File de jurnal

Iun

2017

„Tot lumina a rămas! Cum aţi reuşit?”

Cornelia Serban D-na cate lucruri odioase aţi cunoscut si totuşi lumina din d-voastră tot lumina a rămas! Cum aţi reuşit? – întreabă prietena mea.

Această întrebare mi-a adus aminte de o întâmplare. Stareţul unei mănăstiri m-a invitat să mai stăm de vorbă. În timp ce se pregătea masa, un fost coleg, preot de mir, l-a sunat şi i-a spus că vrea să treacă pe la sfinţia sa.

-Vino că ne pregăteam de masă. Mai e cineva la mine, i-a zis stareţul.

-Aaa, păi voiam să-ţi spun ceva.

-Poţi să spui orice. Persoana e de mare încredere şi o să-ţi facă plăcere să o cunoşti, a continuat stareţul.

Şi a venit. În timpul mesei a început să povestească nişte lucruri odioase despre episcopul său. Părintele stareţ rămăsese cu lingura suspendată deasupra farfuriei. Eu mâncam, pentru că de-aia eram la masă. 🙂

-Mihaela, mă uitam la tine în timp ce povestea grozăviile alea, măi n-ai făcut nicio grimasă. Eu am şi uitat să mănânc. Sunt bulversat, a spus stareţul după ce a plecat părintele.

-Ce să mă mai mire părinte la câte ştiu şi la câte am fost chiar martoră?

-Tu ştii că de multe ori m-am întrebat cum de te mai duci tu la biserică? Şi culmea… mergi şi acolo unde slujesc cei despre care ştii lucruri îngrozitoare.

-Părinte, eu merg la biserică pt Hristos, nu pt popi. Nici nu-i văd, eu îl văd pe Hristos în Altar.

Acum să-i răspund şi prietenei mele. Da, am cunoscut lucruri odioase şi mai cunosc. Dar am vrut să rămân în Lumină, pt că: „Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”

Apr

2017

Unde eşti Doamne?

File de jurnal

În Săptămâna Patimilor mă uitam la unii dintre preaCUVIOŞI, preaSFINŢIŢI şi alţi „prea”… Rândurile de la sfintele moaşte nimic pe lângă rândurile de la ei pt spovedit. Şi câtă aroganţă, câtă indiferenţă… hrănirea mândriei lor mai presus de toate. Slavă Domnului că harul nu lucrează în funcţie de vrednicia lor… ar fi vai şi amar.

V-aş ruga să fiţi atenţi cum fac semnul Sfintei Cruci unii dintre aceşti „prea” … în batjocură. Aş putea să postez şi nişte foto şi video, dar nu o voi face… acum.

Şi am ajuns şi în seara Prohodului. Puhoi de lume, deh „se cântă” Prohodul. Dar oare câţi sunt atenţi la cuvintele Prohodului?

S-a ajuns la starea a II a

„A dormit Adam

Si din coasta lui isi scoase moartea;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.”

Sursa : crestinortodox.ro

Da aşa scrie în noua variantă a Prohodului. Un călugăr îmi spunea cu mândrie:

-Vezi ce scrie în Prohod că Dumnezeu a scos din coasta lui Adam – moartea, adică femeia.

De parcă Prohodul ar deţine adevărul suprem. Să nu uităm că este „actualizat” de unii dintre „prea” despre care am facut amintire mai devreme.

Aloooo cei care aţi scris aceste versuri, dacă spuneţi despre femeie că este moartea, acelaşi lucru îl spuneţi şi despre Maica Domnului. Dar de unde să ştiţi voi că prin femeie a venit păcatul în lume, DAR TOT PRIN FEMEIE A VENIT IZBĂVIREA? Şi ce să vedeţi? Femeia e purtătoare şi dătătoare de viaţă… Dar pt unii dintre cei „prea” e greu… mai departe nu mai spun… deocamdată.

În seara Prohodului când să se iasă cu Sfântul Epitaf, nebunie mare. M-am trezit cu un val de oameni „credincioşi” peste mine încât mi-a sărit până şi ceara din candelă, pe faţă, pe haine, pe mâini. M-am uitat în jurul meu şi am spus:

-Asta da credinţă! Aţi înţeles nimic din slujbă. Mai de folos v-ar fi fost dacă aţi fi stat acasă şi aţi fi făcut o faptă bună.

Dintr-odată în jurul meu s-a făcut linişte şi ordine. Deci ştim să fim şi civilizaţi, numai că trebuie să ne trezească cineva din somnul „cel de moarte” 🙂

Şi mă uitam din nou la „prea”… slujeau cu fast… Dacă ar şti lumea cum sunt ei „după vorbă, după port”… 🙂

File de jurnal

„Tot lumina a rămas! Cum aţi reuşit?”

Cornelia Serban D-na cate lucruri odioase aţi cunoscut si totuşi lumina din d-voastră tot lumina a rămas! Cum aţi reuşit? – întreabă prietena mea.

Această întrebare mi-a adus aminte de o întâmplare. Stareţul unei mănăstiri m-a invitat să mai stăm de vorbă. În timp ce se pregătea masa, un fost coleg, preot de mir, l-a sunat şi i-a spus că vrea să treacă pe la sfinţia sa.

-Vino că ne pregăteam de masă. Mai e cineva la mine, i-a zis stareţul.

-Aaa, păi voiam să-ţi spun ceva.

-Poţi să spui orice. Persoana e de mare încredere şi o să-ţi facă plăcere să o cunoşti, a continuat stareţul.

Şi a venit. În timpul mesei a început să povestească nişte lucruri odioase despre episcopul său. Părintele stareţ rămăsese cu lingura suspendată deasupra farfuriei. Eu mâncam, pentru că de-aia eram la masă. 🙂

-Mihaela, mă uitam la tine în timp ce povestea grozăviile alea, măi n-ai făcut nicio grimasă. Eu am şi uitat să mănânc. Sunt bulversat, a spus stareţul după ce a plecat părintele.

-Ce să mă mai mire părinte la câte ştiu şi la câte am fost chiar martoră?

-Tu ştii că de multe ori m-am întrebat cum de te mai duci tu la biserică? Şi culmea… mergi şi acolo unde slujesc cei despre care ştii lucruri îngrozitoare.

-Părinte, eu merg la biserică pt Hristos, nu pt popi. Nici nu-i văd, eu îl văd pe Hristos în Altar.

Acum să-i răspund şi prietenei mele. Da, am cunoscut lucruri odioase şi mai cunosc. Dar am vrut să rămân în Lumină, pt că: „Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”

Unde eşti Doamne?

File de jurnal

V-aş ruga să fiţi atenţi cum fac semnul Sfintei Cruci unii dintre aceşti „prea” … în batjocură. Aş putea să postez şi nişte foto şi video, dar nu o voi face… acum.

Şi am ajuns şi în seara Prohodului. Puhoi de lume, deh „se cântă” Prohodul. Dar oare câţi sunt atenţi la cuvintele Prohodului?

S-a ajuns la starea a II a

„A dormit Adam

Si din coasta lui isi scoase moartea;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.”

Sursa : crestinortodox.ro

Da aşa scrie în noua variantă a Prohodului. Un călugăr îmi spunea cu mândrie:

-Vezi ce scrie în Prohod că Dumnezeu a scos din coasta lui Adam – moartea, adică femeia.

De parcă Prohodul ar deţine adevărul suprem. Să nu uităm că este „actualizat” de unii dintre „prea” despre care am facut amintire mai devreme.

În seara Prohodului când să se iasă cu Sfântul Epitaf, nebunie mare. M-am trezit cu un val de oameni „credincioşi” peste mine încât mi-a sărit până şi ceara din candelă, pe faţă, pe haine, pe mâini. M-am uitat în jurul meu şi am spus:

-Asta da credinţă! Aţi înţeles nimic din slujbă. Mai de folos v-ar fi fost dacă aţi fi stat acasă şi aţi fi făcut o faptă bună.

Dintr-odată în jurul meu s-a făcut linişte şi ordine. Deci ştim să fim şi civilizaţi, numai că trebuie să ne trezească cineva din somnul „cel de moarte” 🙂

Şi mă uitam din nou la „prea”… slujeau cu fast… Dacă ar şti lumea cum sunt ei „după vorbă, după port”… 🙂

Mă uitam la ei şi mă întrebam:

-Unde eşti Doamne?

Şi Dumnezeu a răspuns:

-Încă aştept la porţile inimilor lor…

Poate va urma…

Cautare…

Categorii

Articole recente

Comentarii recente

Arhive