Întâlnirea cu mine – carte

Drumul către tipografie

După o perioadă epuizantă, slava Domnului, am terminat cartea. Împreună cu echipa mea, facem ultimele retușuri. Vă prezint aici coperta și textul de pe coperta 4. 

Tot astăzi vă prezint un promo al viitoarei cărți, o carte cu cel mai răvășitor subiect de până acum…

Așa că, țineți aproape!!! 🙂

O carte despre ”a cădea” și ”a se ridica”, despre ”a urî” și ”a iubi”, despre ”a deznădăjdui” și ”a spera” – lucrarea ”Întâlnirea cu mine” conturează chipul unei căderi cumplite prin singurătate și abandon, dar și chipul unei ridicări spectaculoase prin iubire și răbdare. Un suflet secătuit, rătăcit și răzvrătit, un trup deformat de indiferență, un om fracturat de propriile-i frustrări și răutăți, ducându-se spre căderea iremediabilă – sinuciderea… se întâlnește cu el… Își vede gândurile și faptele ca pe niște munți de energie negativă, își vede sufletul ca pe o insulă pustiită și înficoșătoare… Acela este momentul în care conștiința ajunge la răscruce de drumuri, ajunge în fața unei alegeri capitale: întunericul sau Lumina…   

 

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 2 comentarii

Întâlnirea cu mine – 106

 

Zilele treceau, săptămânile la fel, lunile la fel. Fericiţii părinţi, tresăreau de bucurie, la fiecare gângurit al fetiţei, iar emoţiile au depăşit de mult, orice limite, atunci când Victoria a spus, pentru prima dată: „tata”. 
-Alex, ai auzit? Fetiţa noastră a spus „tata”!
„Ta-ta”, – a repetat fetiţa, întinzând mânuţele către Alexandru. Bărbatul a luat-o în braţe şi, cu lacrimi în ochii i-a sărutat mânuţele. Ea a început să se joace, să râdă,să-l strângă cu mânuţele ei mici pe tatăl ei, când de mâini, când de faţă. În joaca ei, ca într-o explozie de bucurie a rostit: „ma-ma… mama”. 
-Bravo, Victoria! Bravo, fetița mea! – a zis Alex. 
Samira a început să plângă de fericire: 
-Nu mi-am închipuit, ca voi auzi vreodată, adresat mie, acest miraculous cuvânt: „mama”… 
Fetiţa, trecea din braţele tatălui, în braţele mamei şi invers, ca într-un joc desăvârşit al fericirii…

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii

Am terminat cartea

”Întâlnirea cu mine” !!!

Sunt foarteeeee bucuroasă. Nu știu câți se vor bucura de această veste, dar vom vedea 🙂

Voi posta mai rar atât pe blog, cât și pe fb, pt că am multeee de făcut acum. Fotografii pt copertă, corectură, paginare, etc… 

Pe cei interesați îi voi ține la curent cu stadiul lucrării.

Mulțumesc celor care m-au însoțit atât de frumos și de asumat pe drumul finalizării și acestei cărți. 

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 1 comentariu

Întâlnirea cu mine – 99

-Pentru mine, fiecare clipă este o luptă, a continuat tânăra. Nu ştiu unde să mă duc şi, nu ştiu ce să fac, pentru acest copil. Într-o noapte, de disperare, l-am abandonat pe o bancă, într-un parc. M-am îndepărtat câţiva metri şi când am auzit-o plângând – căci e fetiţă, mi-am adus aminte de mine, cand am fost părăsită, pe peron, la metrou. M-am întors şi am luat-o, zicand că, dacă murim de foame, să murim împreună…
-Dar tatăl copilului, nu te ajută? – a întrebat Samira, bulversată de povestea tinerei din faţa ei. 
-Nu ştiu cine e tatăl – fetiţa s-a născut in urma unui viol. Într-o noapte, am fost abuzată de 3 bărbaţi beţi şi drogaţi, pe care nu-i văzusem până atunci şi nici de atunci, nu i-am mai văzut. 
Samira, impresionata de-a dreptul, de mărturisirea fetei şi corelând povestea ei, cu cele istorisite de Alexandru, şi-a dat seama că nefericirea trăită de ea insasi, a fost mult mai mică decât nefericirile altor oameni…
A privit-o cu o nesfârşită compasiune pe tânără şi a întins mâinile să-i ia copila din braţe. 

Postat de Mihaela Ion in Întâlnirea cu mine - carte, 0 comentarii