Ganduri

Ianuarie – un nou început

Bine v-am regăsit, prieteni și neprieteni! Vă salut pe toți urmăritorii asumați, dar și pe cei care se ascund după „copaci, bolovani, perdele, draperii” și ce mai au la îndemână. 😊

Vă spun și eu, cu întârziere: La mulți ani!, pentru că nu ne-am auzit/ văzut/ citit pe anul acesta.

Ce mai faceți? Cum ați petrecut sărbătorile? Ați văzut ce Paști frumos am avut de Crăciunul acesta? 😊

Anotimpurile s-au molipsit de la mulți dintre oameni: nu mai știu să se respecte între ele. Eu sunt optimistă și visez încă la câteva zile măcar, de iarnă adevărată.

Să folosesc și eu stereotipicul „fie ca anul 2022…”? Atunci fie… cum vreți voi 😊, dar cum ianuarie este un nou început, chiar dacă eu am ajuns aici un pic mai târziu, vă doresc – așa cum o renaștere poate fi un început, o dimineață poate fi la fel, fiecare minut, asemenea – să renașteți după fiecare lacrimă, să vă fie dimineață după fiecare clipă de întuneric sufletesc sau emoțional, iar fiecare minut să-l transformați într-o explozie de bucurie.

Și, ca să începem într-o notă amuzantă, legată de perioada ce tocmai s-a încheiat, mâine vă voi povesti cum un popă „a vestit Nașterea Domnului” cu șorțul de bucătărie și tocătorul 😊

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Pe curând, prieteni!

Unei perioade petrecute alături de voi, urmează o altă perioadă de pauză. Pentru că vin sărbătorile, pentru că vom fi ocupați cu darurile, bradul, mulți cu porcul, cozonacul, cârnații etc., m-am gândit să mă retrag, deoarece nu vreau să „alergați” între pregătirile crăciunistice și postările mele. Vă asigur de faptul că, spre exemplu, articolele din categoria „Povești de viață ale călugărilor și călugărițelor”, postate până acum, reprezintă doar un preambul a ceea ce va urma. Și vor urma și multe alte subiecte.

                                                   ***

Îmi plac sărbătorile de iarnă, îmi place iarna, iar cât timp voi lipsi din mediul online, vreau să mă bucur din plin de această perioadă, ceea ce vă doresc și vouă. Bucuria acestor sărbători ar trebui să ne însoțească mereu și mereu. Și dacă vrem, se poate – știu.

După ce mi-am lăsat sufletul fie să hoinărească prin lume, fie să devină captiv în mâini sălbăticite de viclenie și de minciună, am învățat că este foarte important să fiu stăpână pe sufletul meu, pentru că îmi aparține, și la fel de important este să-i ofer ceea ce-l hrănește – ce-i face bine.

Nimeni, dar nimeni în lumea asta, nu știe ce este bine pentru sufletul unui om, în afară de posesorul lui, dar până aici e o cale lungă. E nevoie de multă muncă interioară și de multă răbdare pentru a te întâlni cu sufletul tău, în starea lui pură, și a-l înțelege.

Pe mine, până să devin un tot, un întreg, m-a costat mult. În nopțile de nesomn încercam să număr sacrificiile, lacrimile, nedreptățile și umilințele pe care le-am îndurat, anii trăiți în minciună, durerile pe care nu le puteam exterioriza etc. Am încercat să le număr, dar n-am reușit. Au fost prea multe, mult prea multe.

M-am împăcat cu toate, mi-am învățat lecțiile de până acum și, mai presus de toate, am învățat să-mi ascult sufletul.

Perioada ce urmează vă doresc să fie una de regăsire, nu de risipire printre lucruri mărunte; vă doresc să vă bucurați cu sufletul, nu afișând doar zâmbete pentru postările de pe rețelele de socializare; vă doresc să fiți voi, puri, într-o iarnă albă.

Ne revedem după data de 15 ianuarie, cel mai probabil pe 17 ianuarie 2022.

Dacă totuși voi reveni mai devreme de 15 ianuarie, vă veți trezi cu mine pe aici 😊.

Să fiți bucuroși de sărbătorile minunate, un An Nou plin de înfloriri sufletești, multă iubire și multă fericire!

îmbrățișez pe voi, prieteni, iar pe voi, neprieteni, încerc!

Lumină în casă, pe chip și în gând!

La mulți ani!

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Sărbătoare

8 noiembrie – zi de sărbătoare. La mulți ani! Mihai, Mihăiță, Mihaela, Gabriel, Gabriela… să aveți o zi minunată! Să vă fie sărbătoare nu doar pe mesele îmbelșugate, ci și în suflete. Bucurați-vă astăzi și ca astăzi… în fiecare zi… de zorii zilei, de ziua în sine, de seara ce vine (vorbesc și în versuri 😊).

Sărbătoriți, căci: ”O viaţă fără sărbătoare e ca un drum lung fără hanuri”. Așa spunea Democrit. 

La mulți și foarte fericiți ani!       

    

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

De ce nu am fost la înmormântarea tatălui meu

Deși am spus că voi reveni cu un articol despre motivele care m-au ținut departe de ultimul drum al tatălui meu, pentru că nu am reușit încă să termin de scris din cauza unor lucruri neprevăzute, dar și pentru faptul că este destul de consistent, mâine, 4 noiembrie, vom avea un nou fragment din romanul „În trup străin”, iar vineri, 5 noiembrie, voi posta articolul promis.

 

E toamnă… poate cea mai toamnă dintre toamne, care cu frumusețea ei unește Cerul cu pământul și șterge orice lacrimă ce ar îndrăzni să apară.

Vă îmbrățișez, prieteni, și pe voi… neprieteni, în această zi cu miros de gutui coapte…

Tata a plecat acolo unde mama îl așteaptă. În cer.

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu