IPS Teodosie – relatări

Arhiepiscop – 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă 2 pe 2

IPS Lucian Florea

Am ajuns la ÎPS Lucian, care era tot trist, tot îngândurat.

-Înaltpreasfinţite am venit să vă aduc o veste foarte bună. Duhovnicul meu m-a rugat să vă spun, să vă garantez, că veţi rămâne la reşedinţă. V-ar fi sunat, dar ştiţi cum e… nu vrea să facă tulburare înainte de intronizare.

Bătrânul Arhiepiscop s-a luminat a faţă.

-Adevărat sora Mihaela? Atât de mult mă iubeşte pe mine Dumnezeu?

-Atât de mult Înaltpreasfinţite.

S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a închinat.

-Mulţumesc Doamne!

Zâmbea. După un timp însă s-a încruntat. Ghimpele îndoielii îi înţepa din nou inima.

-Şi dacă a zis doar aşa să mă liniştească?

-Înaltpreasfinţite duhovnicul meu nu vorbeşte doar ca să vorbească şi nu se joacă niciodată cu sufletul unui om. Aveţi încredere vă rog! Mai e puţin până la intronizare şi veţi vedea că nu se va schimba nimic.

-Oare am făcut eu tot ce trebuia pentru Dumnezeu? Văd că Dumnezeu face în continuare multe pentru mine…

-Bucuraţi-vă Înaltpreasfinţite! E vreme de bucurie…

Când am plecat bătrânul Arhiepiscop era liniştit… Am ajuns la Bucureşti purtând în suflet lumina de pe chipul bătrânului Arhiepiscop. Am mers evident la reşedinţa duhovnicului meu, după ce i-am povestit l-am întrebat:

-Şi totuşi… unde veţi sta?

-Oriunde. Dacă e nevoie pe malul mării. Îmi va fi bine oriunde dacă voi şti că Înaltul e liniştit.

A venit şi ziua intronizării, iar ÎPS Teodosie nu avea niciun loc pregătit. Ar fi putut să închirieze o vilă, dar nu. A locuit 3 ani şi jumătate într-o cămăruţă de 2 pe 2 în incinta Arhiepiscopiei.

3 ani şi jumătate şi-a desfăcut din bagaj doar strictul necesar. Dacă ÎPS Lucian ar mai fi trăit 10 ani, 10 ani ar fi locuit în aceeaşi cămăruţă.

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 5 comentarii

„Nicio hotărâre sinodala nu mă va face sa rup sufletul unui om”

 

Eram într-o delegaţie la Constanţa. ÎPS Teodosie abia ce fusese numit Arhiepiscop al Tomisului. Fiind acolo m-am gândit să trec pe la ÎPS Lucian să-i spun că i-a trimis Dumnezeu un om foarte bun. Bătrânul Arhiepiscop era în bibliotecă. Era trist… avea privirea pierdută.

-Înaltpreasfinţite… am trecut să vă văd şi să vă spun că Dumnezeu v-a trimis aici un om foarte bun.

Bătrânul Arhiepiscop a început să plângă.

-Sora Mihaela… am primit ordin să părăsesc reşedinţa. Unde să mă duc după o viaţa în care am trăit aici? O să mor înainte de vreme. O să-mi fie dor de mare, de pescăruşi, de pereţii ăştia…

Mi-au dat lacrimile. L-am prins de mână şi i-am spus:

-Înaltpreasfinţite, noul Arhiepiscop îmi e duhovnic, după cum îl cunosc, nu vă va da afară din casă.

-Nu va avea de ales. Nu depinde de el. E hotărâre sinodala să părăsesc reşedinţa.

-Înaltpreasfinţite, trebuie doar să credeţi că nu va fi aşa, am spus, deşi nici eu nu prea mai vedeam o soluţie.

Bătrânul Arhiepiscop a dat din cap şi şi-a desprins mâna din mâna mea. S-a ridicat… a mers la fereastră.

-Sora Mihaela… o să mor cu sufletul sfâşiat…

L-am rugat să ieşim să ne plimbăm puţin pe faleză. A fost de acord… Privea marea cu o tristeţe copleşitoare… După un timp l-am condus la reşedinţă şi am plecat. Imediat ce am ieşit, l-am sunat pe ÎPS Teodosie şi i-am spus tot…

-Va fi aşa cum aţi zis…

-Păi… cum Preasfinţite ?

-Vorbim la Bucureşti. Cum ajungeţi, veniţi la mine!

Şi am ajuns…

-Ce faceţi, Preasfinţite? l-am întrebat cu lacrimi în ochi. E hotărâre sinodala…

-Nicio hotărâre sinodala nu mă va face sa rup sufletul unui om. Asta să fie clar! Vă rog mult, mergeţi şi vorbiţi cu Înaltul! Spuneţi-i că va rămâne acolo până în ultima clipă. Să nu aibă nicio teamă! Vă rog! Mergeţi!

Şi am mers…

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 5 comentarii

IPS Teodosie – 4 zile de rugăciune neîntreruptă

Cu 19 ani în urmă în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, eram la reşedinţa IPS Teodosie. Urma să mă spovedesc. La un moment dat, a primit un telefon prin care era anunţat că mama Elisabeta a plecat dintre noi.

-Haideţi să vă spovedesc, apoi plec la mama, a spus cu sufletul sfâşiat şi cu lacrimi în ochi.

-Lăsaţi. E mai important să fiţi lângă familie în astfel de momente. O să mă spovedesc după.

Să reţinem. Mama Înaltpreasfinţiei sale încetase din viaţă, dar şi purtând o astfel de durere, a pus mai presus de toate, sufletul unui om, spovedania…

A plecat în grabă să-şi vadă mama pe care o diviniza. Nu l-am mai sunat, deşi aş fi vrut să ştiu cum se simte. Am sunat-o în schimb pe una dintre surorile Inaltpreasfinţiei sale, care mi-a spus că mama Elisabeta va fi înmormântată peste 4 zile, nu 3, pt că unul dintre copiii domniei sale era în străinătate şi doar peste 4 zile putea ajunge.

-Din păcate fratele meu nu vrea sub nicio formă să o îmbălsămeze pe mama şi uite ce căldură insuportabilă e. Mi-e teamă să nu avem surprize.

-Nu mai insistaţi, i-am spus, să avem încredere în decizia Preasfinţiei sale (atunci era episcop).

Zi după zi vorbeam cu sora Înaltpreasfinţiei sale care îmi spunea că nu vrea să mănânce nimic, că nu se mişcă de lângă sicriul mamei sale şi că-i e temă că după o să-l înmormânteze şi pe Preasfinţia sa.

-Îl întăreşte Dumnezeu, i-am spus, deşi mă temeam pt starea în care era.

În ziua înmormântării am ajuns si eu. Sora Inaltpreasfinţiei sale mă aştepta la poartă.

-Cum o să-l vezi acum să ştii că aşa stă de când a venit. În picioare la căpătâiul mamei. Nu a mâncat, nu a dormit, nu a băut nici măcar apă. Vorbeşte strictul necesar şi atât. De 4 zile e în picioare aşa cum o să-l vezi. Până la biserică facem destul, mi-e teamă că o să pice pe drum. Poate reuşeşti să-l determini să bea măcar apă.

-Voi încerca.

Am intrat cu inima strânsă. Într-adevăr IPS Teodosie, era întocmai cum mi se spusese.

M-am apropiat, am luat binecuvântare am privit-o pe mama Elisabeta care parcă dormea şi aş fi spus ceva, dar nu-mi mai găseam cuvintele.

-Preasfinţite, am înţeles că nu aţi mâncat nimic. Peste maxim o oră plecăm spre biserică şi drumul e lung. Vă rog, mâncaţi ceva, orice, un covrig, un colţ de pâine ceva şi beţi un ceai. Vă rog, suntem mulţi cei care avem nevoie de Preasfinţia voastră.

Inaltpreasfinţitul m-a privit şi nu a spus nimic.

-Vă rog Preasfinţite, merg la sora Preasfinţiei voastre să vă facă un ceai, am spus şi am plecat fără să aştept răspuns.

M-am întors cu aceeaşi rugăminte.

-Vă rog să veniţi la bucătărie, am insistat.

A mai privit-o o dată luuung pe mama Înaltpreasfinţiei sale şi m-a urmat.

După 4 zile în care nu mâncase nimic, nu băuse apă şi nu dormise, a mâncat un covrig şi a băut o jumătate de cană de ceai. Atât.

Cele 4 zile de rugăciune neîntreruptă au făcut-o pe mama Elisabeta să sfideze căldura care topea pur şi simplu. După înmormântare Inaltpreasfinţitul, a mulţumit personal fiecăruia în parte, apoi şi-a continuat rugăciunea la mormântul mamei.  

Mihaela Ion

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 13 comentarii

„Domnul este luminarea mea…”

„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?…

… s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.” – Psalmul 26

„IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, nu va fi arestat la domiciliu.Astăzi, ICCJ a decis definitiv că cererea DNA de arestare la domiciliu a ierarhului este nejustificată. Arhiepiscopia Tomisului speră ca cei ce doresc tulburare în Biserică să înțeleagă că Dumnezeu se uită la ei.”

Ne spune Preot Eugen Tanasescu

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu