Ganduri

Stări – 2

Din omul plin de elan care eram, devenisem un robot programat după standardele societății. Nu mai aveam vise, nu mai aveam dorințe, nu mai trăiam cum simt, pentru că nici nu mai simțeam să trăiesc. Mai trecusem prin astfel de stări, dar niciodată la o așa intensitate. Purtam în mine viața moartă ca pe un blestem al unei poveri indispensabile și chinuitoare. Dacă era primăvară, vară, toamnă sau iarnă, mie mi-era totuna. Prin sufletul meu vedeam doar nori, ploaie, furtună, îngheț. Un îngheț care durea dincolo de viața aceasta… care parcă se înțelenise în veșnicie…  

Fragment dintr-un viitor roman… 

Mihaela Ion 

Stări…

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Stări…

Deși îmi făceam datoria, deși zâmbeam când era nevoie, simțeam cum mă degradez, simțeam cum îmi îmbătrânește sufletul, iar asta, în scurt timp, avea să se vadă atât pe chipul meu, cât și în atitudinea mea. Purtam numai haine cernite. De multe ori cunoștințele mă întrebau după cine țin doliu. Nu țineam doliu după o persoană, țineam doliu după propria mea viață, care, în mine, începuse să apună.  

Fragment dintr-un viitor roman… 

Mihaela Ion 

Părea

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Părea

 că învățasem să merg înainte, părea că totul a intrat în normal… Adevărul era altul… Emoțional, rămăsesem acolo, în trecut, pe peronul unei gări imaginare unde îl așteptam… Unde… din fiecare tren care venea sau pleca, așteptam să coboare… În fiecare călător care trecea pe lângă mine… așteptam să-l văd…

Fragment dintr-un viitor roman… 

Mihaela Ion

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 2 comentarii

2020

Deja.

Un nou început!

Să fie un an al înălțării conștiinței, al curajului, al adevărului, al dreptății… Un an al bucuriei meritate, al zâmbetelor sincere… Un an al Luminii!!!

La mulți ani! Să fim fericiți!

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu