IPS Teodosie – relatări

Teodosie, unde e îngerul care am crezut că ești?

Joi, 7 aprilie 2022, a apărut următoarea știre: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ips-teodosie-urmarit-penal-intr-un-nou-dosar-pentru-ce-este-acuzat.html 

 Că are un nou dosar penal cred că nu ar trebui să mai mire pe nimeni, dar atitudinea lui din emisiunea de prostit lumea, moderată de numitul Eugen Tănăsescu – un Iuda în variantă foarte modernă – (video mai jos), ar trebui să pună mari semne de întrebare în rândul oilor mult prea căpiate din turma „păstorită” de Teodosie. Dar… cum să se nască vreun semn de întrebare într-o minte căpiată?! Păi… să le dau o mână de ajutor.

„Iubiți credincioși și credincioase”, păstorul vostru – despre care spuneți că e un sfânt și că „Vrednic este!” etc. -, în ziua în care a fost chemat la Poliție pentru audieri, L-A AMENINȚAT PE RECLAMANT, ÎN DIRECT, CĂ, ATENȚIE (!), ÎL DĂ ÎN JUDECATĂ!

Când a regurgitat această amenințare, Teodosie? ÎN POSTUL PAȘTILOR, după Canonul cel MARE al lui Andrei Criteanul”, când se presupune că S-A POCĂIT.

Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.” După ce a rostit aceste cuvinte și altele ca acestea, s-a gândit să se ducă într-o nebunie și mai mare. Să amenințe ÎN POSTUL PAȘTILOR!

Am câteva întrebări pentru tine, cel pe care l-am considerat un sfânt coborât din icoană”.

  1. Când spuneam că mă nedreptățesc unii și alții, spuneai SĂ MĂ BUCUR, PENTRU CĂ ACESTA E SEMN CĂ NU M-A UITAT DUMNEZEU. Acum, dacă te simți nedreptățit, de ce nu te bucuri că nu te-a uitat Dumnezeu” și dai fuga la judecata omenească? Sau asta era valabil doar pentru mine și e valabil pentru cei pe care vrei să-i manipulezi?

  2. Când îți spuneam că m-am săturat să tot iert și să tot fiu călcată în picioare, îmi spuneai SĂ IERT.  „De câte ori să mai iert?”, te întrebam.  „De 70 de ori câte 7, adică mereu, pentru că așa scrie în Biblie” – îmi răspundeai.

Oare, între timp, s-a scos versetul respectiv din Biblie sau tu slujești după o altă Biblie? Tu de ce nu ierți de 70 de ori câte 7? Dacă te-a apucat amnezia, îți dau o mână de ajutor.

Iată: 

Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei:18, 21-22).

  1. Când îți spuneam că sunt oameni care mă urăsc fără motiv, îmi serveai versetul: Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.(Matei: 5, 44).

Și tu acum ce faci? Îl urăști pe „vrăjmașul tău”, vrei să-i faci rău celui ce „te urăște” și ameninți pe cel care „te vatămă și te prigonește”?

  1. Miercuri, 6 aprilie a.c., la Canonul cel MARE al lui Andrei Criteanul”, ai spus, printre altele: Pe mine cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lăsa în iad, deşert, ci, mai înainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşelilor”iar joi, 7 aprilie a.c., l-ai amenințat pe „unul cu păr lung și cărunt”, că-l dai în judecată. Ți se pare că te-ai pocăit prea mult și te-ai gândit să nu rămână locul curat? Oricum, la câte ai făcut… sufletul tău e o groapă de gunoi.

  2. În noaptea de Înviere, care se apropie, după ce te vei plimba cu barca, pe mare, ca o stafie, după ce îi vei chema pe creduli să ia „Lumină”, de la tine „regele întunericului”, va trebui să rostești ectenia: Să iertăm totul pentru Înviere!”

Cum vei rosti tu această ectenie, dacă ai spus deja că nu-l ierți și AI AMENINȚAT DEJA CĂ-L DAI ÎN JUDECATĂ? În acest caz, slujba de Înviere făcută de tine, E UNA MINCINOASĂ.

  1. Ce ar fi făcut Iisus în locul tău? Ce scrie în Evanghelia după Luca, versetele 1-5?

Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se. Tu ce faci? Vrei să lovești „oaia rătăcită” cu bastonul justiției?

  1. De câte ori ți-am spus să-l inviți pe „cetățeanul cu părul lung și cărunt”, să vorbești cu el, – ca „un păstor” bun, înțelept și smerit – cu o „oaie răzvrătită și rătăcită” din turma ta? De câte ori, Teodosie? Și ce mi-ai spus? Că nu ai cu cine, dar nu mi-ai spus că, de fapt, în anul 2016, TU AI FOST CEL CARE L-AI DAT ÎN JUDECATĂ și i-ai pretins daune morale de 5.000 lei!

Îți spun că aveai cu cine să vorbești. „Cetățeanul” respectiv, contrar manifestărilor sale, pe lângă faptul că e un om foarte inteligent, este un om care și știe să îngroape securea războiului, dacă nu este provocat, uneori, chiar de aroganța ta, de toate erorile și ororile comise cu gândurile, vorbele și faptele tale.

Tu vezi doar efectul, dar cauza? Cauza, Teodosie! Te-ai gândit că poate ai provocat răni mult prea adânci peste care nu se poate trece? Tu crezi că toți sunt ca mine? Nu, Teodosie, nu sunt! Altcineva, în locul meu, te-ar fi călcat în picioare. Tu crezi că toți sunt ca cei pe care îi ameninți cu blesteme și canoane sau îi cumperi cu arginți? Nu sunt, Teodosie. Sunt oameni care nu se tem de tine, de balivernele tale.

De ce vrei să demonstrezi, a nu știu câta oară, câtă răutate zace în tine, că urăști oamenii, că tot ce ai obținut a fost numai rodul „STRATEGIILOR” tale păguboase și ticăloase?

Prin urmare, Teodosie, dacă ai cărțile acelea blestemate, pe care pretinzi că le-ai scris și pe baza cărora ai obținut titluri, funcții, bani și onoruri, de ce nu le-ai arătat în emisiunea respectivă? De ce nu organizezi o conferință de presă, în care să arăți cărțile, să demonstrezi procurorilor, turmei pe care o păstorești, opiniei publice, cât de mincinos este „cetățeanul cu părul lung și cărunt”, să justifici un eventual „denunț calomnios” cu care l-ai amenințat… în Postul Paștilor? 

Așadar, Teodosie, dacă nu ai acele cărți, ai o enormă problemă și TREBUIE să-ți asumi toate consecințele!

(…) nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.” (Luca: 12-13).

Teodosie, nu te cunoaște nimeni mai bine decât te cunosc eu, nici măcar tu. Ai fi putut fi un om foarte bun, pentru că ai și multe calități, dar mândria, ORGOLIUL, dorința de mărire, lăcomia și lipsa iubirii au făcut din tine un monstru.

Sunt multe de spus… și poate voi mai spune. Până atunci, îți dau sfatul pe care l-am primit, de nenumărate ori, de la tine:  Roagă-te, iartă și primește-le pe toate ca din mâna lui Dumnezeu, căci nimic nu se întâmplă fără îngăduința lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu greșește niciodată!”

Și îți mai dau un sfat:

-Învață-ți lecțiile, Teodosie! Nu pleca din lumea asta repetent la școala vieții!

P.S. – Între timp s-a aflat și cine este „unul cu părul lung și cărunt”! https://www.facebook.com/watch/?extid=CL-UNK-UNK-UNK-AN_GK0T-GK1C&v=3323463354549742

                                      ***

ÎPS Teodosie a fost decorat de preşedintele Ion Iliescu cu ordinul naţional „Steaua României” în grad de cavaler pentru „crearea unor opere semnificative”. Acum, aceste opere sunt de negăsit, iar procurorii încearcă să stabilească dacă ele au existat sau nu în realitate.

Citeste mai mult: adev.ro/ra5ipq

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 3 comentarii

20 de ani de depresie – reacții

Ana Magdalena

Din păcate ,, orice incizie lasă o cicatrice pentru toată viata,,… dar tot e bine ca începe sa se vindece…

 

Kristine Cristina

Mă regasesc in atat de multe ipostaze citind acest articol….tot 20 de ani mi au trebuit sa ma trezesc si sa incep incet incet sa ma reconstruiesc de acolo de unde ma abandonasem…. crezand ca duhovnicul poate sculpta in suflet si viata mea frumosul si cata durere si dezamagire m au incercat cand m am trezit abandonata fara mila, fara perspective, fara a sti macar incotro sa apuc….ranile inca nu s au vindecat complet iar ziua de 27 iulie 2018 va ramane in amintirea mea ptr totdeauna….

Kristine Cristina

Multumesc ptr felul sincer si frumos si deschis in care scrieti….sunteti ptr mine o mangaiere si mai ales o confirmare a faptului ca ceea ce sinteam, indoielile, intrebarile pe care mi le puneam nu erau intrebarile unei nebune cum mi se spunea ca sunt cand incercam sa vad dincolo de ce mi se prezenta cosmetizat

 

Vasile Militaru

Da, Religia este o boală mintală. Orice credință capturată de un sistem religios – Biserică – devine un instrument de manipulare a oamenilor. Atunci când Biserica (cultul religios) este predominantă într-un stat ea este folosită și în scopul manipulării politice. Un exemplu relevant: ateul comunist Stalin a folosit Biserica Ortodoxă Rusă după ce tot bolșevicii lui o distruseseră. Într-un moment dificil al celui de-al Doilea Război Mondial a comandat procesiuni religioase care să mobilizeze Armata Roșie și populația demoralizată. Astfel de episoade sunt prezentate și în Biblie: căderea zidurilor Ierihonului sau preoții cu însemnele sfinte prezenți în fruntea acțiunilor militare comandate de Moise în numele lui Dumnezeu.
Ortodoxul Putin folosește astăzi Biserica Ortodoxă Rusă ca un instrument de manipulare psihologică a maselor în războiul criminal.
Biserica Ortodoxă Română are preoți militari care binecuvintează tehnica de luptă care este utilizată pentru uciderea unor oameni. Jandarmeria Română care a bătut manifestanții în strada în anul august 2018 îi are ca ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – unul cu sabia (bulanul jandarmului) și celălalt cu floarea după bătaia aplicată manifestanților (sic!).

 

Magdalena

Ma bucur pentru tine, pentru ca ai redevenit ceea ce erai.❤

 

Mariana Ungureanu

Religia e o boala mintală…uau..d aia simțeam că eram neschimbată când ieșeam de pe porțile bisericii!!!? Sau când citeam biblia!!??

20 de ani de depresie

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

20 de ani de depresie

Vă recomand să citiți acest articol DOAR dacă:

1 – vă puteți desprinde de capcana minții;

2 – puteți lăsa loc de întrebarea: ”Și dacă totuși… e adevărat?”

3 – puteți citi cu detașare, fără să îndreptați degetul acuzator spre un om pe al cărui drum nu ați mers.

Dacă nu îndepliniți aceste 3 condiții, vă rog să vă opriți aici!

                                       ***

3 decembrie 2018. Seara în care am fost aruncată într-un vid existențial. 20 de ani de încorsetare religioasă, încorsetare care pentru mine devenise un mod de viață. Acel mod de viață s-a risipit în mai puțin de un minut.

Momentul în care fostul meu duhovnic a deschis ușa reședinței și m-a invitat să plec – asta ca să nu spun că m-a dat afară din casă – a fost momentul trezirii mele, trezire pe care am refuzat-o timp de 20 de ani, deși semne au fost destule.

Spre exemplu: în lucrarea ”Mai mult decât o carte- Adevărul”, am povestit cum, deși fostul duhovnic insista/ aducea tot felul de argumente, nu voiam să sărut moaștele ”Sfântului Dimitrie Basarabov”. Cu tact, ca să nu spun cu viclenie demonică, m-a convins că TREBUIE SĂ SĂRUT ”sfintele moaște”, deoarece TREBUIE să înving această ”ispită de la diavol”.

Neuroendocrinologul Robert Sapolsky, profesor la Universitatea Stanford, a declarat că părerea lui este că: religia este asemănătoare unei boli mintale.

Profesorul a adăugat că obiceiurile religioase sunt o formă de comportament obsesiv-compulsiv și că oamenii religioși se află într-un spectru al bolilor mintale.” – https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/un-neurolog-spune-ca-religia-este-o-boala-mintala-758816

După 20 de ani de stat în genunchi prin biserici și mănăstiri, de pupat lemne pictate și oase, pot afirma că: DA, RELIGIA ESTE O BOALĂ MINTALĂ, de care am fost și eu atinsă, căreia i-am fost captivă 20 de ani.

Teodosie, cu măiestria unui vânzător de iluzii și distrugător de suflete și de vieți, profitând de firea mea spirituală… m-a transformat într-o habotnică.  

După ce m-a convins că E PĂCAT dacă nu sărut ”sfintele moaște, că mă ispitește diavolul, că atrag mânia lui Dumnezeu, că mă împotrivesc mântuirii etc”, drumul ”salvator” pe care îl descoperisem, prin intermediul ”sfântului coborât din icoană”, avea să se transforme într-un calvar.

 

Manipularea prin teamă și prin vină

 

Semănând în sufletul meu teama de pedeapsă și vina, din firea veselă care eram… m-am transformat, fără să-mi dau seama, într-o depresivă care căuta alinarea mereu și mereu la duhovnic și la biserică.

M-am abandonat, mi-am strivit personalitatea, mi-am subjugat sufletul predându-mă cu totul în mâinile fostului duhovnic ”prin care vorbea Dumnezeu”… așa după cum îmi spunea mereu.

Devenisem o prelungire a lui, un om fără personalitate, care gândea cu mintea duhovnicului, imita comportamentul lui și aștepta să i se dea ”fericirea” cu porția. El era stăpânul meu, ”salvatorul” meu, îndrumătorul meu. Îmi încuiasem propria-mi viață și îi predasem lui cheile.

Hainele colorate pe care le purtam le-am înlocuit cu haine cernite. Nu mai purtam pantaloni nici măcar prin casă. Și în casă stăteam îmbrăcată în haine negre: bluze largi, cu mâneci lungi și fustă lungă neagră. Învățasem că: ”femeia în pantaloni e urâciune înaintea lui Dumnezeu”. De machiaj… nici nu putea fi vorba. Renunțasem la tot ce-mi aducea bucurie. La muzică, la dans, iar lecturile care-mi înălțau sufletul le-am înlocuit cu lecturi ”duhovnicești”.

De la o zi la alta… ”calea mântuirii” omora viața din mine, feminitatea, omul… mă transformam într-o femeie – robot programată de ”duhovnic”, o abonată a bisericilor căreia i se ștergea… DE TOT… personalitatea… încet, dar sigur. Stima de sine scădea, nu mă mai interesa cum arăt, pentru că trupul TREBUIA ”să nu ispitească pe nimeni, TREBUIA disprețuit și pus la zid prin posturi aspre, privegheri, rugăciuni…

Tânăra luptătoare și plină de viață ”murise” lăsând loc unei marionete mânuite de duhovnic.  Lua hotărâri în locul meu, știa ce e mai bine pentru mine… ÎNTOTDEAUNA. Nu făceam nimic fără binecuvântare, deoarece ”duhovnicul mi-era măsura”.

Cei care-mi urmăriți blogul știți că am urmat diverse cursuri de dans. Îmi plăcea mult să dansez. Dansul îmi dădea o stare de bine, dar… ”era păcat să dansez”, așa că… am renunțat. Dansul l-am înlocuit cu metaniile, metanii care mă făceau să mă simt vinovată, nevrednică etc.

20 de ani n-am dansat, deși sufletul meu tânjea după asta. După ce am rupt legătura cu Teodosie și după ce mi-am revenit cât de cât, primul lucru pe care am simțit să-l fac… a fost… să dansez.

Era seară. Am căutat piesa ”Once upon a December” – Anastasia, am făcut câțiva pași… am căzut în genunchi și am început să plâng. E păcat!… Păcat!…”. Subconștientul meu îmbâcsit de religie ”striga” mai tare decât piesa pe care o ascultam…  

M-am ridicat și am încercat, din nou, să dansez… La fel… Subconștientul ”striga, striga”…

Am înțeles că efortul meu era inutil. Trebuia destructurat programul acela odios. M-am așezat pe scaun și mi-am prins capul între palme. Zăgazul lacrimilor se dărâmase de tot. Am ascultat piesa iar și iar și iar. Am început să caut în amintirile mele locuri și timpuri în care am dansat… Am început să caut bucuria pe care o simțeam… în momentele în care dansam… Am trecut prin cea mai cumplită vale a durerii, când am conștientizat cum mi se furase viața; când am conștientizat că personalitatea mea era distrusă; că în locul bucuriei de a trăi, religia îmi pusese peste suflet vălul morții ascuns în spatele promisiunii ”unei alte vieți (dincolo de moarte) fericite și veșnice”.

Mintea – și ea îmbâcsită de dogme – începuse să-mi joace feste. Începuse să-mi spună că nu mai e nimic de făcut, că e prea târziu să mă reinventez, că am o vârstă, că nu mai am putere, că nu-mi mai pot găsi un alt drum etc…

În timp ce mintea mă sabota, sufletul striga: ”Trăiești! Viața poate să înceapă în fiecare zi!”…

Mă opresc aici, dar nu înainte de a vă spune că… acest articol a fost o piatră de încercare pentru mine… din două motive:

1 – am zis că simt că a venit timpul să vă spun anumite lucruri, fără să știu care va fi reacția mea în momentul în care mă voi apuca se scris, deoarece poți verifica vindecarea rănilor doar când apeși pe ele;

2 – în cazul în care, la începutul sau în timpul redactării acestui material, starea mea s-ar fi schimbat, m-aș fi oprit. Aș fi înțeles că rănile mele nu sunt vindecate și că trebuie să mai aștept. În cazul acesta ar fi trebuit să amân promisiunea făcută, fapt care nu mi-ar fi adus un confort sufletesc.

Din fericire… acest articol, care este începutul unei serii, mi-a certificat faptul că rănile sufletești sunt vindecate. Redactarea lui nu mi-a schimbat starea, nu m-a coborât din frecvența în care sunt, nu m-a făcut să-mi dea nici măcar o lacrimă, de plâns… nici nu poate fi vorba.

Ba, mai mult, după finalizarea articolului… ce credeți că am făcut? Am dansat. 😊  

Iubesc…

Vă iubesc!

                                          ***

P.S. Așa după cum am spus, voi continua seria mărturisirilor, dar asta va fi… printre altele articole… atunci când timpul îmi va permite.

                                         ***

Articol susținut de https://www.tratamentenaturiste.ro/despre-terapeutul-nicu-ghergu/

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 3 comentarii

TEODOSIE nu a renunțat NICIODATĂ la gândul de a ajunge Patriarh!

De aceea s-a declarat admirator al lui Putin. Atât îl duce capul pe bietul de el!

De peste 20 de ani, de când a venit la Constanța, Teodosie a fost măcinat de gândul că trebuie să devină Patriarh.

Chiar la scurt timp după numirea sa ca arhiepiscop al Tomisului și întronizarea de la Constanța a mărturisit unor apropiați că „mult timp nu voi sta aici, mă vor întoarce la București”!

Evident, visul său că ar trebui să moară îmbrăcat în straiele albe ale „Marelui Alb” din Dealul Patriarhiei vor rămâne DOAR UN VIS, singura șansă de îndeplinire fiind doar dacă va primi cadou un halat alb, o manta albă rusească sau o cămașă specifică de la Spitalul 9.

Recenta lui declarație de adulație la adresa lui Putin, pe care îl consideră „cel mai mare ctitor de la Muntele Athos și Ierusalim” (!), nu a fost deloc întâmplătoare, ci deplin conștientă și cu speranța împlinirii visului său cel mai aprig: să ajungă Patriarh!

Cum? Ei bine, aici poate fi judecată demența, canalia, lichelismul ce zac în astfel de ipochimeni ratați.

Vă ofer doar câteva elemente de analiză: Putin, război, Ucraina, România, Patriarh…

Nu e greu să aflați ce i-a trecut prin cap acestui nenorocit! – Constantin Cumpana

                                            ***

(…) a mărturisit unor apropiați că „mult timp nu voi sta aici, mă vor întoarce la București”!. 

Da, așa este. Și mie mi-a spus… de multe ori… că se va întoarce la București. 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu