IPS Teodosie – relatări

Cea mai frumoasă poveste de dragoste …

 

O poveste de dragoste în care trupul curat se face scară coborâtoare de Lumina divină ce se revarsă peste celălalt suflet. O poveste care durează și care se ridică deasupra micimii acestei lumi. O iubire răsărită pe pământ în care cresc florile cerului…

Adevărul…

 Înaltpreasfințitul Teodosie pentru mine este…  un erou – EROUL MEU!

EROUL MEU!

  

Librăria Curtea Brâncovenească – prima librărie din Constanța la care va ajunge lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”

Ajungem la Constanța

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Cu rugăciuni a plecat de acasă – ACASĂ

 

Astăzi Nicon Petrescu, fratele IPS Teodosie, a fost înmormântat. Rugăciuni s-au făcut și în curtea unde era cândva casa cu cerdac de pe malul Bistriței, casa copilăriei sale. A fost pomenit în biserica mănăstirii ce are ca hram principal Acoperământul Maicii Domnului, la care s-au adăugat ocrotirile Sfântului Mare Mucenic Procopie și a Sfintei Cuvioase Maici Elisabeta, nume pe care le-au purtat părinții săi.

Primii pași și cumva ultimul drum au plecat din același loc… Un arc peste timp în interiorul căruia s-a desfășurat o viață… Dintre frații cei mulți au rămas puțini, dar suficienți încât să-i împletească, alături de soție, copii și apropiați, o cunună din lacrimi și rugăciuni, care să-l însoțească în drumul către veșnicia Luminii.

În mănăstire acum, după parastas, este liniște… La poarta ei, clocotind parcă a durere, râul Bistrița își adună amintirile… Martor la jocurile copilului Nicon, apoi la gândurile adolescentului și la îngrijorările omului matur, același râu, martor tăcut și la slujbele pentru plecarea sa pe drumul fără de întoarcere.

Duhovnicul meu… în rugăciune… mereu… acum, însă mai mult decât oricând, în rugăciune pentru fratele Înaltpreasfinției sale.

Cine l-a văzut astăzi la Sfânta Liturghie pe IPS Teodosie, n-ar fi zis că poartă în suflet durerea pierderii singurului frate pe care îl mai avea în viață. De ce? Pentru că a învățat să îmbrace durerea în credință.

Începând de astăzi, la slujbele arhierești și nu numai, duhovnicul meu va mai trece încă un nume pe lista fraților plecați acolo unde nu este nici întristare, nici suspin, ci doar viață veșnică: Nicolae, Victoria, Zaharia, Mitrofan, Petru, Paraschiva, Roman, Cristofor și Nicon.

IPS Teodosie prin alegerea Înaltpreasfinției sale, prin jertfa și dăruirea totală, i-a oferit posibilitatea fratelui Nicon, de a fi pomenit în Mănăstirea din curtea casei copilăriei înainte de plecarea sa – ACASĂ.

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Nicon Petrescu – taina numelui său

 

Într-o zi de 23 martie, mama Elisabeta aducea pe lume al treilea copil. Un prunc vesel care avea să-i umple inima de bucurie. Fără a sta prea mult pe gânduri, a hotărât alături de tatăl Procopie să-i pună numele sfântului care era în calendar în ziua în care venise pe lume. 23 martie – Sfântul Mucenic Nicon.

Copilul creștea și odată cu el creștea și dragostea pentru animalele din gospodărie. Ele înlocuiau jucăriile pe care familia nu și le permitea să i le ofere. Dintre toate animalele s-a apropiat de cai pe care îi iubea cu toată puterea sufletului său.

Atât de mult i-a iubit încât ajunsese să le intuiască toate nevoile. Părinții și frații îi spuneau ”doctorul de cai” pentru că le cunoștea vârsta, suferințele, se informa și găsea leacuri pentru bolile lor.

Poate a ales calul pentru că slujește cu devotament omului, iar tradiția spune că poate fi ca o călăuză spirituală, ferindu-și stăpânul de forțele malefice. Se știe că acolo unde calul bate din copită și nu vrea să înainteze,  vede ce stăpânul său nu poate vedea.

Nicon Petrescu, fratele IPS Teodosie, un suflet care călătorește acum spre cer…

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Fratele IPS Teodosie a plecat din această lume

Nicon Petrescu, singurul frate pe care îl mai avea în viață duhovnicul meu, și-a încheiat drumul pământesc, în această seară la ora 20.45.

Vineri 23 martie ar fi împlinit 84 de ani. Un om harnic, cinstit, modest, mare iubitor de oameni, de natură și de animale, a lăsat în urmă doi copii, o familie îndurerată și multe amintiri.

Dumnezeu să îl așeze în Lumina Sa!

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii