Carti

Când cineva te înjură de mamă și… mama e… moartă…

Mama… cea mai gingașă ființă, cea mai jertfitoare, cea mai iubitoare, cea mai iertătoare…

Mama… ființa prin care Dumnezeu coboară… naște suflete…

Mama… cea în pântecele căreia se plămădește viața…

Mama… pt fiecare copil ar trebui să fie sfântă, icoană de închinat, deoarece… ea suportă transformările sarcinii, ea duce greutatea ei, ea îndură chinurile facerii… ea își hrănește copilul la sân, ea își pierde nopțile atunci când copilul are febră sau îi dau dințișorii sau… noaptea are chef de joacă. Ea, mama, îi dă viață… și își dă din viața ei…

Vine un timp… când mama pleacă… vine un timp când… greul sicriului coborât în mormânt ți se așază în suflet ca o lespede aproape imposibil de dus…

Vine o zi în care… în casa copilăriei tale mai regăsești doar amintirea mamei… icoana inimii tale… Și doare… doare mai rău decât orice durere din lume. Doare pt că nu mai ai unde să găsești iubirea de mamă… cea mai pură și jertfitoare iubire… Și… mergi la mormânt… unde e îngropată o parte din tine…

Tu, parte din ea rămasă în lume… ea, parte din tine… plecată din lume…

Ai vrea să ți se lase amintirea… mama… icoana inimii tale… în liniște, pt totdeauna, dar… sunt unii, dacă pot fi numiți oameni?!… care lovesc în ce ai mai scump și mai sfânt…

Cum? Mă întreb și vă întreb pe voi: cum să înjuri o mamă în general și cum să înjuri o mamă care e plecată din această lume?

Ce poate fi mai josnic, mai degradant, mai de iad… decât asta? Cum să-l poți numi om pe cel care înjură o mamă? Cum?   

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Oricine crede că…

 frunzele căzute sunt moarte, nu le-a văzut niciodată dansând într-o zi cu vânt” – Shira Tamir

„Nici frumusetea primaverii si nici cea a verii nu are gratia pe care am zarit-o in al toamnei obraz.” John Donne

„Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!” Nichita Stanescu

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

O altă carte

Vă vorbeam despre o surpriză.

Iată! Pentru voi… o altă carte… „Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei, de mână cu Hristos.

Vă asigur că această carte este, la rândul ei, o carte cu multe surprize.

Scrisă într-o situație specială (și nu doar din cauza pandemiei), relevă stări și fapte care pe de o parte vă vor pune pe gânduri, iar pe de altă parte veți avea posibilitatea să găsiți răspunsuri la multe întrebări.

O altă surpriză pe care o veți găsi în interiorul cărții este cuvântul scris de Preasfințitul Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, martor al multor frământări aruncate peste sufletul meu și nu numai.

După acel 3 decembrie 2018, pentru mine, drumurile la Alexandria deveniseră trepte ale speranței, iar reședința Preasfințitului – templu al Luminii.

Pe toate cele descrise în această carte Preasfințitul le-a cunoscut înainte de a fi așezate pe hârtie. Pot spune că această lucrare își are rădăcina acolo, în Alexandria, – tărâmul dintre vânturi.

Ca martor al timpului prin care trec alături de voi, m-am gândit să las ”o filă” în cartea unor vremuri, nu doar tulburătoare și tulburi, dar și unice în istoria omenirii. Vremuri de izolare la nivel mondial, vremuri de îngrijorare și neliniște, vremuri în care totul, dar absolut totul, a fost dat peste cap de un virus apărut de niciunde. Un buzdugan aruncat asupra lumii, o lecție dură din care omenirea trebuia să învețe ceva.

Aceste vremuri care au semănat teamă și moarte pe Pământ, aruncate parcă dintr-o altă lume, ne-au prins nepregătiți din toate punctele de vedere. Cei care au fost aproape de Dumnezeu și au înțeles că în toate există măcar îngăduința lui Dumnezeu și că din toate avem de învățat, s-au adaptat din mers, ceilalți au disperat, au clacat, iar unii chiar s-au sinucis.

Și pentru mine această situație a fost o piatră de încercare. A fost… deoarece nu doar că veneam după cea mai grea încercare a vieții mele, dar ea își mai arunca încă săgeți asupra sufletului meu.

                                                              *** *** *** 

„Cartea de față este parte din mărturisirile sincere ale autoarei cu care ne-am obișnuit și care conferă o anumită familiaritate. Spațiul ecleziastic este unul incluziv și nu exclusiv. Toți oamenii sunt chemați să fie parte a Bisericii Mântuitorului Hristos, iar apartenența la această Biserică nu este dictată de cineva sau de propriile alegeri de moment. Ea este urmare a lucrării Duhului Sfânt și a dorinței noastre consecvente de a face parte din această lucrare. De aceea, rândurile acestei cărți trebuie înțelese ca făcând parte din această frământare și dorință de așezare firească prin care credem că, mai devreme sau mai târziu, am trecut fiecare dintre noi. Nimeni nu trebuie judecat pentru ceea ce nu a reușit să împlinească din poruncile lui Dumnezeu. Poate fi întrebat însă, dacă are o lămurire a propriei existențe și o împlinire sufletească, nesocotindu-le. S-ar putea ca răspunsul să fie unul negativ.

Binecuvântăm apariția acestei cărți și nădăjduim ca ea să fie încă un prilej binecuvântat de a-L căuta pe Dumnezeu și, găsindu-L, să se ,,bucure inima” noastră și ,,bucuria noastră nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16, 22).

† G A L A C T I O N Episcopul Alexandriei și Teleormanului

Alexandria

Slăvitul Praznic al Nașterii Maicii Domnului, 2020. ”

Fragment din „Purtarea de grijă a lui Dumnezeu în mijlocul suferinței” – „Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei, de mână cu Hristos.

Deși lucrăm încă, vă pot prezenta o variantă de concept grafic.

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 3 comentarii

Fericităăă!

Sunt foarte fericită… foaaarte!!! Am primit… în dar… priviți și voi… câte cărți… de la Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.

Ați văzut un copil cu brațele pline de daruri, care nu știe la care să se uite, de care să se bucure? Așa mă simt și eu. Îl ador pe IPS Calinic!!! Îl ador!!!

Vă mulțumesc din suflet!!! Vă mulțumesc!!! Pt cărți, pt dedicație, pt cuvinte, pt că existați în viața mea, pt tot!

Nu știu cu ce să încep?!?! Și totuși… voi începe să citesc… ”Minunea de a fi!”, cartea pe care mi-ați scris impresionantele cuvinte. Vă mulțumesc!

 

IPS Calinic: ”Vai de noi!”

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu