Carti

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 13

-Am parcurs, cu mare atenție, materialul și aș avea unele sugestii, dacă îmi permiteți, bineînțeles. Sunt câteva însemnări aici, a spus deschizând dosarul și dându-mi foile cu notițe scrise de mână.

Le-am primit zâmbit.

-De ce nu ați făcut corecturile direct pe material?

-E munca dumneavoastră. N-am putut să intervin așa.

-Păi… este doar o copie.

-Chiar dacă, tot munca dumneavoastră e. Am preferat să scriu separat paginile și sugestiile respective.

L-am privit cu admirație. Începusem să întrezăresc puțin câte puțin din personalitatea ierarhului pe care abia îl cunoscusem. 

În spatele acelui om care părea sobru, dur și uneori chiar respingător se afla un suflet cald, sensibil, delicat. Prin faptul că nu a pus nici măcar o virgulă pe materialul pe care i-l lăsasem, am descoperit smerenia ascunsă în sufletul său deosebit. Mi-am dat seama că are gingășia omului care vrea să ajute fără să lase vreun semn că a ajutat. Am mai descoperit și faptul că nu vrea să deranjeze pe nimeni și că respectă atât alegerea semenilor săi cât și munca lor.  

În timp ce ochii sufletului meu priveau prin ușa întredeschisă în sufletul ierarhului de lângă mine, citeam și cele câteva însemnări, foarte bune de altfel, pe care mi le făcuse cu atâta delicatețe.

-Vă mulțumesc mult! Toate sugestiile pe care mi le-ați dat se vor regăsi în carte, am spus cu profundă admirație și recunoștință.

-Doar dacă vi se pare potrivit să faceți vreo modificare, a punctat cu o oarecare reținere în glas.

-Ideile pe care mi le-ați dat nu sunt bune, sunt foarte bune. Vă mulțumesc pentru acest ajutor, am spus punând notițele respective în dosarul cu materialul pentru carte.

Am tăcut pentru un timp. A tăcut și Preasfinția Sa. Mi-aș fi dorit să inițieze un dialog, să mă întrebe ceva, să povestim, așa cum făceam cu duhovnicul meu, dar nu. În camera aceea plină de cărți și de obiecte de artă, era liniște. Într-o altă împrejurare, lângă un alt om, ar fi fost, pentru mine, o situație stânjenitoare. Surprinzător, în acel spațiu în care tăcerea se instalase deja, mă simțeam foarte bine. Era pentru prima dată când stând lângă un străin practic, pe teritoriul său, în lipsa cuvintelor din ambele părți, simțeam o stare de bine, de liniște, o altfel de liniște necunoscută mine până la acel moment.  

Preasfințitul lăsase privirea în pământ. Eu cercetam discret încăperea. Tânărul ierarh din fața mea îmi predea o lecție de care nu avusesem parte până atunci. Îmi demonstra că forța interioară nu depinde doar de zâmbete și de cuvinte. Îmi arăta că și atunci când oamenii nu se cunosc poate exista o comunicare taică a sufletelor. Aparent, ierarhul în prezența căruia eram, nu transmitea nimic, dar sufletul său dezmărginise acea încăpere transformând-o într-un ocean de liniște pe care pluteam într-o rezonanță neașteptată cu razele unui soare necunoscut până atunci – soarele stării de dincolo de cuvinte: ”Bucurați-vă!”

După timpul tăcerii binefăcătoare, m-am ridicat și l-am întrebat:

-Îmi permiteți? făcând un pas reținut către bibliotecă.

-Sigur, mi-a spus zâmbind.

Da, ierarhul acela sobru, zâmbea. Zâmbea cu picături de raze din soarele stării de dincolo de cuvinte: ”Bucurați-vă!”

Am privit cu atenție cărțile din bibliotecă, obiectele din fața lor. Totul era așezat într-o ordine perfectă.

-Aveți pe cineva care se ocupă de bibliotecă sau Preasfinția Voastră le-ați așezat?

-Eu mă ocup de toate obiectele din casă, pentru că, atunci când am nevoie de ceva, să știu de unde să iau.

Am zâmbit din nou. Mai descoperisem o latură a personalității sale – perfecționismul și încă o altă latură – seriozitatea.

Priveam cu atenție cărțile așezate ca într-un sanctuar. În lumea cuvintelor tipărite, Preasfințitul Galaction avea o mulțime de cărți. De la cărți rare până la cele mai recente apariții. Păreau generații de povești adunate într-o singură poveste.

Îl mai întrebam câte ceva în legătură cu volumele pe care le avea în bibliotecă sau în legătură cu obiectele acelea deosebite, apoi iar urma o perioadă de liniște. Un amestec de comunicare și tăcere, de cunoscut și necunoscut, de oameni și de suflete într-un spațiu dezmărginit de soarele stării de dincolo de cuvinte: ”Bucurați-vă!”

Va urma

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 12

Nu-mi mai țineți predici!

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu

Pregătiți pentru maraton?

Astăzi începem postările. Fragmente din volumul 2 al lucrării – ”Mai mult decât o carte – Adevărul”. Vă asigur că va fi un volum cu multe surprize.

Oferte…

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Oferte…

Bunăăă! Ce mai faceți? Aici, septembrie a venit cu oferte :)), dar și cu vești :)) . De luni, începem postările.  Fragmente din volumul 2 al lucrării – ”Mai mult decât o carte – Adevărul”

Până atunci – Oferte. Cele mai recente apariții: 

”Mai mult decât o carte – Adevărul” – 50 lei

”Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor” – 30 lei

”Întâlnirea cu mine” – 30 lei

Pachetul cu cele 3 lucrări – 90 lei

”Împărăția poveștilor”- 40 lei

”Bucătăria veselă!” – 40 lei

Pachetul cu cele 2 lucrări – 60 lei

                                                   * * * 

Să ne amintim:

-Preasfințite, ce facem cu atâția ani în care v-ați chinuit efectiv cu mine? Îi împachetăm și-i dăm la gunoi? am întrebat cu lacrimi în ochi…

-Faceți ce vreți?

-Cum adică, Preasfințite, să fac ce vreau?

-Eu am pus sămânța cea bună, dacă vreți să o ajutați să încolțească bine, dacă nu, puneți o piatră peste ea și gata.

După ce a spus astfel de cuvinte nu m-a mai privit. Am simțit că mi-a înghețat inima. Au început să mi se deruleze în gând atâtea și atâtea situații în care mi-a fost aproape, în care m-a ocrotit… Faptul că nu m-am mai privit, m-a făcut să simt că ceva s-a rupt… în sufletul meu, dar și în relația cu Preasfințitul. Încercam să-i caut privirea. În zadar… Mă ocolea. Am avut senzația unei căderi interioare… o senzație de gol nesfârșit… Mi-am văzut sufletul părăsit… orfan… alergând în urma părintelui pe care simțea că-l pierde… – ”Mai mult decât o carte – Adevărul”

                                                * * * 

Autoarea ne arată că există o diferență crucială între a ne fi milă de cei în suferință și a face efectiv milă. Trecerea de la sentiment la faptă este cheia Împărăției cerurilor, dar în același timp și împlinirea umanului în dimensiunea vieții care ne-a fost rânduită de Dumnezeu…

Binecuvântăm apariția acestei cărți și nădăjduim ca ea să fie o mărturie în timp și a altor fapte de bine pe care cititorii le vor face spre slava lui Dumnezeu și bucuria oamenilor.

Alexandria, 28.01.2019     

† G A L A C T I O N

Episcopul Alexandriei și Teleormanului

                                                      * * * 

-… da și ea se droghează, de fapt o droghează părinții.

-Nu pot să cred așa ceva… am zis de-a dreptul oripilată.

-Ba să crezi! Aici e iadul pe Pământ.

Am oftat și mi-am trecut mâna peste frunte. M-am ridicat și am deschis ușa la camera vecină. Fetița dormea pe un pat acoperit cu o pătură zdrențuită. Îmi venea să o iau în brațe și să fug cu ea, să o scot din labirintul morții. M-am întors totuși și m-am așezat lângă Larisa. – ”Între Raiul rugăciunii și iadul drogurilor”

Fapte izvorâte din milă

                                                     * * *

O durere și mai adâncă i-a cuprins sufletul. Se scufundase parcă într-un ocean sărat, care îi strângea fiecare celulă a ființei sale…

„Unde eşti, Samira? Unde te-ai pierdut? Prin ce hăţişuri, prin ce cotloane şi prin ce labirinturi te-ai încurcat, te-ai rătăcit, te-ai răvăşit… până ai ajuns aşa? De ce, Samira? De ce…? Care a fost momentul în care ai hotărât să nu mai lupţi pentru tine, să te laşi pradă nepăsării? Ce resort interior te-a făcut să rupi legătura cu tine şi să cobori în prăpastia deprimării? Ce anume te-a făcut să vezi viaţa ca pe o povară şi să nu-ţi mai pese cum o trăieşti?” – ”Întâlnirea cu mine”

Povestea lor…

 

 

 

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Povestea lor…

 

Vă spun pe repede înainte câteva lucruri. Sunt într-o mare grabă, pt că astăzi se anunță o zi… O să vă povestesc mâine despre ziua de azi … :)))

Cele mai noi apariții semnate de mine, au o poveste aparte. După ce am scris cartea ”Călugărul”, Părintele Damaschin Ștefan, de la Mănăstirea Căldărușani, care era deja foarte suferind, mi-a zis că după ce voi publica lucrarea ”Călugărul”, ar trebui să scriu ceva pt copii. Atunci i-am promis ca așa voi face. La scurt timp după apariția cărții, Părintele s-a mutat din această lume, iar eu, prinsă în tot felul de activități și de situații, am uitat de promisiunea făcută Părintelui. 

Într-o dimineață, m-am trezit cu gândul că trebuie neapărat să scriu ceva pt copii. Atunci mi-am adus aminte de promisiunea făcută. În dimineața aceea am și început să scriu. Eu uitasem, Părintele, din lumea îngerilor, nu. Așa că a avut grijă să-mi amintească.

Date despre caiete: format – 16/23 cm; hârtie interior 120g offset; tipar full color; copertă 300g plastifiată; 68 de pagini 

Prețul unui caiet este de 40 de lei. 

Cei care doresc aceste lucrări, îmi pot scrie adresa și nr de tel pe chat, iar după care în câteva zile vor primi coletul.

Banii pt achiziționarea lucrărilor se pot depune în contul: 

RO 57 INGB 0000 9999 0 6464 353

Sunt caldeee!

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii