O carte pe săptămână

Crimă marca B.O.R.?

Cei/ cele care vă înghesuiți, vă călcați în picioare să ajungeți la o sfințire de biserică (și nu numai), ar trebui să citiți această carte, să vedeți ce se află în spatele unui astfel de spectacol, al cărui personaj principal și sinistru este un arhiereu.

Voi, cei/ cele care vă înghesuiți să atingeți veșmintele de clovn ale arhiereului și să-i sărutați mâinile (de cele mai multe ori) criminale ale stăpânului, ar trebui să vă dați vălul gros de ceață de pe ochi și să vedeți ce povestește un Preot, al cărui suflet a fost zdrențuit de mânia și de mândria unui arhiereu.

Așa, cu sufletul zdrobit, Părintele Giorgică Vatră a avut puterea să scrie nu doar despre experiența sa dureroasă, ci și despre traumele și tragediile altor preoți nimiciți de arhierei fără suflet.  

„Un heruvim cu aripile frânte” – povestea tragică a unui preot îngropat mai întâi în datorii pentru sfințirea bisericii la care muncise, iar mai apoi îngropat, la propriu.

Dacă veți citi această carte, este imposibil să nu plângeți în momentul în care ajungeți la fragmentul în care este descrisă moartea preotului.

Eu a trebuit să mă opresc din citit, pentru că nu mai vedeam literele din cauza lacrimilor.

Deși am postat câteva pagini din carte, vă îndemn să o cumpărați și pe aceasta și pe cealaltă – „Între Dumnezeu, poporul Său și arhiereu” (linkul mai jos).

Părintele Giorgică Vatră mai are cărți finalizate, dar și altele la care lucrează. Din păcate, pe cele finalizate deja, care ar putea fi tipărite, nu le poate trimite pe drumul către tipografie, deoarece nu-și permite din punct de vedere financiar.

Cumpărându-i cărțile – sau pur și simplu donând puțin, cât de puțin -, îl putem ajuta pe Părinte să scoată la iveală secrete nebănuite dosite în culisele B.O.R.

Cei care doriți să luați legătura cu Părintele Giorgică Vatră, îl puteți contacta aici: Giorgica Vatra

Ce m-a impresionat iarăși foarte mult la cartea „Un heruvim cu aripile frânte”, au fost desenele realizate de Nectarie, băiatul Părintelui, care la data editării cărții avea 9 ani.

La doar 9 ani, copilul a înțeles și a redat, desenând, suferința și tragedia unui suflet care și-a dorit doar să slujească în biserica pe care o construise cu multă dăruire, multă jertfă și multe lacrimi.

Nu vreau să se creadă că acest articol este unul care lovește în toți ierarhii. Am mai spus-o și cu alte ocazii, o mai spun și acum, sunt și ierarhi buni dar, din păcate, foarte puțini. Ierarhii buni sunt ca florile de colț – pe cale de dispariție.

                                                ***

Ne revedem vineri, 10 decembrie, când vom avea articolul „Între zidurile mănăstirii – fugind de iubire”, integral.

B.O.R. – o instituție criminală?

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 2 comentarii

B.O.R. – o instituție criminală?

Vă amintiți de coletul surpriză pe care l-am primit de la Părintele Giorgică Vatră? Conținea două cărți scrise de domnia sa, pe care am spus că le voi citi (linkul mai jos).

Le-am citit încă de atunci, dar cum timpul mă fugărește (și eu pe el) 😊, n-am avut când să vorbesc/ scriu despre impresiile pe care mi le-au lăsat cărțile respective.

„Între Dumnezeu, poporul Său și arhiereu” și „Un heruvim cu aripile frânte”, acestea sunt cărțile primite. Am menționat titlurile lor pentru cei care nu au citit articolul anterior.

Astăzi vom vorbi despre cartea „Între Dumnezeu, poporul Său și arhiereu”, o carte document despre culisele Bisericii, unde se desfășoară jocuri periculoase, ajungându-se chiar și la crimă mascată. Este o carte document, deoarece este scrisă de un Preot, care a activat mulți ani în obscura instituție.

Deși știam multe dintre cele descrise de Părintele Giorgică Vatră – căci doar am stat și eu 20 de ani în ascunsa și dăunătoarea lume a religiei -, citind această carte, m-au încercat tot felul de sentimente: revoltă, silă, furie, dar și compasiune pentru bieții preoți care s-au înhămat (cu credință) la această umilitoare „misiune”. Și am spus umilitoare pentru că umilințele pe care le îndură preoții și călugării din partea multor ierarhi sunt greu de închipuit.

În spatele strălucirii slujbelor  „mântuitoare” se află multă durere și multe lacrimi ale preoților și călugărilor, dar și ale celor apropiați lor.

Pentru că nu vreau și nici nu-mi permite timpul să mai spun și eu altele, las cartea – scrisă din durerea unui suflet răstignit – să ne „vorbească”.

„Un heruvim cu aripile frânte” își va „desface” aripile biciuite, dar renăscute pentru un alt zbor, într-un articol viitor.

Așa…

 

Jocuri de culise…

Vai… ce a suferit… ”Iustin”!!! Să plângem, zic 😊

”Binecuvântare”…

Ciobani cu mitră… 

Fenomenul BOR…

Mda…

Transformarea în slugi…

Mitra = bani. Atât…

”Păstori”… 

 😊 Pe asta o știam. Sunt prietenă cu pățitul 

 😊

Operațiunea crima… 

”Să veniți singură!”…

Criminali…

”Sărut dreapta, Înaltpreasfințite”… criminal…

                                            ***

Continuarea articolului Între zidurile mănăstirii – fugind de iubire”  miercuri, 1 decembrie.

Un colet surpriză

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Confesiunea unui preot

Vă spuneam că în perioada verii – timp în care am lipsit din mediul online – am și citit (linkul mai jos). Dintre cărțile citite atunci mai aveam de prezentat 3 cărți. Astăzi, deja „scăpăm” de două 😊, deoarece ambele fac parte dintr-o serie: „Confesiunea unui preot” și „Slujba de la miezul nopții”, de Sierra Simone. Două cărți scrise într-o manieră agresivă, cu foarte multe scene pornografice, brutale și destul de dezgustătoare (ca să nu zic scabroase).

Este prima serie (și ultima) de acest gen, pe care o citesc. Și asta nu pentru că aș (mai) fi vreo mare pudică, dar consider că astfel de cărți nu merită să le acord din timpul meu.

Seriile scrise de această autoare sunt foarte populare, deci… avem destui consumatori de pornografie. Nu înțeleg cum unii, citind astfel de „literatură”, își satisfac nevoile sexuale. Adevărul e că astfel de cărți nu te lasă chiar indiferent. Seria respectivă mi-a stârnit și mie ceva – SILĂ.

În zilele în care am citit, am făcut cură de slăbire. 😊 Deci… până la urmă seria mi-a fost de folos. Când vreau să țin cură de slăbire, citesc și cealaltă carte, ”Gustul păcatului”, scrisă de aceeași autoare, pe care am cumpărat-o pentru că a fost un pachet promoțional. Vă dați seama… dacă se numește și Gustul păcatului, în perioada în care o citesc, țin post negru. Nici apă nu beau. 😊

Ca să nu fiu răutăcioasă până la capăt, seria are și câteva secvențe destul de importante, unele chiar impresionante, umbrite, din păcate, de agresivele scene pornografice.

Vă las în compania câtorva pagini. „Delectați-vă!”

Pentru cei care vor spune: „Vaaaaiiii (!!!), ce citește Mihaela Ion!”, iar apoi vor rupe internetul să comande seria sau – și mai și – seriile, las linkurile aici, nu de alta, dar să nu se mai obosească. 😊

Poate le prindeți și la reducere, cum le-am luat și eu în vară.

https://bookzone.ro/carte/pachet-confesiunea-unui-preot?gclid=EAIaIQobChMI7d3T5LuY9AIVfY1oCR0jlgY1EAAYASAAEgKmpPD_BwE

https://bookzone.ro/cautare?term=simone

 

Pădurea care vindecă

 

 

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii

Pădurea care vindecă

 

V-am promis că vom vorbi despre cărțile citite în vacanța care tocmai s-a încheiat (linkul mai jos).

Prima dintre ele este „Pădurea care vindecă – Shinrin-yoku, metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită”, o carte care te poartă prin magia naturii.

Autorul cărții, Qing Li, nu doar că ne demonstrează cât de importantă este natura pentru noi, dar  ne arată și cât de mult ne-am îndepărtat de ea, prezentând niște studii foarte interesante.

Tot în această carte ni se sugerează metode prin care putem aduce natura în casă, atunci când timpul nu ne permite să mergem noi în natură.

Cartea „Pădurea care vindecă” se citește foarte repede, deoarece are multe ilustrații, care pe mine m-au purtat în povestea pură și enigmatică a naturii.

Vă las câteva imagini edificatoare.

Voi ați citit această carte? Dacă da, aș vrea să-mi lăsați în comentarii impresiile voastre.

Ne revedem miercuri, 20 octombrie, când vom avea un nou fragment din romanul „În trup străin”, dar și o postare surpriză.

 

Trăind în mai multe lumi

Postat de Mihaela Ion in O carte pe săptămână, 0 comentarii