Carti

A plecat și Cristina Stamate

”Ce se-ntampla seamana teribil

Unui zbor cu foarte multe goluri:

In aceasta tara mor actorii

Regretati de propriile roluri.” –  Mor actorii –  Adrian Paunescu.

A plecat sa nu mai fie singura… 

Am cunoscut-o cândva… o sa va povestesc… 

Zbor lin Cristina Stamate…

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

O întâlnire emoționantă

”Mulțumesc fratelui Gheorghe Petreuș și socotesc că îmi oferă și mie prietenia sa… Vă rog pe frăția voastră să mă purtați pe mine în rugăciuni…” – ÎPS Teodosie

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Întâlnirea cu mine -1

-Nuuu… s-a trezit ţipând. Samira a sărit brusc din pat şi-a luat halatul de casă şi a ieşit în curte. Apropiindu-se de leagănul din grădină, a oftat şi a privit cerul. Nu era nici o stea. Luna se ascunsese şi ea de mult. S-a aşezat în leagăn şi a vrut să pună picior peste picior. Abia a reușit. Ultima dată când se urcase pe cântar avea mai mult de o suta de kilograme. În noaptea neagră ca viața ei nu mai avea niciun gând, nicio dorință… Ba mai avea una… să mănânce… să mănânce dulciuri, așa că s-a ridicat și a mers la raftul cu dulciuri, a luat o ciocolată… Apoi s-a răzgândit a mai luat şi o cutie cu prăjituri.

Ținându-le în brațe a ieşit din nou în curte… Le-a abandonat în leagăn, le-a privit luuung… ştia că-și face rău, ştia că este o agresiune asupra ei, dar prăjiturile şi ciocolata erau singurele care puteau să-i mai îndulcească aparent viaţa ei amară.

Pentru un moment s-a oprit, după aceea s-a răzgândit. Ce rost mai are?  Şi-a desfăcut ciocolata. Un vânt straniu s-a stârnit dintr-o dată. Ambalajul de la ciocolată foşnea a ameninţare şi totuşi a continuat să mănânce.

Liniştea nopţii a fost spartă  de lătratul unui câine. Samira a tresărit. Mai era cineva sau cel puţin vroia să creadă că mai e cineva care la ora aceea nu dormea. S-a uitat la ceasul de mână a cărui brăţară o strângea de mult şi a văzut că era ora 3.25. Strada era pustie. Luminile pe la case erau stinse. Se simţea ca o fantomă bântuind prin propria-i curte, dar şi prin propria-i viaţă.

Mâncând fără să-i pese, ciocolata s-a terminat. A aruncat ambalajul oftând din nou… Un gând ascuţit i s-a înfipt în inimă. Nu vroia să creadă, nu vroia să audă, nu vroia să se audă.

S-a întors la prăjiturile ei, singurele prietene, a desfăcut şi a mâncat deşi era conştientă că fiecare bucăţică de mâncare contribuia la kilogramele în plus. Îşi pierduse de mult busola. Era total dezorientată. Mai avea un singur refugiu: mâncarea.

De familie de îndepărtase de mult, de fapt acolo întotdeauna se simţise o străină. La locul de muncă renunţase din cauza complexelor pe care le acumulase în timp. Prieteni nu mai avea. Până şi florile de la fereastră se uscaseră, era total singură. Singură, într-o lume plină de chipuri pestriţe. S-a uitat în jur, totul i se părea străin: curtea, casa, strada până şi ea era străină de ea. Timpul trecea, ar fi vrut să doarmă, dar teama că în vis  o să întâlească lucruri şi stări pe care  nu le-ar fi dorit a făcut-o să rămână afară.

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu

Postul Nasterii Domnului

Maine incepe Postul Nasterii Domnului 
(al Craciunului)
Post usor si binecuvantat sa avem! 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii