IPS Teodosie – relatări

Scrisoare către iudele de pe lângă ÎPS Teodosie

 

Astăzi vorbesc despre voi iudele din viața ÎPS Teodosie. Am scris cândva că am încheiat orice legătură cu duhovnicul meu în speranța că îl veți lăsa în pace, că mă veți lăsa în pace. Nu ați făcut-o. Acum vă spun că nu mă voi îndepărta niciodată de ÎPS Teodosie.

De când am publicat lucrarea ”Mai mult decât o carte – Adevărul”, v-ați stârnit ca niște uragane dușmănoase. Ba că Înaltul mă vorbește de rău, ba că nu știu ce face și ce vă face, ba una, ba alta. V-am spus și în particular, acum vă spun și public. Nu cred nimic din ce mi-ați ”pus în temă”! Și chiar dacă ar fi fost așa, chiar dacă dintr-o slăbiciune omenească, deși sunt sigură că nu a fost, eu duhovnicului meu i-aș ierta totul așa cum și Înaltpreasfinția sa, de-a lungul timpului, mi-a iertat multe.

O iudă a mers până acolo unde să spună că rămân lângă Înaltul pt că citez ”îl mănânc de bani”. Am scris și în carte, mai scriu și aici, Înaltul m-a ajutat atunci când chiar am avut nevoie și m-a ajutat așa cum i-a ajutat pe mulți. Pe voi însă iudelor, v-a îmbrăcat, v-a încălțat, v-a ținut în școli, v-a făcut pe mulți dintre voi din niște copii sărmani, oameni cu funcții. Și voi ați uitat tot. Ați uitat mâna părintească a Înaltului care vă dădea ultimul ban din buzunar. Glasul care vă îndemna și vă încuraja când nu mai aveați putere să mergeți mai departe. Ați uitat zâmbetul acela cald pe care îl vedeați de câte ori îi treceați pragul. Ați uitat că la mese Înaltul se asigura să nu vă lipsească vouă nimic, iar Înaltpreasfinția sa mânca la urmă ce mai rămânea. Ați uitat tot. Nu vi s-a lipit nimic de suflet pt că nu a avut de ce.

Astăzi căutați aliați să-l loviți. Astăzi v-ați trezit că ați fost fie nedreptățiți, fie folosiți, fie marginalizați. Dacă ați fost așa, de ce ați rămas atât timp lângă Înaltul? De ce n-ați plecat? Lumea asta e mare.

De ce n-ați plecat? Vă spun eu. Pt că ați tot sperat să fiți pt Înaltul filtre. Să ajungă la Înaltpreasfinția sa doar cine doriți voi. Ați uitat că nu vă aparține, că nu e al vostru, ci e al nostru al tuturor. Faptul că Înaltul are poarta deschisă pt oricine îl caută, vă deranjează teribil, pt că voi sunteți niște egoiști fără scrupule care vă hrăniți cu invidie, ură și alte sentimente de acest fel.

Îl pândiți de după colț, vă faceți strategii pt că sunteți mai rău decât animalele. Nici câinele nu mușcă mâna celui care îl hrănește.

Vouă iudelor care veți mai încerca să-mi îndrugați ceva rău despre duhovnicul meu vă spun: indiferent dacă mă vorbește de rău sau nu, dacă are bani sau nu, dacă are funcție sau nu, pt mine OMUL TEODOSIE este un miracol.

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 2 comentarii

Cândva l-a lovit pe IPS Teodosie – astăzi doarme prin șanțuri

 

În urmă cu 20 de ani, un el, care avea și o funcție destul de importantă și pe care IPS Teodosie, îl considera apropiat și sincer, îl înșela pe duhovnicul meu și nu doar că-l înșela, dar îl și vorbea de rău, îi făcea reclamații, etc.

Într-o împrejurare anume am aflat despre acest lucru. I-am spus duhovnicului meu, care deși avea încredere în mine, a refuzat că creadă că poate fi adevărat. Mi-a zis că sunt cârtitoare, că judec oamenii, etc. Deși aș mai fi avut argumente pt a-i demonstra, am ales să spun doar că va veni vremea să se convingă de faptul că cel în care are încredere, nu e de încredere. După un timp, Înaltul s-a convins că am avut dreptate, dar bineînțeles că i-a găsit scuză: ”A fost ispitit de diavol”. Pe principiul, știți deja, ”Omul e bun, diavolul e rău”.

Zilele trecute am auzit că persoana respectivă, care înflorise stând pe lângă duhovnicul meu, a căzut în patima alcoolului  și nu doar el, ci soția. Au vândut tot, inclusiv apartamentul și s-au mutat undeva în afara Bucureștilor într-o casă care seamănă mai de grabă a cocioabă. Am mai auzit că sunt zile în care amândoi dorm prin șanțuri, că mănâncă la o cantină socială și că iau la pachet resturile de la mese.

Verificând să vad dacă informațiile sunt corecte, am aflat că situația este mult mai rea decât mi-a fost prezentată, dar timpul nu-mi permite să intru în amănunte.

Atenție, cei care îl loviți pe Înaltul și cei care loviți în general, nu vă bazați pe faptul că nu vi se întâmplă nimic într-un an, doi. Gândiți-vă că viața nu s-a terminat și mai gândiți-vă că Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. ”Cu măsura cu care măsurați cu aceea vi se va măsura”

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii

Se prăbușise nemilos Universul…

 

Îl priveam și mă durea neputința… neputința de a-l ajuta… Vedeam cum pentru duhovnicul meu se prăbușise nemilos Universul… Nu mai vedea pe nimeni, nu mai auzea pe nimeni… Doar un fluviu de lacrimi dintr-un suflet de copil străbătea pustiul durerii… Sub tălpile grele ale Universului era doar Preasfinția sa cu sufletul mamei sale în brațe… O imagine duioasă și sfâșietoare… Atât de sfâșietoare încât simțeam că mi se topește inima…

Mama Elisabeta pleca…

Din nou la Constanța…

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 0 comentarii