IPS Teodosie – relatări

Amalia mi-a scris din nou și și-a dat acordul să fac publică mărturisirea ei.

Așa că, până ”mă trezesc” , doar am făcut revelionul azi-noapte :))), citim ce a scris Amalia.

Câtă dreptate are!!! Urmăriți cu atenție! Am trecut prin tot ce descrie aici. Și da, slavă Domnului, am lângă mine oameni care mă iubesc cu adevărat.

Imi doresc din toata inima sa fiti bine, sa va vindece Hristos rana provocata de fostul duhovnic…pentru ca va fi nevoie de timp dar mai ales de persoane iubitoare si sincere in jurul d-voastra, pentru ca da mai exista si oameni ce va iubesc sincer, am si eu cativa in viata mea care mi-au fost alaturi (mai ales mama mea). 

Sunt atat de multe ce mi s-au intamplat pe parcursul a 7 ani cu fostul meu duhovnic! Am observat si cand mergeam la spovedit la alta persoana si incercam sa povestesc totul cu detalii ca sa inteleg si eu prin ce am trecut pentru ca ajuta mult sa poti vorbi, sa te poti elibera de ganduri…la un moment dat ma opream din cauza durerii amintirilor si a efectelor provocate in mine, plus ca ma lua un plans de nu mai puteam vorbi. E extrem de dureros sa vezi cum esti acuzat pe nedrept, cum ti se sucesc cuvintele, cum se pot uita in ochii nostri si ne pot minti in fata. Vorbisem la un moment dat cu staretul si duhovnicul lui (eram toti 3 la staretia manastirii) si am ramas socata de cum putea sa suceasca niste situatii,vorbe, fapte, de cum striga, de cum provoca in mine furie impotriva nedreptatii ce mi-a produs-o pe parcursul timpului de atatea ori ca si eu sa ridic tonul si sa ma poata acuza ca sunt nebuna, ca reactionez urat. A fost inca o dovada pentru mine ca nu asa ar trebui sa fie un duhovnic. Am acasa sute de carti duhovnicesti, am citit foarte mult de-a lungul anilor pe toate temele religioase posibile dar pana nu treci personal prin asa ceva nu poti invata. 

Tulburarea aceasta de comportament narcisista este foarte complexa si vicleana, imi pare rau ca la noi in tara nu se gasesc sau nu stiu eu sa fie specialisti in acest domeniu, doar in America.

Am incercat sa vorbesc cu persoane si din lumea monahala si dintre mireni care nu au trecut prin asa abuz psihologic, dar am primit ca raspuns doar ca este vorba de mandrie, ba de egoism, ba de duhuri necurate etc., da este vorba si despre acestea, dar sub influenta unei boli psihice, unui comportament sucit din copilarie, sunt lucruri grave pe care le poti face ca duhovnic, este o responsabilitate mare, dar nu i-a obligat nimeni nici sa fie preoti, nici sa fie duhovnici, ne rugam pentru ei, iertam, ajutam, dar mai trebuie si celalalt sa te lase sa-l ajuti, sa fie si din partea lui un mic semn, un pas inspre bine, o dorinta in a-si schimba modul abuziv de a se comporta. Doar acel parinte din Polonia mi-a deschis ochii asupra acestui fapt.

Vor fi momente in viata d-voastra in care mintea parca va refuza sa creada ca este vorba despre aceasta tulburare de comportament la un preot, fie el si arhiereu, eu am trecut prin toate etapele si vorbesc din  experienta mea, i-am gasit tot timpul scuze, l-am aparat in fata tuturor pana la un moment dat, cand m-au coplesit toate, atunci cand s-a intrecut masura, cand mi-am dat seama (pentru ca la un moment dat parca eram vrajita, controlata de el) …mi-am amintit de duhovnicii Romaniei (pr.Iustin Parvu, Pr.Cleopa, pr.Paisie Olaru etc. cum ar fi sa se fi comportat ei asa cu ucenicii lor si atunci parca m-am trezit mai puternic cand am realizat ca un duhovnic adevarat NU AR PUTEA NICI OBLIGAT sa faca atatea abuzuri. Un duhovnic adevarat se jertfeste pentru ceilalti…nu de fatada sau ca sa te manipuleze, ci pentru ca asa ii este inima, iubeste neconditionat… curat! 

Cu totii suntem ispititi, avem mandrie, egoism, manie, etc., dar ne luptam cu ajutorul Domnului sa le depasim, cerem iertare, cadem si iara cerem iertare….se vede ca vrem sa devenim mai buni, dar sunt oameni care se bucura cand ne vad la pamant, care au o placere demonica in a-l rani pe aproapele lui, sunt atatea pacate strigatoare la cer!

Ne iarta Dumnezeu, dar vrea sa vada si vointa noastra in a ne schimba, in a cere iertare, sa nu-l omoram sufleteste pe cel de langa noi. Ma rugam atat de mult la Dumnezeu ca sa nu ajung sa dispretuiesc toti preotii din cauza unuia! Stiu ca nu sunt toti la fel, mi-a dat Domnul sa vad ca mai exista si preoti jertfitori, nu morminte varuite! Citirea din Sfanta Scriptura m-a ajutat iar foarte mult! Mai ales cand am citit ca la sfarsitul vremurilor oamenilor li se va trimite un duh de inselare pentru ca au iubit mai mult intunericul decat lumina, deoarece faptele lor erau rele.

Din toata inima imi doresc sa va dea Dumnezeu pacea Lui!  Cand va randui Domnul si daca va randui mi-as dori sa vorbim odata personal. Eu plec in saptamana Mare la o manastire in Moldova la actualul meu duhovnic si  la o manastire unde cunosc doi parinti cumsecade, de cand eram mica mi-a placut mult sa merg la manastiri in perioada Pastelui sau Craciunului. Poate ajung pana la iarna si in Bucuresti la sf.Calinic de la Cernica, mi-am pus in plan sa-l vizitez si sa-l rog ceva mai de aproape 🙂 

Va urma

”Fostul duhovnic ce l-ati avut sufera de aceasta tulburare”