O carte pe săptămână

Confesiunea unui preot

Vă spuneam că în perioada verii – timp în care am lipsit din mediul online – am și citit (linkul mai jos). Dintre cărțile citite atunci mai aveam de prezentat 3 cărți. Astăzi, deja „scăpăm” de două 😊, deoarece ambele fac parte dintr-o serie: „Confesiunea unui preot” și „Slujba de la miezul nopții”, de Sierra Simone. Două cărți scrise într-o manieră agresivă, cu foarte multe scene pornografice, brutale și destul de dezgustătoare (ca să nu zic scabroase).

Este prima serie (și ultima) de acest gen, pe care o citesc. Și asta nu pentru că aș (mai) fi vreo mare pudică, dar consider că astfel de cărți nu merită să le acord din timpul meu.

Seriile scrise de această autoare sunt foarte populare, deci… avem destui consumatori de pornografie. Nu înțeleg cum unii, citind astfel de „literatură”, își satisfac nevoile sexuale. Adevărul e că astfel de cărți nu te lasă chiar indiferent. Seria respectivă mi-a stârnit și mie ceva – SILĂ.

În zilele în care am citit, am făcut cură de slăbire. 😊 Deci… până la urmă seria mi-a fost de folos. Când vreau să țin cură de slăbire, citesc și cealaltă carte, ”Gustul păcatului”, scrisă de aceeași autoare, pe care am cumpărat-o pentru că a fost un pachet promoțional. Vă dați seama… dacă se numește și Gustul păcatului, în perioada în care o citesc, țin post negru. Nici apă nu beau. 😊

Ca să nu fiu răutăcioasă până la capăt, seria are și câteva secvențe destul de importante, unele chiar impresionante, umbrite, din păcate, de agresivele scene pornografice.

Vă las în compania câtorva pagini. „Delectați-vă!”

Pentru cei care vor spune: „Vaaaaiiii (!!!), ce citește Mihaela Ion!”, iar apoi vor rupe internetul să comande seria sau – și mai și – seriile, las linkurile aici, nu de alta, dar să nu se mai obosească. 😊

Poate le prindeți și la reducere, cum le-am luat și eu în vară.

https://bookzone.ro/carte/pachet-confesiunea-unui-preot?gclid=EAIaIQobChMI7d3T5LuY9AIVfY1oCR0jlgY1EAAYASAAEgKmpPD_BwE

https://bookzone.ro/cautare?term=simone

 

Pădurea care vindecă

 

 

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Pădurea care vindecă

 

V-am promis că vom vorbi despre cărțile citite în vacanța care tocmai s-a încheiat (linkul mai jos).

Prima dintre ele este „Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită”, o carte care te poartă prin magia naturii.

Autorul cărții, Qing Li, nu doar că ne demonstrează cât de importantă este natura pentru noi, dar  ne arată și cât de mult ne-am îndepărtat de ea, prezentând niște studii foarte interesante.

Tot în această carte ni se sugerează metode prin care putem aduce natura în casă, atunci când timpul nu ne permite să mergem noi în natură.

Cartea „Pădurea care vindecă” se citește foarte repede, deoarece are multe ilustrații, care pe mine m-au purtat în povestea pură și enigmatică a naturii.

Vă las câteva imagini edificatoare.

Voi ați citit această carte? Dacă da, aș vrea să-mi lăsați în comentarii impresiile voastre.

Ne revedem miercuri, 20 octombrie, când vom avea un nou fragment din romanul „În trup străin”, dar și o postare surpriză.

 

Trăind în mai multe lumi

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Trăind în mai multe lumi

„O casă fără cărți e ca o cameră fără ferestre”, spunea Horace Mann, numai că, prin ferestrele respective, prin cărți, nu vezi priveliștea de-afară, ci poți trăi în alte lumi și poți colinda prin alte vieți.

V-am spus că, în perioada în care am lipsit din mediul online, printre alte activități, am și citit 4 cărți și am început-o pe cea de-a cincea (linkul mai jos).

Astăzi vi le voi prezenta pe cele patru deja citite, iar de săptămâna viitoare vom vorbi, pe rând, despre ele.

 Prima carte pe care am citit-o imediat ce m-am retras din mediul online a fost: „Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită”, al cărei autor este  Qing Li.

După călătoria minunată prin Pădurea care vindecă”am citit două cărți dure: Confesiunea unui preot” și Slujba de la miezul nopții”, scrise de Sierra Simone, ambele făcând parte din seria Confesiunea unui preot”.

 

 Cea de-a patra carte a fost Marele Gatsby”– autor: F. Scott Fitzgerald.

Câte pagini am citit? Păi să vedem!

1„Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită” – 310 pagini.

2. Confesiunea unui preot” – 352 de pagini.

3. Slujba de la miezul nopții” – 192 de pagini.

4. Marele Gatsby” – 240 de pagini.

Total – 1094 de pagini.

„Dacă ai o grădină și o bibliotecă înseamnă că ai tot ce îți trebuie”, spunea  Cicero, și cel puțin un animal de companie, aș adăuga eu, ai chiar totul. Mai frumos de atât nici nu se poate. O astfel de imagine, din punctul meu de vedere, prefigurează Raiul.

Ne revedem miercuri, 13 octombrie, cu un nou fragment din romanul „În trup străin”.

Zi bună să fie! Și, pentru a fi minunată, adăugați „ingredientul” minune – lectura!

Aceasta este ziua…

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Ne despărțim… pentru un timp

Săptămâna trecută am spus că voi citi carteaCa să nu te pierzi în cartier” și, ca să nu te pierzi în cartier… te pierzi în carte… 😊 O carte de 5 steluțe din 5.

Daragane, un scriitor trecut de 60 de ani, izolat de lume, încerca să găsească toate piesele de puzzle ale trecutului său, pentru a reface tabloul complet, tablou, pe care ar fi vrut să-l știe și parcă nu. Și-ar fi dorit o confruntare cu trecutul, dar parcă îi era teamă.

Făcuse o încercare de recuperare a trecutului cu patruzeci de ani în urmă, scriind

romanul ”Tenebrele verii” ca pe afișul unui caz de dispariție.

”El însuşi, preţ de mai bine de patruzeci de ani, ştersese din memorie răstimpul în care îşi scrisese prima carte şi vara-n care se plimbase singur cu o foaie împăturită-n patru în buzunar: ca să nu te pierzi în cartier”.

Dacă nu l-ați citit pe Patrick Modiano, câștigător al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2014, citiți-l! Citiți orice, dar citiți! Merită.

                                  ***

Acesta este ultimul articol din lunga serie de articole scrise în stări de nedrepte umilințe, de presiuni inimaginabile, de abandon, de lovituri repetate, dar și de iubire, de regăsire și de înălțare.

Cei care îmi urmăriți blogul știți că… încă din 2018 am fost obligată să mă apăr și să răspund unor acuzații și lovituri care mai de care mai aberante, dar de înțeles atât timp cât au fost folosite de niște oameni care nu au niciun reper în viață și niciun scop. Cerșetori de cursă lungă, avizi de notorietate, „vedete” de hârtie igienică, nici măcar de carton.

Pentru că am avut curajul să spun lucrurilor pe nume, „prieteni” virtuali care mă adulau (nu că aș fi avut nevoie, dar vă spun așa… ca să vedeți cum sunt oamenii, în cazul în care nu v-ați lămurit), care îmi spuneau că sunt un înger etc., nu doar că nu m-au susținut (nici n-aș fi avut nevoie, pentru că pe mine mă susține Dumnezeu, atât timp cât spun adevărul), nu doar că vin, citesc și pleacă, dar unii m-au scos și de la prieteni, 😊 iar alții m-au blocat…

Le mulțumesc! Le mulțumesc pentru că au plecat din viața mea și au lăsat loc liber pentru alți oameni, care vor rezona cu mine. Le mulțumesc pentru că s-au retras. De astfel de oameni… nu aveam nevoie.

Prietenii ți-i cunoști nu atunci când ești în vârful piramidei, ci atunci când ești în adâncul prăpastiei.

Începând cu sfârșitul anului 2018 s-au produs schimbări majore în viața și în sufletul meu. Ceea ce s-a vrut a fi un rău pentru mine, s-a transformat în cel mai mare bine.

Până acum nu mi-am acordat niciodată timp prea mult, pentru că fusesem îndoctrinată, mi se implementase în subconștient mentalitatea de slugă. Trebuia să slujesc… de multe ori… unor oameni care își pierduseră de mult omenia.

Acum am hotărât ca această vară… să fie doar pentru mine. Mă voi retrage din mediul online și voi reveni după data de 15 septembrie cu proiecte care pe unii îi vor șoca, pe alții îi vor intriga, iar pe alții îi vor pune pe gânduri.

Le spun celor care ar avea de gând să mă provoace în această perioadă, că nu le voi răspunde în niciun fel, dar când mă voi întoarce, îi voi face să regrete ziua în care le-ar putea trece prin cap un astfel de gând. LE PROMIT!

Nu am vrut și nu vreau niciun conflict cu nimeni – ca dovadă, când cei care m-au lovit s-au oprit, m-am oprit și eu, deși aș fi putut să-i calc în picioare -, dar nici nu voi mai permite să fiu târâtă prin toate noroaiele.  

Vreau să le mulțumesc, în mod cu totul special, puținilor prieteni virtuali care au rămas lângă mine, indiferent de situație. Pe ei, chiar și în această vacanță, îi voi purta în inimă.

Le mulțumesc și celor care, deși au mii de like-uri pe paginile lor, nu doar că-mi urmăresc blogul, pe furiș, dar se și inspiră din ceea ce scriu, apoi… furând ideile mele, culeg ”laurii” unor like-uri efemere.

E distractiv să primești de la prieteni, postări ale „formatorilor de opinie” și să-ți recunoști trăirile tale în postările lor. Nu? 😊 Unii nici nu s-au mai obosit să schimbe ceva, au dat copy-paste și au postat pe conturile lor, mizând pe faptul că eu nu-i vizitez, – ceea ce este și adevărat -, dar… surpriză… primesc de la prieteni.

Să avem o vară minunată! Pentru mine… deja a început să fie…

La finalul acestui articol, mai atașez ceva…  😊

Brățara mea de turmalină, care se asortează cu butonii de la cămașa prietenului meu. Și se asortează, pentru că așa vreau eu 😊. Da, uneori îi port hainele… din iubire.

Fotografii făcute la umbră… ne-am ascuns de soare 😊

 

Vă îmbrățișez!

Iubiți-vă, chiar și pe temperaturi de 30⁰+.

Iubiți-vă! Iubirea este esența vieții.

Poveste de vară

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii