Carti

Viata in pustie …

Doi ani de cand „Viata in pustie”, a plecat la tipografie.

Vorbesc in versuri 🙂 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Mai mult decât o carte – ADEVĂRUL …

 

Mereu am fost rănită în adâncul sufletului de minciună, de răutate şi de agresivitate. Dar de cele mai multe ori am reuşit să trec peste relele zilei fără dureri și fără întristare, cu ajutorul rugăciunii și al duhovnicului meu, care întotdeauna m-a îndemnat stăruitor să iert.
În vremurile pe care le trăim, acompaniate savant de dezlănțuita fantezie a răului, s-au depășit de mult granițele simplei minciuni. Ele rodesc parcă într-un triumf diavolesc, inundându-ne întreaga realitate. Un triumf copleșitor, de n-ar fi vremelnic desigur, care izbutește să dea în mod teribil, chip înspăimântător binelui și farmec învăluitor răului. Totul la niște dimensiuni uriașe, cu complicitatea uluirii neputincioase, a tăcerii noastre, a unui fel al nostru de a fi ”mic”, deghizat în falsă smerenie apărătoare de locuri comode pentru ”căldicei”.
În ceea ce mă privește, s-a cam umplut paharul. Atât de mult și atât de dureros, încât a venit timpul să mărturisesc cum, de atâta vreme cel prezentat a fi întruparea răului, mi-a salvat sufletul și care, în ciuda a tot și a toate, îmi veghează drumul sinuos înspre lumină.
M-a oripilat linșajul mediatic la care a fost și este supus Înaltpreasfințitul Teodosie. De ce o așa furtună mediatică? Știu, dar prea puțin, spre deloc important este acest lucru acum. Altceva are o importanță majoră: Adevărul!
Trebuie să spun ce știu. Trebuie să mărturisesc ce trăiesc. Altminteri mă îmbolnăvesc de indignare.
Așa că m-am hotărât să aștern pe hârtie gânduri, stări, sentimente, amintiri, pe nerăsuflate, trecând peste orice îndemn la tăcere al duhovnicului meu. Știu că n-o să-i placă această mărturisire a mea în public. Nu de voi, plăsmuitorii de rele mă tem, ci de duhovnicul meu. Am făcut ceva ce nu îi va fi pe plac. Dar asta doar pentru că durerea sufletului meu a devenit de neîndurat – 
Mihaela Ion

Fragment

                                                      ***

Prețul cărții este de 50 de lei. Cartea are 343 de pagini, iar coperta este cartonată.

Cei care doresc această carte, îmi pot scrie adresa și nr de tel pe chat, după care în câteva zile vor primi coletul.

Cu plata e putin mai dificil. Până voi găsi o altă variantă v-aș ruga să depuneți banii pt achiziționarea cărții în contul: 

RO 57 INGB 0000 9999 0 6464 353

Este mai greu, dar cei care vor dori cartea cu adevărat vor face un efort și cu siguranță nu vor regreta. 

Taxele poștale diferă de la o localitate la alta.

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Prin anotimpuri la mormantul lui Eminescu

Poetul a tăcut, cufundat în gândurile şi amintirile sale. La un moment dat a ridicat privirea şi s-a uitat insistent la icoana Maicii Domnului, care era agăţată pe peretele scorojit.
-Ea, Măicuţa Domnului îmi mai alină singurătatea şi durerea. „ Răsai asupra mea lumină lină, / Ca-n visul meu ceresc d-odinioară ; / O, maică sfântă, pururea fecioară, / În noaptea gândurilor mele vină.” . În momentele mele de disperare, la Ea şi la Fiul ei, aleg, iar ei mă ascultă şi-mi dau putere să mai îndur încă o zi povara lumii acesteia. Pentru mine, viaţa aceasta nu înseamnă nimic şi oricând aş fi dispus să renunţ la ea, dar când mă gândesc la „ blândul nazarinean a cărui inimă a fost străpunsă de cele mai mari dureri morale şi fizice, şi nu pentru el, pentru binele şi mântuirea altora” , mi-e jenă de neputinţa mea. Atunci, tac, plâng şi-l rog să mă ierte, pentru că şi eu l-am răstignit.
Obosit, poetul a vrut să-ţi sprijine capul pe masă, şi din greşeală, a împrăştiat pe jos câteva dintre manuscrisele sale.
-Of, Doamne, averea mea! a exclamat.
S-a aplecat şi le-a adunat cu grijă.
-Voi pleca din această lume cu un singur regret şi anume că nu ştiu ce se va alege de manuscrisele mele. Aici, a spus atingând manuscrisele, e viaţa mea… sufletul meu… semnul meu că am trecut prin această vale a plângerii. Pe cine să rog să nu le distrugă? Să nu distrugă lacrimile unei vieţi amare?
Chipul poetului era contorsionat de durere.
-Manuscrisele mele, of, Doamne, manuscrisele mele! a spus ca-ntr-o rugăciune copleşitoare…

Fragment DE VORBĂ CU EMINESCU – interviu imaginar – Prin anotimpuri la mormantul lui Eminescu

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Simulare

Sedinta foto pt Renascut din iubire 🙂 

 

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, Fotografii, 1 comentariu