IPS Teodosie – relatări

Iun

2020

Să nu mă iubiți…

după ce voi pleca din această lume! Vă rog! Atunci, nu doar că nu voi mai avea nevoie de ”iubirea” voastră, dar nici măcar nu mă voi mai putea apăra de ea.

Zilele trecute, prietenul meu, mă întreba:

-Unde sunt cititorii care te adulau? Unde sunt cei care îți tot scriau, când postai vreo poezie sau un fragment dintr-o carte, că ești un înger, că ești foarte talentată, că una, că alta?… Unde sunt oamenii aceia, acum , când poate ai nevoie de susținerea lor?

Am zâmbit și i-am spus:

-Sunt acolo… în umbră… numai că nu vor să se mai afișeze cu ”una” care are curajul să spună adevărul despre cel care a jucat rolul duhovnicului desăvârșit. Nu vor să se ”amestece”, nu e ”treaba” lor etc. Dar… doar cred că nu e ”treaba” lor. Un astfel de ”slujitor” al cui… pune zilnic în conștiința colectivă minciună, falsitate, invidie, ură, perfidie etc. … iar noi ne hrănim, fix, din aceeași sursă.

Această situație mi-a arătat că am 3 categorii de prieteni pe fb. : mulți care mă urmăresc, mai puțini care reacționează la fluturași, inimioare etc și puțini, extrem de puțini… sunt cei care iubesc adevărul, care nu adoptă politica struțului.

Slavă Domnului că am trecut de etapa în care aveam nevoie de o susținere… la vedere. Dacă aș fi avut nevoie, până acum aș fi închis și pagina de fb și blogul și aș fi fost și foarte dezamăgită.

Drama celor care au curajul să spună adevărul este că… rămân aproape singuri. Trăim într-o lume în care… minciuna este ridicată la rang de plăcere. Și ne mirăm de ce lumea e așa… strâmbă… Pt că așa permitem să fie.

Jurnalistul Constantin Cumpănă, un om incomod și detestat de iubitorii de minciuni, îmi spunea, printre altele că, dacă prinde pe cineva cu minciuna, l-a ucis în sufletul domniei sale. Eu, pe unii dintre voi, nu v-am ucis, v-am găsit sinuciși… în inima mea. V-am îngropat, dar îmi amintesc de voi ca de niște chipuri fardate în exces, ca de niște frunze plimbate de vânt, ca de niște plante fără rădăcini.

Tot jurnalistul Constantin Cumpănă spunea că: ”Sinceritatea poate înlăcrima un suflet sensibil, minciuna și prostia te pot determina să ucizi, în sufletul tău, specimenele pe care, cândva, le-ai crezut demne pt a se adăposti acolo.”

Nu mai pot fi pe placul vostru… o perioadă… și nici nu mai vreau. Nu mai am timp să postez … inimioare, fluturași, baloane colorate etc. Nu pot fi indiferentă la suferința multor preoți din Constanța, nu-i pot dezamăgi pe cei care au avut și au încredere în mine… pt nimic. Nici pt like-uri, nici pt falși prieteni, nici pt aplauze… pt nimic.

Mulți dintre voi nu aveți de unde să știți, cât de mult înseamnă când un om îți spune:

-Dacă nu ți-aș fi scris, aș fi murit foarte trist.

Nu știți ce înseamnă să îți spună cineva:

-Datorită ție am învățat din nou, nu doar să zâmbesc, ci chiar să râd!

Da. Leonard Coca, mi-a spus aceste cuvinte, iar ele fac mai mult decât toate aplauzele de pe fb.

Nu știți ce înseamnă să ți se spună:

-Datorită dvs. mai respirăm și noi și mai sperăm că va veni o zi în care să scăpăm de acest monstru care se vrea și mitropolit.

Voi, cei care vreți postări cu fluturași, inimioare și cafeluțe, nu știți ce drame trăiesc mulți preoți, seminariști și studenți din Constanța, care sunt folosiți, apoi aruncați ca niște otrepe, umiliți, denigrați și amenințați.

Nu știți câți preoți de valoare sunt puși sub stăpânirea slugilor lui Teodosie, preoți care își deapănă zilele, din viața asta irepetabilă, punând lacrimă peste lacrimă în sufletele lor… care… au devenit oceane de suferință.

Nu știți câți monahi, care și-au risipit tinerețea studiind prin biblioteci sau la chilii, până noaptea târziu, zac aruncați ca niște obiecte… prin mănăstiri sau prin niște funcții mizere și care, din păcate, nici prin alte eparhii nu prea au șanse, pt că poartă ”eticheta” – Teodosie.

În Arhiepiscopia Tomisului sunt numai lichele: hoți, bețivi, pedofili, homosexuali etc, dar… în lumea nevăzută a acelui infect stabiliment, sunt destui călugări și preoți de mare valoare, care nu pot fi văzuți din cauza muntelui de nevrednici adunați de Teodosie.

Acest mic și de nimic, ÎNCĂ, arhiereu, a adunat în jurul lui numai mizerii… împărțite în două mari categorii: lingăi și șantajiști. El nu se simte bine în prezența oamenilor de valoare. Vrea să fie cel mai deștept dintre proști și cel mai hoț dintre hoți.

Multe sunt de spus, dar mă opresc aici. Voi lua pauză câteva zile. Când am spus că pun la dispoziție blogul meu celor care simt nevoia să se exprime, nu mă așteptam să primesc atâtea mesaje, atâtea informații… Sunt, efectiv, depășită de situație. Am nevoie de câteva zile pt a le citi și pt a le așeza într-o ordine, pe de o parte, iar pe de alta, se apropie timpul în care vom trece la un alt nivel.

Un Sfânt Părinte spunea că: ”Dumnezeu nu pune jugul Său mai înainte de a fi pregătit grumazul”. Adevărat.

Voi rămâne lângă oamenii care au încredere în mine atât timp cât e nevoie, iar perioada aceasta… mă va ajuta, foarte mult, să-mi selectez prietenii.

***

Privirea și vocea unui om-demon

În calitate de jurnalist, în anul 2001, am participat la prima conferință de presă organizată de Teodosie (în sediul Arhiepiscopiei Tomisului) la scurt timp după înscăunarea sa (08 aprilie 2001) ca arhiepiscop al Tomisului. Menționez că îl cunoscusem și pe fostul ÎPS Lucian, cu care am vorbit și despre care am scris, dar niciodată în preajma acestuia nu am simțit starea accentuată de disconfort pe care mi-a indus-o Teodosie.

Am stat în preajma acestuia. Nu am reținut nimic din vorbele sale, doar ochii și vocea săi mi-au atras atenția.

Privirea lui părea a fi a unei entități demonice de care trebuie să te ferești, să-ți fie teamă, că pornește dintr-o ființă rea, perversă, plin de ură și dorință de răzbunare.

Vocea, puternic tremolată, îmi sugera că aparține unei ființe prefăcută, falsă, gata oricând să te mintă, să te trădeze, să te înșele. Era ca un zgomot prevestitor de un pericol iminent ce se apropie amenințător.

A fost prima, dar și ultima dată, când am simțit ceea ce se numește „energia negativă”.

Dovadă că, după 19 ani de la acea întâlnire de gradul trei, nu am uitat că am fost „iradiat” …de privirea și vocea unui om-demon. – Constantin Cumpana

Teodosie: ”Sunt aproape nimic”

Iun

2020

În loc de spovedanie…

Ceea ce povestește Leonard Coca, știam și eu de la un călugăr din mănăstirea respectivă. Îl cunoșteam de câțiva ani, îmi citise toate cărțile, vorbeam și vorbim destul de des, dar această întâmplare, mi-a spus-o abia după ce a văzut că am încheiat legătura cu Teodosie.

”TEODOSIE , fericirea arhieriei tale va fi umbrită de propria ti homosexualitate pana mori !!! Deși sunt prea scarbit de acest individ si nu mi vine nici sa mai aud de existenta lui , simt ca trebuie să expun în continuare fărădelegile lui , si asta pentru ca , pur si simplu , așa simt ca trebuie.. În postarile anterioare , „TEODOSIE , un IERARH patat de o incredibilă desfranare ” si ” Pe urmele Desfranatului ” , va vorbeam despre cum îl saruta acest mos pe Bogdan C si in cea de a doua , cum își urmărea amantii prin detectivi..culmea , ca pana acum nu a ripostat in nici un fel , nici el , nici slugile lui …stie el de ce nu o face..dar s o faca , dacă îl mănâncă pielea…

Astăzi , va voi expune o întâmplare la fel de nefericită si la fel de adevărată ca toate celelalte…

Am tinut o închisă si pe aceasta in inima mea o perioadă bună , dar , repet dacă tot am deschis Cutia Pandorei , hai sa scoatem tot din ea , una , si pentru împăcarea conștiinței mele, dar și ca o mărturie ca acest Arhiepiscop , s a născut în Cocina din deal acum 65 de ani , cu tendinta clară de a si bate joc de semeni si a încălca poruncile lui Dumnezeu .

Asa după cum am menționat , locuiam în casa arhierească . Pe lângă activitățile mele , aveam obiceiul să mai merg uneori, de unul singur, la mănăstiri , fiindcă ma liniștea si echilibra intr un fel spațiu monastic , ambianta aceea intre spiritualitatea ortodoxă si natură .

Simțeai mai intens legatura cu Divinitatea . bine , mergeam si cu TEODOSIE , uneori , mai ales cand conduceam , dar ma simteam foarte stresat in preajma lui …transmitea multă energie negativă si nu numai..de aceea , si intr un final , am plecat de lângă el..

Aveam un prieten bun , student la teologie ( altul decât cel care e acum preot misionar ) , care stiam , ca el chiar are o dorință de a se călugări și mergea des la mănăstiri, chiar locuia în mănăstire de multe ori.

L am sunat si mi am exprimat dorința ca vreau sa ma reculeg vreo două zile . I-am spus că dacă este și el pe acolo e și mai bine. Intâmplarea face căci, chiar venea împreună cu staretul mănăstirii , în oraș, care voia să se spovedească la Arhiepiscop . Numai ca spovedania avea loc intr un restaurant . Acolo il aștepta TEODOSIE .

Ca mica paranteza , nu am înțeles niciodată apucăturile astea ale arhiepiscopului , de ce alegea el astfel de locuri pentru a spovedi..bine , urma sa aflu mai tarziu..

M am întâlnit cu el in fata restaurantului , mi am lăsat geanta in mașină, i am sărutat mana Părintelui Staret. Si i am zis ca pana termină de SPOVEDIT pe parintele STARET, merg sa mi iau o cafea , apoi urmând să ne continuam drumul spre mănăstire. Ceea ce s a si întâmplat .

Recunosc , în ziua aceea , deși stiam ca Teodosie e înăuntru , nu am vrut să l văd , il văzusem oricum dimineata in casă si chiar l am anunțat că o să lipsesc două zile .

În drum spre mănăstire , l am vazut pe X ( hai sa l numim așa pe prietenul meu ) schimbat , palid. Staretul era in dreapta , eu in spate . L am întrebat dacă vrea putina apă și ce se întâmplă , fiindcă il vedeam vizibil tulburat si parca nu se mai concentra la condus .

A zis ca e in regula si poate conduce. Ajunși la mănăstire , m am dus in chilie , mi am lăsat geanta , starețul a plecat la stăreție, apoi, eu cu prietenul meu am iesit, împreună, in curtea mănăstirii.

Pe mine nu ma putea minti , il cunoșteam bine, de aceea l am rugat sa mi spuna ce s a întâmplat cat am fost eu la cafeaua aceea..ca acolo s a rupt filmul .

Tot imi spunea ca nimic , ca nu , ca mi se pare , ca oboseala..deși bănuiam de pe drum ca era posibil ca porc65cul de arhiepiscop sa fi comis iar ceva , zic lasă , aflu eu..

Si ca sa simplific , evident ca mi a zis , era culmea să nu mi zică la cate am vorbit noi.. nu ne stiam de o zi , două. Eram prieteni buni până la urmă.

Așa că se ne întoarcem (cu relatarea) la restaurant. Deci , staretul a intrat împreună cu el in restaurant , intr un loc mai retras , printre niste lăzi frigorifice , la capătul cărora se află o cameră cu o ușa aparent normală , dar cu geamul fumuriu..staretul s a spovedit si apoi a iesit , vorbind la telefon . i a zis lui X ( prietenul meu ) sa l astepte putin .

Și imi zicea , băi , am rămas printre lazile alea , staretul ieșise în curte , vorbea la telefon , TEODOSIE în cameră . La un moment dat vine un băiat si il intreaba pe X : ” Înaltul e aici ? Am venit să mă spovedesc”. ”Da. este” i-a răspuns..si a intrat în cameră.

La un moment dat se întoarce parintele STARET si vrea sa intre înapoi la Arhiepiscop , nu mai ca, X i s a zis ca a intrat altcineva . iar in clipa aceea starețul ii zice: ”așează-te cu spatele la ușă, lângă mine..”

Ce se întâmpla de fapt? Teodosie începuse să l sărute pe tipul acela care intrase să se ”spovedească” , ii baga mana pe sub cămașă , ii punea mana pe fund etc…

X a văzut astea , ca buimăcit in momentul ala tensionat , nu s-a mai întors cu spatele, nu mai stia ce e cu el. Deși staretul îi tot zicea: ”întoarce-te, mă, să nu mai vadă cineva! ” numai cu spatele nu a stat el..ba chiar mi a zis ca l a văzut pe STARET stând cu spatele în ușă, dar cu telefonul în mână, filmand..

La un moment dat , staretul ii zice , da cu piciorul in usa , bate . ..fiindcă pe acolo mai treceau angajați ai restaurantului..usa aceea , era de așa natură , încât din afară vedeai înăuntru , dar dinăuntru afara nu..si eu am in căsuța din ardeal o astfel de ușă..in sfârsit…

Când și-au dat seama că sunt văzuți, cel mângâiat si sărutat de arhiepiscop a iesit roșu de acolo, cu buzele roșii …si apoi a intrat staretul . ce au mai discutat , nu mai stiu , dar cert este ca prietenul meu , a rămas foarte marcat de ce a văzut .

Pe mine nu ma mira , ca stiam apucăturile Arhiepiscopului si , uneori ii spuneam si lui , așa , mai pe departe ca era mai credul si sensibil si nu am vrut să l smintesc , ii ziceam ca ar fi bine sa se calugarească in alta eparhie..el vroia in Tomis..dar Dumnezeu a rânduit …acum e preot călugăr , intr o altă eparhie , sub tutela altui episcop .

Chiar acum câteva zile am vorbit cu el si era linistit , împăcat …. Prietenul meu nu știa să mintă , il trăda mereu fata cand încerca să spună o minciunica , deci , nu m am îndoit niciodată de cele afirmate de el . si l am crezut . si chiar de mi ar fi spus altcineva , si un boschetar de pe ulițile Constantei , si pe acela il credeam..căci în Constanța de la ala cu tata in gura pana la cel cu barba sura , inclusiv lumea gay locala , stie ca TEODOSIa este o lesbiana VESTITA si infocata .

Așa că TEODOSIE , chiar dacă de multe ori scriu despre tine asa , cu un amestec de durere dar și de milă ( pentru care sunt criticat , aducându mi se aminte ca tu nu meriți milă…) durere, că imi iubesc ORTODOXIA si Biserica , milă , pentru sufletul tău…si ma rog la Dumnezeu sa ti închei socotelile cu viata cat de cât pocait , deși nu te cred in stare de autentică pocainta..

Mi e teama , ca asa , ai sa sfârșești, in patimi , dimineata cu gura pe potir , seara , tot cu aceeași gura , pe FALUS… Ti am zis odata la masă , intr o seara ( ca tu stii ca eu ti le spuneam direct ) , iti spun si acum , dar mult mai clar si direct ca atunci : BĂ, Omule , daca esti nefericit in functia asta de ARHIEREU , e simplu , doar pleacă..înainte să fii obligat să o faci !!! fiindcă , da , crede mă , tu nu iti vei încheia misiunea ca Arhiepiscop , ci ca simplu monah !!! A , si citeste acest verset de 500 de ori : ” Omorati vă dorințele rele care se cuibaresc in voi ; nu mai aveti nimic de a face cu păcatele sexuale ” ( Coloseni 3 :5 , Noul Testament pe înțelesul tuturor….) . Ai grija TEODOSIE , ai mare grijă !!!

Pe urmele desfrânatului

Iun

2020

Antoxxx si Moraxxx – fugiți din cauza abuzurilor lui

Acest msg este semnat Lulu. Are, într-adevăr, și un clip pe care, chiar, nu am putut să-l postez, dar i-l trimit Domnului jurnalist Constantin Cumpana :)))

”Cand a fost parașutat el la Tomis de Iliescu si de Nastase a venit cu 2 diaconi, unul Antoxxx si altul Moraxxx, (Mache știi despre cine e vorba) devenind membri în Corala Armonia. Acei oameni au dispărut, si au luat lumea in cap peste hotare, deoarece nu se mai putea. Ii săruta, Mache, pe gura, de multe ori, pe fata. Nu se mai ascundea. Și la ora actuală sunt angajați ai Arhiepiscopiei care au fost martori la astfel de scene. Pot să dau și nume, dar nu vreau să fac victime colaterale. Nu vreau ca oamenii respectivi să rămână pe drumuri.

Cei 2 spuneau că abia așteptă un concert în străinătate, pt a rămâne acolo. Deseori spuneau că doar așa pot scăpa de el, rămânând printre străini. ”E scârbos, e nesimțit, ne e frică de el, ne amenință… etc” se plângeau mereu în fața apropiaților.

A venit și ziua în care au plecat la un spectacol în afara țării cu Corala Armonia si de scârbă lui Teodosie nu sau mai intors. Se întâmpla prin 2005-2006 – America sau Canada, cam asa ceva.

Antoxxx era consilierul lui de protocol, iar Stexxx Moraxxx era si el inspector de personal.

Însă, toata lumea stia ca si luau frecvent și cate o limbă pe gât de la spurcatul de Mache

Cred ca ar trebui să si amintească de ce i au fugit ca de dracu cei 2 apropiați ai lui.

Si nu sunt singurii. Sunt doar 2 exemple din multitudinea de cazuri.

Oameni de toata isprava, dar sau scîrbit si au plecat unde au vazut cu ochii

Mache are un palmares foarte bogat

Ca tot te vrei tu confundat cu Biserica in spatele careia-ti ascunzi escrocheriile si blestematilor tale si ca, ea, Maica neamului ar fi tinta vreunui, numai de tine știut linsaj mediatic. Ia cara-te tu de la Tomis, blestematule si sa vezi ca nimeni nu mai are nimic cu nimeni.

Ce crezi ca ar avea lumea cu tine de atatia amar de ani de cand ai fost parașutat de Iliescu si fratele tau de orgii, Năstaxx la Tomis, tu – uraciunea pustiirii cocoțat pe scaun apostolic, pe pământul sfânt al Dobrogei ?!?

Oare toti suntem tampiti si n-am avea ce face mai bun decat sa asistam si sa ne întorci matele pe dos cu mizeriile tale ?!?

Nu-i asa ca daca te-am tunde, ca sa duca vestea ca de dracu de popa tuns, te-am dezbrăca în cuxxx gol în centrul Constantei, apoi te-am arunca la tomberon, nu-i asa ca ai fi in stare sa spui la sute si mii de martori ca n-a fost nimic ?!?

Si daca ti-am vedea cuxxx tau de bulangiu pasiv acum facut harcea-parcea, nu-i asa ca ne-ai spune că de fapt esti fecioara neprihanita ?!?

Da, nu-ti ajunge cât ai oripilat lumea, cât ne-ai îngrozit de cât ne-ai facut de tot râsul în România și pe toata planeta ?!?

Tu chiar nu mai realizezi cât de penibil ești? De cand erai asistent universitar la București simulai arhieria în chilie, in pijamale cu mitra pe cap, deși manânci rahat cu gura plina ca n-ai fi vrut sa te vezi decât diacon. Cât mai vrei sa scuipe lumea pe tine ?!?

Nu are, ma derbedeule nimeni si nimic cu tine si cu păcatele tale, ma intunecatule, dar lasă-ne în pace, pleaca si du te unde a întarcat muți iapa, ca ai schilodit destul ortodoxia, lumea, Biserica si tot ce intra in contact cu tine, spurcatule !

Cum de te mai răbda Dumnezeu, cu aceleași mâini pătate de sânge si de nenorocirile abatute asupra preoților si credincioșilor tai, sa-i mai împărtășești cu Trupul Domnului si culmea ironiei sa te mai bati si cu pumnul în piept acum ca-i vindecare sfanta în fața pandemie ?!?

Nu-i, ma, amagitorule nimic sfant din mana ta, nu se coboară, ma, Duhul Sfânt asupra Potirului aflat în mâinile tale spurcate! Fii sigur de asta !

Nu ne mai vorbi, ma, de sfințenie la slujbele tale sataniste, la invențiile tale cultice, prin care-L omori si L înviezi pe Hristos de cate ori ai tu chef, cand tu la spovedanie ceri bani cu împrumut ca sa nu-i mai restitui. Cand saruti penitentii pe gura si le bagi limba aia a ta spurcată pe gât de fug unde vad cu ochii si te blestema peste tot !

Ca de la apropiat, la vladica narsvas ia zi i tu pe bune, nu-ti tresare cumva inima zburdalnica si n-ai asa un instinct de ati cauta elasticul sa-ti legi barba, sa te apuci de un sex usor din genunchi cand auzi de Antoxxx, Bogdaxxx, Ciprixxx de etnie neprecizata sau de Dănxx Toderxxxx si de altii aflați pe pomelnicul tau de orgii, nebunule ?!?

Sunt doar câteva întrebări pe care ar trebui să ti le pui sa nu cumva sa obosești ca ai cam îmbătrânit în rele si ca sa nu ne mai acuzi ca am avea ceva cu Biserica, cu tine ca persoana si nu cu incompatibilitatea ta pentru arhierie. Fa un pustiu de bine si pleaca dracului dupa Onila-Pornila si-ti promitem ca nici nu ne mai amintim de numele tau blestemat.

Apoi, fiindcă esti deja vedeta patentata cu mai mult de 1000 de fete, toate de nenorocit, te provocam la un joc virtual, sa vedem cate fete hidoase-ti descoperim.

Startul pleaca de la mine si cu o recomandare pandemica pentru ati mai potoli poftele de sugaci. Vezi ca au aparut la sexi shopuri cariciuri gonflabile, iti las un model pe contul sorei Mihaela, da sa nu-l umbli prea brutal, nebunule, sa nu te arunci nesatul cu dintii în el, ca se rupe, daca vrei sa ai ce mai suge si cand nu mai ai cu ce-ți sa ti plătești partenerii de bunti-bunti. Deci, start joc : fata ta nr.1 – Actor ieftin si Antihrist hapsan ! „

Iun

2020

Teodosie: ”Sunt aproape nimic”

Deși sunt excedată de timp, pe lângă ale mele, tot vin și ale altora… mesaje, tel., informații etc…

Pe scurt… totuși… adaug materialului de mai jos, o relatare menită să demonstreze… DIN NOU… cât de mincinos este Teodosie. A ”vrut” doar diacon. Mincinos ordinar. Încă de când era la București se visa Patriarh.

14 decembrie 1999. Alegeri pt Arhiepiscopia Târgoviştei. Candidați: ÎPS Nifon și Teodosie.

Lucram în presă, iar dimineața am plecat, la redacție, cu mari emoții. L-am rugat, pe cel pe care îl credeam duhovnicul meu, să mă sune imediat ce se termină alegerile, pt că nu mai aveam răbdare până la comunicatul de presă. Mi-a zis să-l sun în jurul orei 14.00, pt că atunci ar trebui să aibă pauza de masă.

L-am sunat chiar mai devreme de ora 14.00. Mi-amintesc perfect. Era la baie, se auzea curgând apa la chiuvetă. Cunoscându-l destul de bine, imediat ce mi-a răspuns, am simțit că era agitat. Nu mai era nevoie să-l întreb, înțelesesem, dar totuși, dacă îl sunasem, l-am întrebat:

-Cine a fost ales?

-Cine trebuia, a răspuns tăios. Veniți după ora 18.00. Vorbim la reședință, a spus și a închis nervos.

Am ajuns în jurul orei 19.30. Mi-a deschis oftând.

-Nu mai fiți trist!… Poate e mai bine așa. Știți că nu se întâmplă nimic fără îngăduința lui Dumnezeu.

A făcut un gest cu mâna, ca și cum: ”ce rost mai au cuvintele”. L-am întrebat dacă a mâncat. Mi-a zis că nu, dar nici nu-i trebuie. Eu am spus că mi-e foame, deși nu-mi era, am spus doar pt că voiam să mănânce el.

-Mergeți la maici, la bucătărie! mi-a zis foarte preocupat.

I-am spus că eu vreau să mâncăm împreună și că altfel nu-mi trebuie nici mie.

Cu greu a acceptat. N-a mâncat. A frunzărit doar.

Era apăsat, nervos, n-avea stare. Am tot încercat să deschid diverse subiecte. N-avea chef de nimic.

Pe la ora 22.00, am vrut să mă retrag.

-Puteți să mai rămâneți puțin? m-a întrebat pe un tot stins.

-Sigur. Rămân cât e nevoie, așa cum și dvs. rămâneați cu mine în momentele în care eram nesigură sau aveam vreo problemă.

-Vă mulțumesc! a zis și s-a așezat pe un fotoliu sprijinind coatele pe genunchi și împreunând degetele.

M-am așezat pe fotoliul de lângă el. Nici nu știam ce să-i spun! Nu știam cum să-l ajut să treacă peste momentul acela al înfrângerii.

La un moment dat, privind într-un punct fix, a început să repete:

-Sunt aproape nimic! Sunt aproape nimic!

-Doamne ferește! am zis. Cum vorbiți așa? De ce spuneți asta? Pt că ați pierdut o funcție? Dvs. sunteți o valoare prin ceea ce sunteți… ca om, nu aveți nevoie de ranguri înalte.

Am stat toată noaptea cu el. Nu-mi permite timpul să povestesc aici… tot… voi povesti (adăuga) în lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”.

După mai bine de 20 de ani, mi-am dat seama că el, încă de atunci, în adâncul sufletului lui, știa că e aproape nimic fără funcție. Iar acum, prin ceea ce a tot făcut, a devenit chiar nimic. Pt a supraviețui are nevoie neapărat să fie Mitropolit, dacă s-ar putea direct Patriarh, altfel simte că moare interior.

Pe aceeași temă. Iată! Un alt material foarte interesant.

***

Minte ca PORCU

Numele inițial de familie al celui care, astăzi, este Teodosie Petrescu a fost PORCU.

Convins că românii suferă de uitare, ereticul PORCU repune pe tapet, destul de subtil, dar pervers, problema (re)înființării Mitropoliei Tomisului, numai că rolul jucat de el este cel al virginei… de pe Centură, un fel de „și se jură că nu fură, dar l-am prins cu ea în gură”.

Crezând că este în cadrul Festivalului „Cântarea României” și interpretează rolul feciorului modest și fatal de pe litoral, nevrednicul PORCU declara, mai zilele trecute: „(…) Nu mi-am dorit să fiu nici Episcop, nu-mi doream să fiu nici preot, doar DIACON am vrut să fiu! (…).”

Îi reamintesc uităciosului și mitomanului PORCU că numirea sa din funcția de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor în jilțul de Arhiepiscop al Tomisului (Decret nr. 135/ martie 2001) a fost rezultatul unor manevre politice ticăloase, în care frații săi minoritari – Ion Iliescu și Adrian Năstase, în complicitate cu răposatul și vrednicul de uitare Teoctist, și-au băgat adânc coarnele, cozile și copitele.

La fel, de neuitat este și faptul că cel numit (politic) de P.D.S.R. a sosit la Constanța trăgând după el un odgon plin cu tinichele, iar dulapurile sale arhiepiscopale erau și sunt pline cu schelete de homosexual, pedofil, hoț, simoniac, lichea, fariseu, mitoman, eretic și iudă.

Mai mult decât atât, nici n-a cântat cocoșul de prea multe ori și, la circa un an și jumătate de la înscăunarea sa (8 aprilie 2001) la Constanța, desfrânatul și perverse „Șpagoveanu” s-a adresat (18 septembrie 2002) cu o cerere către Sfântul Sinod al B.O.R., solicitând… reactivarea Mitropoliei Tomisului.

În scrisoarea respectivă, Prea Întunericitul de la Tomis mințea cu nerușinarea caracteristică, fiind direct interesat de rangul și jilțul de MITROPOLIT, că demersul său reprezintă „dorința credincioșilor și eparhilor dobrogeni”.

Urmărind și „impresionarea” bărboșilor din Sinod, Teodosnicul a băgat și textul „Dobrogea a fost poarta de intrare a creștinismului în România și locul în care Sf. Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia”, deși știe foarte bine că nu există nicio dovadă că respectivul personaj a băgat creștinismul pe vreo poartă de pe plaiurile dobrogene, peștera cu același nume fiind doar o scorbură pietrificată dintr-un mal de pământ.

Nici studiul canonic, istorico-eclezial, pastoral și administrativ-bisericesc (circa 40 de pagini) cu care a revenit Teodosie pentru susținerea solicitării sale inițiale nu i-a convins pe liturghierii sinodali, astfel că aceștia, în cadrul lucrărilor Sinodului B.O.R. (5 martie 2003) au respins cu fermitate cererea perversă a călugărului sucevean și episcop bucureștean ajuns la rang de arhiepiscop tomitan.

Unul dintre motivele invocate în respingere a fost „dacă această cerere ar fi fost acceptată, ar fi existat pericolul ca și celelalte episcopii să solicite același lucru, ceea ce ar fi creat un oarecare haos”.

Referindu-se la același subiect, respectiv reactivarea Mitropoliei Tomisului, ereticul și bicisnicul PORCU declara într-un interviu de pe fluxul Agenției ROMPRES (5 februarie 2003): „Este o repunere în drepturile istorice a Bisericii Ortodoxe Române, întrucât ea a existat de facto de la începuturile creștinismului în Europa (…). Este o datorie morală de a repune adevărul istoric în drepturile lui (…), dovedim cu argumente istorice că ei (adică foștii ierarhi ai Bisericii Tomisului – n.n.) au fost mitropoliți (…).” și langa, dalanga, balanga, dă-i și luptă și dă-i și luptă cu clopoțeii săi de la Gheorghițeni, Dorna-Arini și Nazarcea.

Altfel spus, fostul stopat cu dorința doar la rangul de DIACON, bătea din copite și îl mânca în cur, încă de acum 17 ani, să ajungă… MITROPOLIT al Tomisului.

Domnul PORCU știe foarte bine că, în prezent, există Mitropolia Munteniei și a Dobrogei al cărei Mitropolit este chiar Patriarhul Daniel, așa cum la fel de bine știe că o eventuală „spargere” a actualei Mitropolii i-ar netezi cărarea spre fotoliul de Mitropolit, cui credeți?, lui Casian Crăciun (în prezent, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Dunării de Jos (Galați) – altă clonă a lui Teodosie.

Așadar, să ne ferească Domnul să-i dea prostului putere și bulibașa să ajungă împărat!

***

Cele 10 PORUNCI

pentru îndreptarea lui Teodosie-Narcisistul-Întunericitul de la Tomis,

aflat de zeci de ani pe drumuri greșite și întortocheate, departe de oameni și credință.

♦ † Să nu iubești îmbogățirea, banii, luxul, funcțiile și rangurile înalte!