Carti

Nemurire sau iubire?

Voi ce ați alege?

Circe a ales iubirea. 

O carte la care am plâns, m-am bucurat, m-am oprit din citit pentru că… fie era prea dureros, fie era mult prea frumos.

”Când m-am născut, nu exista un cuvânt care să denumească ceea ce eram de fapt. Îmi ziceau nimfă, crezând c-o să ajung ca mama, mătușile mele și sutele de verișoare. Cum întruchipam cele mai de jos dintre cele mai neînsemnate zeițe, aveam puteri atât de mărunte, încât de-abia ne trăgeam nemurirea din ele. Vorbeam cu peștii, făceam să crească florile, storceam stropi de ploaie din nori sau sare din valuri. Cuvântul nimfă cuprindea tot viitorul nostru, cât era de lung și de lat. Pe limba noastră nu înseamnă doar zeiță, ci și mireasă.”

”Palatul lui Oceanos, zidit temeinic în stâncă, reprezenta o adevărată minune. Sălile sale înalte și arcuite erau poleite cu aur, iar pardoseala, după atâtea secole de tălpi zeiești ce călcaseră pe suprafața ei, devenise lucioasă. Nu exista încăpere în care să nu răzbată susurul râului lui Oceanos, din care își trăgeau obârșia toate izvoarele cu apă dulce de pe pământ, cu undele sale atât de întunecate, încât nici nu-ți dădeai seama unde se termină râul și unde începe albia.”

”Pe mal creșteau iarbă și flori gingașe, cenușii, dar și puzderia de odrasle ale lui Oceanos, naiade, nimfe și zei-râuri. Lucioși ca vidrele, râdeau, chipurile luminoase radiind în penumbra din jur, își treceau unii altora pocale de aur și se luau la trântă, jucându-se de-a dragostea. În mijlocul lor, punând în umbră frumusețile de crin din jur, ședea mama. ”

”A doua zi, tata a găsit-o lângă undele izvorului ei, în lumea de sus. Era o splendoare împodobită cu narcise înfoiate și încinsă deasupra cu ramuri de stejar. Nu era nici urmă de nămol, nici picior de broască unsuroasă, doar pietre rotunde, curate, făcând loc ierbii. Până și tata, care nu se dădea deloc în vânt după talentele subtile ale nimfelor, a căzut în admirație.”

”Mai târziu, când m-am născut eu, i-a mai dăruit un șirag, oferindu-i apoi câte unul pentru fiecare dintre cei trei frați ai mei. Nici nu știu ce prețuia mama mai mult: mărgelele acelea strălucitoare sau invidia surorilor sale când o vedeau cu ele la gât. Cred că le-ar fi adunat mai departe, la nesfârșit, până când aveau să-i atârne de gât ca jugul pe grumazul boului, dacă n-ar fi oprit-o zeii cei mari. La vremea aceea aflaseră ce anume eram noi patru. N-ai decât să mai faci copii, au atenționat-o, dar nu cu el. Însă alți soți nu-i dăruiau mărgele de chihlimbar. A fost singura dată când am văzut-o plângând.”

https://www.editura-paladin.ro/info/carte/circe-madeline-miller-s

Delectare

Postat de Mihaela Ion in Carti, O carte pe săptămână, 0 comentarii

Cărțile înrobirii mele – excluse, altele – îmbrățișate

Îmbrățișate…

pentru că…

sunt cărți, alte cărți

și…

pentru că sunt daruri din partea prietenului meu. 

Să desfacem coletul de la Libris.

Deci… cărțile.

   

Coletul de la editura Art:

    

Un roman grafic și o agendă superbă.

  

Și…

Coletul de la editura Litera.

 

     

Și această colecție minunată… cadou. 

Pentru copilul interior 😊

Încă două cărți de la Bookzone și gata 😊… pentru azi 😊

 

Ne vedem luni, 27 iunie.

Vă îmbrățișez.

Peste 250 de cărți – excluse din biblioteca mea

Postat de Mihaela Ion in Carti, O carte pe săptămână, 0 comentarii

Seară de film…

după ce am citit cartea 

și am plâns…

Vom vorbi despre ea.

Deci:

Ne vedem luni, 6 iunie.

Postat de Mihaela Ion in Carti, Recomandari, 0 comentarii

Paradis…

 💓 💓💓

Păi… să deschidem!

Și să vedem..

Și 😊

Pentru Bebe 💓

Ne vedem marți, 31 mai.

Mai periculoasă…

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii