Ganduri

Opriți-vă, vă rog!

Peste tot, în presă, pe fb, pe bloguri… imagini, articole cu morți, copii care suferă, imagini din spitale etc. 

Opriți-vă, vă rog! Vă implor! Prin astfel de știri, postări, slujiți morții… nu vieții. Lăsați autoritățile să ne comunice măsurile luate și respectați-le! E suficient.

Haideți să înțelegem că TOTUL e energie. Gândul, cuvântul, imaginea… Prin postări ca cele enumerate mai sus, aduceți, păstrați… în lume… energia morții.

Haideți să umplem lumea de flori, de zâmbete! Să aducem energia Luminii!

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Întrebări

I-am mulțumit Lui Dumnezeu? Pt ce? Pt că ne-am trezit.

I-am mulțumit Soarelui… pt că a răsărit?

I-am mulțumit Pământului… pt florile de primăvară? 

Le-am mulțumit păsărilor… pt ciripitul lor?

Le-am mulțumit celor de lângă noi, pt ceea ce ne oferă?

În aceste zile în care poate înțelegem că toate cele bune sunt daruri, iar toate cele rele sunt lecții, învățăm măcar să mulțumim!

Vă mulțumesc … pt timpul acordat!

Cu nesfârșită iubire… pt Lumină…

Mihaela Ion

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Stări – 2

Din omul plin de elan care eram, devenisem un robot programat după standardele societății. Nu mai aveam vise, nu mai aveam dorințe, nu mai trăiam cum simt, pentru că nici nu mai simțeam să trăiesc. Mai trecusem prin astfel de stări, dar niciodată la o așa intensitate. Purtam în mine viața moartă ca pe un blestem al unei poveri indispensabile și chinuitoare. Dacă era primăvară, vară, toamnă sau iarnă, mie mi-era totuna. Prin sufletul meu vedeam doar nori, ploaie, furtună, îngheț. Un îngheț care durea dincolo de viața aceasta… care parcă se înțelenise în veșnicie…  

Fragment dintr-un viitor roman… 

Mihaela Ion 

Stări…

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Stări…

Deși îmi făceam datoria, deși zâmbeam când era nevoie, simțeam cum mă degradez, simțeam cum îmi îmbătrânește sufletul, iar asta, în scurt timp, avea să se vadă atât pe chipul meu, cât și în atitudinea mea. Purtam numai haine cernite. De multe ori cunoștințele mă întrebau după cine țin doliu. Nu țineam doliu după o persoană, țineam doliu după propria mea viață, care, în mine, începuse să apună.  

Fragment dintr-un viitor roman… 

Mihaela Ion 

Părea

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii