuitoare de schimbare de sex și alte operații care se impuneau și astea toate pentru că a avut neșansa să se nască fată… într-un trup de băiat.

 

 

Cum am descoperit-o pe Daria…

Pe Daria… am descoperit-o la începutul anului 2018, după ce am aflat, CU DOVEZI, că… Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, fostul meu duhovnic (bine ar fi fost să nu-mi fie) este homosexual și mai rău, pedofil. Deocamdată… victimele lui se tem să vorbească… public, dar… la un moment dat… sigur o vor face.

Aflată încă în infernul religiei, pentru ca da, religia e un infern, cu mintea virusată de povești ca: ”era un călugăr beat într-un șanț, unii i-au zis: te-ai îmbătat ca porcul, iar atunci s-a arătat Maica Domnului și a spus: ei sunt porcii mei, voi ai cui sunteți”; sau: ”Duhul Sfânt lucrează și printr-un vas stricat”; sau: ”dacă vezi un preot păcătuind, scoate-ți haina și acoperă-l” etc., am început să caut, să citesc, să înțeleg… ce ”s-a întâmplat” cu duhovnicul meu de, din sfântul coborât din icoană, a ajuns un homosexual înrăit.

Am spus că religia e un infern. Da. Este. Ceea ce nu se poate spune despre spiritualitate, dar despre acest subiect voi vorbi într-un alt articol.

Eu credeam că ”s-a întâmplat” ceva cu duhovnicul meu, dar el era homosexual încă de când era asistent la Facultatea de Teologie din București și dormea în același pat cu băieței de 13 ani, pe motiv că-i medita. Unii spun că Teodosie ar fi fost fetița multora încă de când era elev la seminar.

Deci… crezând că ”a pățit” ceva, am încercat să înțeleg, să-l ajut, nicidecum să-l abandonez. Interesant este faptul că, în timp ce eu citeam zi și noapte încercând să găsesc ceva care l-ar putea ajuta, el îmi pregătea, ceea ce spera să fie, lovitura de grație. De ce? Pentru că eu nu mai eram cea care îl vedea ca pe un sfânt și trebuia să fiu exterminată.

Și tot citind cărți și frunzărind internetul, am descoperit-o pe Daria Jane, pe care am apreciat-o încă de la primul videoclip urmărit.

Alegere sau handicap?

 

Daria este o tânără de la care mulți avem ce învăța. Este sinceră, inteligentă, sensibilă, educată, deschisă, curajoasă, spune lucrurilor pe nume, fără menajamente sau false pudori.

Este o tânără care a trecut prin chinuri și umilințe cumplite, doar pentru faptul că s-a născut diferită. Daria spune foarte clar că… a fi transgender nu este o alegere, ci este un handicap. Disforia de gen este un diagnostic, nu un moft, o dorință de a fi altfel.

Citind acest articol, habotnicii vor spune: ”nu e fată, e băiat; va fi judecată tot ca băiat; s-a ridicat împotriva creației lui Dumnezeu; e un degenerat în fustă” etc. Înainte de a vă ieși pe gură astfel de idioțenii, cre(ș)tinilor, gândiți-vă că… AȚI FI PUTUT FI ÎN LOCUL EI. Dar nu sunteți… tocmai pentru faptul că NU AȚI FI PUTUT DUCE AȘA CEVA, dar să judecați… puteți. Așa vă învață religia. Să marginalizați, să puneți la zid și dacă s-ar putea să și omorâți oameni care nu aleg să fie altfel, ci se nasc așa. Ca cineva să treacă prin ce a trecut Daria, trebuie să fie o fire extrem de puternică.  

Dacă ar fi după voi… oamenii aceștia, nu doar că ar trebui să nu aibă nici un drept, dar ar trebui să fie exterminați. Dar… ce să vedeți? Dumnezeu știe de existența lor și le dă dreptul la viață. Cum facem?

Dacă ați fi niște persoane spirituale, nu religioase, nu ați mai fi așa porniți împotriva lor, dar… din păcate… religia… îndeamnă… subtil… la ură. Sub umbrela ”apărăm credința”, religia se transformă, din ceea ce ar trebui să fie, o religie tolerantă, într-o religie a urii.

 

Incredibile drame

 

 Oamenii aceștia și așa trăiesc niște drame greu de închipuit, de ce trebuie să le punem și noi poveri în plus? Apoi ne mirăm că devin violenți. Păi… devin, pentru că noi nu-i acceptăm. Ei au nevoie de înțelegere, nu de bici.

Internetul e plin de injurii, de postări, de dezbateri… Persoanele LGBT fac, dreg, cer, vor, agasează etc… Eu zic să spuneți și că… din cauza lor e caniculă, ei provoacă inundațiile, ei sunt de vină pentru că jumătate din pământul țării a fost vândut etc… puneți toate relele pe seama persoanelor LGBT!

Văd tot mai des afișat refrenul – deja a devenit un refren-, ”ăștia au ceva la cap, au nevoie de internare la psihiatrie, iar noi trebuie să le cântăm în strună”. Păi… ceva la cap au și dependenții de băutură, de jocuri de noroc, de filme porno… Ceva la cap au și depresivii, anxioșii, anorexicii, persoanele bulimice etc.

”Ceva la cap” am și eu, pentru că mă simt de 23 de ani, în loc de 51 și mă comport ca atare. Sunt îndrăgostită, iubesc, dansez, cânt, fac drumeții, sunt deschisă către noi experiențe etc., în loc să-mi pun basmaua pe cap, să stau numai la cratiță, să consider că… eventual… mai sunt bună… de cel mult… menajeră. După opinia multora cam asta e ”perspectiva” care ”se oferă” persoanelor chiar și de 40+.  

Ceva la cap au și cei care stau la rând la moaște câte 10-15, uneori 24 de ore și ajung să se închine, fie cu o zi – două înainte sau după ziua sfântului/ sfintei. Dacă tot se închină înainte sau după, de ce mai stau la rând? Care e logica? Nu se pot închina în orice zi a anului? Aaa, pardon, ”așa e tradiția, maică; aducem jertfă”. Așa să faceți! Și voi sunteți sănătoși la cap?

Sau ăștia… care se târăsc, stând cu fundul în sus, în jurul bisericii, sunt sănătoși la cap? În cazul ăsta… ce facem? Mergem cu toții la nebuni?

Toți au drepturi și au nevoie să fie tolerați, numai persoanele LGBT, nu… în general… iar persoanele trans, în niciun caz, după mintea celor care urlă împotriva lor.

Citiți cartea ”SEX- Schimbare. Putere. Identitate.”, scrisă de Daria Jane! Veți înțelege multe, dacă sunteți deschiși pentru a înțelege.

Nu vă speriați de cuvântul ”SEX” scris mare și evidențiat. În carte, Daria, nu descrie scene de sex. Vorbește despre experiența ei și despre sexualitate în general. Aveți clipul mai jos și link-ul, unde puteți comanda cartea, în descriere.

 

Vaci fericite

 

Mi-a atras atenția o înregistrare dintr-o conferință ținută de Părintele Visarion Alexa, în care vorbește despre fiica dumnealui care are 14 ani și care e discriminată din cauza faptului că e credincioasă și că are tatăl preot.

Îmi pare rău pentru biata copilă, pentru că nu sunt de acord cu niciun fel de discriminare, dar îl întreb pe Părintele Alexa, dacă ar fi avut un copil trans și ar fi fost discriminat, nu l-ar fi durut la fel? Sau dacă fetița dumnealui ar avea o colegă trans, ce i-ar spune? Să-i dea cu agheasmă și să fugă de ea?

Și cum se numește asta Părinte: ”fetița mea nu-mi dă voie să vorbesc despre lucrurile acestea, de aceea o să mizez pe faptul că nu o să-i spuneți”? Adică… fetița dvs. nu are acces la internet? Sau nu știe că ați ținut conferința respectivă și nu se uită din curiozitate? Sau este vorba de fariseism?   

Tot Părintele Visarion spune că: ”societatea vrea să facă din oameni niște vaci care nici să nu moară, nici să trăiască bine, ci doar să dea lapte, adică să fie sclavii fericiți. Adică un sclav fericit e un rob, care muncește, dar în bula lui acolo e fericit. Are o mașină, o casă și cam asta e. Dacă dvs. vreți să intrați într-o astfel de societate, anulați-vă tot ce înseamnă spiritualitate în dvs. și o să fiți niște vaci fericite. Dar dacă vreți să rupeți lanțul acesta, trebuie să deveniți persoane spirituale.”

Părinte… ați nimerit-o și nu prea. Ați nimerit-o, pentru că tot ceea ce ați spus este adevărat, dar nu ați atribuit cui trebuie și anume… RELIGIEI.  Religia vrea să facă din oameni și face… niște vaci fericite. Din acest motiv, creștinii se numesc viețuitori, iar cei care, ATENȚIE, îi PĂSTORESC – PĂSTORI.

PĂSTOR. Haideți să vedem definiția din DEX: păstor sm [At: COD. VOR. 150/29 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i / E: ml pastor1-2 Persoană care păzește și îngrijește (oile sau) alte animale erbivore, ducându-le la păscut1 (1) Si: cioban, oier, (îrg) păcurar1 (1-2). 3 (Ast; pop; îc) ~ul-cu-oile Cloșca cu pui. 4 (Reg) Paznic de câmp, de vie etc. 5 (Bis; fig; șîs ~ sufletesc, ~ de suflet) Preot. 6-7 (Pex; fig) Conducător. 8 (Pex; fig) Îndrumător spiritual. 

Deci… doar figurativ înseamnă preot, îndrumător etc.

În Biblie se vorbește despre: ”păstor”, ”păstoriți”, ”turma mică”, ”supunere față de păstor” etc. Deci religia face din oameni niște vite care nu mai au dreptul să gândească, nu mai pot gândi, nu au dreptul la alegeri sau opinii, pentru că trebuie să se supună păstorului, să facă ascultare, să ceară binecuvântare etc. Și iată cum religia oferă vacilor ei… fericirea.

Să nu credeți că întâmplător religia abundă de astfel de expresii. Sunt alese special. De ce? Pentru că amprenta energetică a cuvintelor poate schimba radical și dramatic, în cazul acesta, viața celor care ascultă la nesfârșit astfel de cuvinte. Vă spune un om care a fost prostit de un ”păstor” și ținut sclav al religiei, timp de 20 de ani. Voi dezbate pe larg acest subiect… cu altă ocazie.

Părintele vorbește de spiritualitate confundând-o în mod DELIBERAT… CU RELIGIA.

Sunt multe de spus, dar mă opresc aici.

Citiți cartea ”SEX- Schimbare. Putere. Identitate.”! Nu veți regreta.

Când am descoperit-o pe Daria, mi-au încolțit în minte două gânduri. Primul – am vrut să-i propun să scrie o carte despre experiența ei, dar m-am oprit, deoarece m-am gândit că poate nu e pregătită pentru asta. Și… iată că… Daria as scris. Felicitări, Daria!

Despre cel de-al doilea gând… vă voi vorbi la momentul potrivit. Pot să vă spun doar atât. Este vorba despre un proiect șocant… pentru mulți.

                               ***

Ca lectură… pentru săptămâna aceasta… am ales cartea ”Ca sa nu te pierzi in cartier” – Patrick Modiano.

Un nou articol – vineri, 9 iulie – un alt subiect despre… cum am cunoscut un om minunat.

 

 

 

Aici… Părintele Visarion Alexa

https://web.facebook.com/doxologia.ro/videos/386177959498201

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 2 comentarii

”De ce vrei să pleci?” – ”Pentru că aici oamenii se mănâncă între ei.”

”Despre Africa se spune că e continentul uitat.
Oceania este continentul invizibil.
Invizibil, deoarece călătorii care s-au aventurat prima dată nu au perceput-o şi deoarece şi astăzi ea rămâne un loc lipsit de recunoaştere internaţională, un loc de trecere, cumva o absenţă.

Piroga este un trunchi lung de arbore de pâine scobit cu toporişca (acea adze a arheologilor, o piatră şlefuită înfiptă într-un mâner făcut din „lemn de fier”).

E adâncă, are coca în formă de V şi se leagă la tribord de un flotor din lemn de cocotier prin trei ramuri lungi de banian şi traverse încrucişate, în formă de dublu X. Pe braţele flotorului oamenii au construit o platformă de bambus pentru a transporta alimente, plante vii şi apă dulce. În centrul pirogii este ataşat un catarg din lemn de banian pe care se fixează vela din fibre de pandanus împletite, legată de capătul pirogii printr-o frânghie şi de vârful catargului printr-o vergă de bambus ce alunecă pe un scripete de lemn negru.

                                     … … …

Tabitan cunoaşte bine stelele. Unele sunt reci, te străpung cu o lucire rece. Altele sunt blânde şi palide, lumina lor trandafirie e asemănătoare cărnii femeieşti, cărnii rădăcinii de taro. Altele pâlpâie aproape de orizont, ca şi cum abia ce s-ar fi născut. Fără ele, nici Tabitan, nici Tabiri, nici Matantaré, nici chiar bătrâna Matansesé, care a trăit cât pentru două vieţi, nu s-ar fi încumetat să se avânte către zare.

-De ce vrei să pleci?, a întrebat într-o zi Matantaré. Străbunica a scrâşnit din cele două măsele care-i mai rămăseseră.

-Pentru că aici oamenii se mănâncă între ei…

                                     … … …

Raga va semăna cu un trup negru lungit peste mare. Raga cea tăcută, cu pantele acoperite de ferigi şi copaci, Raga, zidul de lavă cu crestele ascunse de nori. Raga cea tainică, unde îşi vor croi noi cărări, tremurând de frică, printre mormintele strămoşilor dispăruţi.

Locul în care se vor opri poartă deja un nume, lăsat de legende. Un nume ce foşneşte şi răsună ca vântul, ca vocea frunzelor şi murmurul apei reci din râul ce curge la picioarele lor.

Acest nume este Melsissi.” – Raga – J.M.G. Le Clezio

O călătorie fascinantă… pe mare… O viață… pe insulă…

4,5 steluțe. De ce nu 5 din 5? Pentru că sunt niște date istorice – necesare, desigur -, dar… care… pe mine… m-au scos din starea de : acolo… pe insulă.

O carte… pe care aș fi vrut să o scriu și din care aș reciti fragmente.

Săptămâna aceasta voi citi ”Hotul cinstit” – Feodor Mihailovici Dostoievski

Miercuri, 30 iunie – 15 ani închis într-un beci” – partea a doua.

Călătorii… Povești…

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii