IPS Teodosie – relatări

12 decembrie – ziua duhovnicului meu

La mulți ani! Gândurile mele bune, recunoștința mea, sinceritatea și ecourile amintirilor atâtor ani, le adun într-un buchet de Lumină și vi le dăruiesc și în această zi, ziua în care s-a născut – EROUL MEU! 

-Preasfințite, ce facem cu atâția ani în care v-ați chinuit efectiv cu mine? Îi împachetăm și-i dăm la gunoi? am întrebat cu lacrimi în ochi…

-Faceți ce vreți?

-Cum adică, Preasfințite, să fac ce vreau?

-Eu am pus sămânța cea bună, dacă vreți să o ajutați să încolțească bine, dacă nu, pune-ți o piatră peste ea și gata.

După ce a spus astfel de cuvinte nu m-a mai privit. Am simțit că mi-a înghețat inima. Au început să mi se deruleze în gând atâtea și atâtea situații în care mi-a fost aproape, în care m-a ocrotit… Faptul că nu m-am mai privit, m-a făcut să simt că ceva s-a rupt… în sufletul meu, dar și în relația cu Preasfințitul. Încercam să-i caut privirea. În zadar… Mă ocolea. Am avut senzația unei căderi interioare… o senzație de gol nesfârșit… Mi-am văzut sufletul părăsit… orfan… alergând în urma părintelui pe care simțea că-l pierde…

Eram eu, Preasfințitul și o tăcere care îmi dădea fiori. Nu-mi spunea nici să plec, nici să rămân, nu-mi spunea nimic… Aș fi vrut cu disperare să mă privească măcar. Nu, nu mă privea. Nu știam ce să mai zic, nu știam ce să fac. Am oftat… un strigăt mut al sufletului meu… Preasfințitul nu a avut nicio reacție. Îmi lăsa impresia că nu mă vedea, că nu mă auzea… Așezat pe fotoliu privea în sens opus prezenței mele…

Înaltpreasfințitul a fost și este pentru mine, când am nevoie părinte, când am nevoie prieten, când am nevoie duhovnic… Cu un om ca mine e greu… greu până când îmi așez sufletul în niște mâini calde… până acolo însă este mult… Multă spaimă, neîncredere, suspiciune, încăpățânare, uneori mofturi, alte ori răsfăț, stări, tot felul de stări, lacrimi, tot felul de lacrimi…

Duhovnicul meu a știu  să le învingă pe toate cu multă răbdare și cu multă iubire… Și-a jertfit nopțile, mi-a dat din timpul zilelor sale, a îndurat vorbe grele și nedrepte, a tăcut, a răbdat, a iertat și câte multe altele a făcut pentru a ține aproape de Dumnezeu un suflet de artist rebel, expansiv și exploziv… Înaltpreasfințitul Teodosie pentru mine este…  un erou – EROUL MEU! 

Fragmente din 

 

 

 

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Mai mult decât o carte – ADEVĂRUL – peste 300.000 de vizualizari

 

În această carte sunt zâmbete, sunt lacrimi, sunt bucurii și tristeți, viață, vieți, pământ și cer…

Știu că Înaltpreasfinției sale nu o să-i placă această mărturisire a mea în public. Nu de voi, plăsmuitorii de rele mă tem, ci de duhovnicul meu. Am făcut ceva ce nu îi va fi pe plac. Dar asta doar pentru că durerea sufletului meu a devenit de neîndurat. Și pentru că eu nu am atâta putere de a asculta de duhovnic până la capăt. V-am spus – nu sunt călugăriță.

Lectură plăcută, prieteni! Pentru că da, pe cei care citesc această carte, cu gânduri curate și nu cu încrâncenare, vreau să-i consider prieteni… 

Mai mult decât o carte – ADEVĂRUL …

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

O poveste de dragoste atipică…

 

Abia ieșită din ”pântecele” tipografiei… Pt voi, pt cei care vor să îl cunoască pe IPS Teodosie cu adevărat. Pt cei care vor să învețe iubirea de Dumnezeu, iubirea, răbdarea, iertarea… Pt voi – Mai mult decât o carte – ADEVĂRUL …

 

Experiența de până acum mă face să o iau înaintea unora care citind cartea, ar spune că seamănă cu o poveste de dragoste. Nu seamănă. Este. Este o poveste de dragoste atipică, înaltă, poate cea mai frumoasă poveste de dragoste în care sufletele se caută, se găsesc și se înalță peste bariera trupului… O minunată poveste de dragoste în mijlocul căreia este Dumnezeu și în care totul se privește prin perspectiva veșniciei. 

 O poveste în care un suflet îl învață pe celălalt să iubească mai presus de lanțurile păcatului, să iubească albul, Lumina, zborul de îngeri… în care mângâierile prin cuvânt, prin încredere și prin sinceritate, să fie superioare mângâierii prin atingere. O poveste de dragoste în care trupul curat se face scară coborâtoare de Lumina divină ce se revarsă peste celălalt suflet. O poveste care durează și care se ridică deasupra micimii acestei lumi. O iubire răsărită pe pământ în care cresc florile cerului…

Fragment

Mai mult decât o carte – ADEVĂRUL …

Postat de Mihaela Ion in Carti, IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

De unde și de ce atâta ură?

 

ÎPS Teodosie a rostit un mesaj adresat tuturor românilor, credincioși și necredincioși care sunt chemați la Referendumul pentru familie. L-am preluat și eu postându-l pe pagina mea de fb. După ce l-am postat, am citit comentariile. Mă așteptam să aibă legătură cu mesajul. Nu. Ele aveau legătură cu persoana.

Sunt oripilată!!! Atâta ură împotriva unui om care, cu siguranță, nu a greșit cu nimic față de postacii respectivi, nu am crezut că voi vedea. De unde și de ce nefericiților? Ce știți voi despre ÎPS Teodosie? De câte ori l-ați privit în ochi? De câte ori i-ați vorbit? Sunt sigură că niciodată. În schimb, sunteți ca o turmă de berbeci care intră cu ale lor coarne în gard, pt că a intrat unul din greșeală.

De departe comentariul care m-a răvășit peste fire, era unul pe care nu-l pot reda și care se termina așa ”și cu mă-ta aia moartă”.

Nefericiților îmbâcsiți de ură, ce aveți cu mama Elisabeta? Cu mama aceea eroină? Cu o mamă care a crescut 17 copii, dintre care pe 5 i-a înmormântat odată cu o parte din sufletul domniei sale?

Vă mai suportați amârâților? Mai puteți conviețui voi cu voi? Vă mai puteți privi în oglindă? Nu vă iese furia prin ochi asemenea unei flăcări otrăvitoare? Unii ca voi au obosit Pământul acesta, l-au umplut cu suflete ca niște bolovani colțuroși… Opriți-vă din răutatea voastră! Opriți-vă până nu veți muri de tot! Opriți-vă și ieșiți din închisoarea răutății în care sunteți!

IPS Teodosie vă așteaptă! Nu să-i cereți iertare, ci să vă binecuvânteze, pe voi, cei care aruncați cu pietre într-un om despre viața căruia nu știți nimic. Nimic în afară de ce v-a livrat presa în goana ei nebună după senzațional.

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii