Ganduri

Sunteți pregătiți?!

Prieteni și neprieteni, v-am spus că pregătesc o surpriză. Printre stările adunate, trecând peste cuvinte greu de îndurat (mulți dintre voi știți despre ce e vorba), printre zile fericite și uneori printre zile și prin zile bulversate de alții, mi-am făcut timp și pentru ce urmează să vă anunț.

Sigur, sigur nu vă așteptați la o astfel de „figură”.

A fost o perioadă grea, perioadă în care, nevoită fiind să răspund atacurilor nedrepte din partea celui pe care l-am crezut duhovnicul meu, unii s-au îndepărtat de mine, fie pe motiv că nu voiau să afle adevărul, fie pentru că nu voiau să accepte adevărul…

Un apropiat îmi spunea că situația asta m-a făcut să-mi pierd mulți prieteni… Eu spun că nu am pierdut pe nimeni. Am câștigat. Cei care s-au îndepărtat de mine… nu mi-au fost niciodată prieteni. Și spun că am câștigat, pentru că abia acum am văzut cine mi-e prieten cu adevărat.

Prezența scăzută de pe Facebook nu mă derutează deloc, pentru că văd ce se întâmplă pe blog. Acolo este realitatea care mă motivează să merg mai departe trecând peste toate obstacolele aruncate în cale.

Zilele viitoare sau poate… cine știe… chiar mâine veți afla despre ce surpriză e vorba.

Rămâneți pe recepție, dar… pregătiți-vă totuși!

Sigur vă voi surprinde.

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

În nopți…

nopți de taină… vârfuri de aripi desenează dansând… cercuri înlănțuite…  frânturi de zboruri, petale răvășite de vântul unui vis străin…

Desenează fluturi evadați dintr-o poveste ștearsă… fără flori și fără frunze…

Desenează … dansând… plângând… desenează… ele… vârfurile aripilor din… povara din aripi… frânte…

Povara din aripi… frânte

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Uneori…

Toamna târzie cade peste toamna pustie… peste frunzele moarte desprinse din copacul dorințelor nerostite.

Uneori… zaci în adormirea dureroasă… de teama trezirii…

Uneori… preferi întunericul… de teama luminii în care ai putea să zâmbești…

Uneori… exiști, dar nu trăiești… de teamă… de teama vieții… de teama iubirii… de teama zâmbetului pe care nu știi să-l zâmbești… de teamă…

Toate acestea… pt că ești prins, crezi că ești prins… în ghearele fricii… doar zărești… printre ele… frânturi de viață… Iar ele… ghearele fricii… sugrumă și dă moarte înaintea morții…

Da, crezi că ești prins de acele gheare, dar… nu ele te-au prins, ci tu te-ai predat… lor.

Eliberează-te! Trăiește! Iubește!

Nu te preda! Învinge!

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Povara din aripi… frânte

Într-o seară, ce părea obișnuită, se chircise în palmele mele un suflet sălbăticit de durere.

Avea în mâini … nevăzută… o povară din aripi frânte, pe care o târa prin hârtoapele unei vieți nefericite.

Își plângea lacrimile neșterse de nimeni, iar degetele începuseră să-mi ardă de durerea sufletului care se metamorfoza în fluvii de cuvinte… revărsându-se unele peste altele, ca-ntr-o cascadă a unei Golgote… venite din adâncul adâncului.

Țipa tăcând și tăcea țipând… ca-ntr-un domino aruncat din trecut în prezent.

Căuta iubirea fugind de ea și fugea căutând iubirea.

Contradicții tăioase… trăgeau de un suflet mult prea obosit.

Călătorea prin amintiri, prin stări, prin vise, prin neîmpliniri… purtând covârșitoarea povară a anilor petrecuți în dureri sfâșietoare.

Ascultam, îi ascultam inima… inima ce trecuse de granițele trupului…

Deodată… am zărit în adâncul ei… gingășia unui copil care avea mânuțele întinse către Soare.

Atunci am știut că… sufletul acela sălbăticit de durere, își va lua povara făcută din aripile-i frânte și o va transforma în… Înviere.

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii