Carte in lucru

Renascut din iubire – 150

-Da Vali.

-Cu cine vorbeai?

-Cu o fostă colegă.

-Mda… a spus nemulțumit. Marian ce mai zice?

-Când aşa, când aşa. Astăzi va trece pe la mine ca de obicei.

-Pe la cât?

-Peste vreo două trei ore.

-Ella vreau să te văd. Simt nevoia să vorbesc cu tine. Tu eşti singurul om în care am încredere.

-Unde ne vedem şi când? a întrebat fata oftând.

-În biroul provizoriu al lui Nicolas.

-Unde e asta?

-Aaa, am uitat să spun. Am construit un birou mic în grădină unde să lucreze Nicolas până voi deschide firma. Vino acum dacă poţi şi dacă vrei.

-Bine Vali. Iau un taxi şi vin.

Fata preocupată de starea lui s-a pregătit repede şi s-a îndreptat spre el. La poartă o aştepta Nicolas.

-Bună Nicolas, hai că am şi uitat să te sun să-ţi spun că m-a chemat…

-Nu-i nimic, mi-a spus el. Mi-a zis să te aştept şi să te conduc la noul birou. Ella poate reuşeşti să afli ce e cu el. Mi se pare că nu doar suferinţa fizică îl macină, ci şi altceva.

-O să văd…

-Uite acolo e biroul. Te aşteptă deja, i-a spus Nicolas şi s-a retras.

Fata a bătut la uşă şi a deschis. S-a speriat. Cum a deschis uşa l-a văzut pe Valentin aşezat pe un fotoliu. Era negru la faţă şi avea privirea foarte tulbure.

Biroul avea un hol, în stânga era camera de lucru şi în dreapta baia. Valentin statea pe un fotoliul care fusese aşezat chiar în dreptul uşii.

-Ce ai Ella?

-M-am speriat.

-Aşa-i că am ajuns de speriat?

-Nu Vali, dar neştiind locaţia nu mă aşteptam să fie un fotoliu pus chiar cum deschizi uşa.

-N-am mai avut putere să ajung la birou deşi după cum vezi mai sunt câţiva paşi.

-Ce e cu tine?

-Nici eu nu mai ştiu a zis mimând un început de depresie. Bolnav sunt, singur mă simt, ameninţat sunt…

-Singur te simţi, bine zis, te simți, dar nu eşti. Tu vezi doar de ce sunt în stare pentru tine… am renunțat la tot…

-Of da, văd, a zis oftând. Ella tu eşti singura mea speranţă. Cred că tu eşti singura care vrei să trăiesc… Vrei să trăiesc Ella?

-Hm! Oare nu ţi-am demonstrat?…

-Ella dacă vrei să trăiesc – omoară-l! a zis sec.

Pe fată au trecut-o fiorii din cap până în picioare.

-Ce să fac Vali? a întrebat stupefiată.

-Dacă vrei să trăiesc – omoară-l! Astăzi când vine la tine. Dacă nu-l omori mă vei pierde.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 6 comentarii

Renascut din iubire – 149

 

Toată noaptea s-a rugat. Din faţa icoanei a ridicat-o apelul sonor al  telefonului mobil. Era Valentin. O sunase să vadă cum a dormit.

-Vali eu sunt pregătită şi chiar bucuroasă. Hai să mergem dacă se poate chiar azi!

-Ella termină. Ţi-am spus că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Cum crezi că aş putea trăi? Te rog termină! Subiectul asta rămâne închis pentru totdeauna. Am nevoie de ajutorul tău şi mă vei ajuta, dar nu aşa.

-Vali propunerea mea rămâne deschisă.

-Nu Ella. Închidem acum subiectul pentru totdeauna am spus.

-Bine… cum zici.

Bărbatul, după cum am spus nu avea nevoie de ficatul fetei, avea nevoie să o folosească, să-i fie sclavă, să facă orice pentru el… să-i ascundă mizeria şi să-i asigure liniştea pentru a-și continua viaţa lui de întuneric.

Zilele treceau. Ella era tot mai îngrijorată pentru Valentin, se ruga tot mai mult pentru el. Marian o solicita din ce în ce mai  mult. Îi spunea că vrea să se răzbune pe bărbat, pe Valentin îl  ameninţa….  Ella făcea tot posibilul să-l liniştească pe Marian. Îl lua la ai ei la ţară, mergeau prin parcuri, dormea la ea. Marian însă, cât era cu ea era liniştit, cum se despărţea de ea – turba. Valentin nu mai făcea faţă ameninţărilor. Ella era pe de o parte  presată de Marian, pe de altă parte de Valentin, dar şi de Nicolas la îndemnul lui Valentin. Când nu o suna Valentin să îl potolească pe Marian, o suna Nicolas.

-Ella te rog potoleşte-l pe copilul ăla, îl ameninţă pe unchiul întruna. Știi că e bolnav şi are nevoie de linişte, îi spunea Nicolas uitând de toate neplăcerile pe care i le făcuse bărbatul.

-Ce să-i fac Nicolas? Nu pot sta cu el 24 din 24. Cât e cu mine e liniştit, apoi o ia razna.

-Ştiu că nu poţi, dar nu ştiu fă ceva!

-Ce să fac mai mult de atât? Și aşa mă simt sclava lui.

-Of Ella nu ştiu ce să mai zic… Vezi şi tu ce faci!

-Eu fac ce fac, tu ai grijă de Vali!

-Şi eu fac tot ce pot. De multe ori stau noaptea cu el. Are o frică de copilul acela ce n-am văzut. Uneori are nişte reacţii de zici că e nebun. Priveşte într-un punct fix, apoi roteşte privirea în toate părţile, apoi iar priveşte într-un punct fix. Nu ştiu ce-i cu el.

-Nicolas închide că mă sună.

Tânărul a închis oarecum speriat.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Renascut din iubire – 148

În următoarea noapte Ella s-a pregătit psihologic pentru ceea ce ea luase foarte în serios şi anume despărţirea ei de viaţă – şansa lui Valentin de a trăi. A mers la icoana cu Maica Domnului şi Pruncul pe care o avea de la bunica ei dragă, s-a aşezat în genunchi şi a început să se roage plângând.

-Măicuţă sfântă sunt gata pentru jertfa supremă, dacă asta va scoate sufletul lui Valentin din întuneric. Nimic nu e prea mult pentru salvarea unui suflet. Viaţa mea oricum a devenit searbădă, oboseala e din ce în ce mai cruntă, nu am nicio perspectivă, niciun viitor, primeşte această jertfă şi salvează un suflet care se zbate în iad de viu! a zis Ella printre suspine.

A închis ochii şi s-a văzut în sala de aşteptare alături de Valentin. Amândoi îngânduraţi, el îngrozitor de trist, ea resemnată şi împăcată.

-Ella Ionescu şi Valentin Georgescu, a auzit vocea unei asistente. Intraţi!

Au intrat în anticamera unui bloc operator.

-Aveţi la dispoziție 30 de minute să vă mai spuneţi ce aveţi de spus.

Ella l-a prins de mână.

-Vali fără niciun regret mă ofer să mor în locul tău. Am văzut cât de mult îţi doreşti să trăieşti…

-Ella… a întrerupt-o.

-Vali, doar primeşte atât! Voi trăi şi eu cumva prin tine, dar te rog, te implor, trăieşte frumos Vali! Lasă toate mizeriile, fii un om bun, luminos, darnic, sincer, iubitor. Aşa îmi place să trăiesc prin tine Vali. În Lumină, în Lumină. Să nu uiţi aceste cuvinte şi părţii din mine care va trăi în tine oferă-i ce-i mai frumos şi eu de-acolo de sus voi zâmbi şi voi fi fericită. Te rog Vali! Promite-mi că aşa vei face. Promite-mi!

Bărbatul avea lacrimi în ochi.

-Şi dacă nu mă pot ţine de cuvânt?

-Atunci mă vei omorî de două ori şi nu cred că vrei asta.

-Ella sunt prea în întuneric Ella, prea în întuneric… Hai să plecăm!

-Nu Vali. Viaţa mea care va fi în tine, te va scoate la lumină. Nu se poate să nu ai conştiinţă. Când vei vrea să te afunzi în întuneric, priveşte spre cer şi aminteşte-ţi că am plecat pentru a-ţi da ţie viaţă. Plecarea mea trebuie să fie învierea ta.

S-a auzit uşa. Timpul trecuse şi asistenta venise să-i pregătească. Ella s-a ridicat şi l-a îmbrăţişat.

-Te iubesc Vali. Să nu uiţi plecarea mea trebuie să fie învierea ta.

Apoi a văzut cu ochii minţii cum se deschid uşile blocului operator şi cum ei sunt introduşi pe mese separate, dar ţinându-se de mână. Ea mergea spre jertfă, el spre viaţă. Ea zâmbea chiar dacă plângea, el doar era trist.

-Te iubesc Vali, i-a mai şoptit odată ţinându-l de mână. Mergi spre Lumină Vali, spre Lumină, a spus şi s-a văzut adormind … pentru totdeauna.

S-a prăbuşit pe covor şi-a prins capul între palme şi a început să plângă în hohote.

-Măicuţă sfântă aşa să fie să meargă spre Lumină şi voi fi de două ori fericită, a spus printre hohote de plâns.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Renascut din iubire – 147

-Nu răspunde. Mergi tu Nicolas şi spune-i că-l rog să urce puţin.

-Încerc. Sper să nu se supere.

Nicolas a mers şi a bătut timid la uşă. Nu i s-a răspuns. A încercat să vadă dacă uşa e deschisă. Era. A intrat şi l-a strigat. Bărbatul era în living pe un fotoliu cu capul prins între palme.

-Unchiule vă roagă Ella să urcaţi puţin.

-Spune-i că nu mă simt în stare să vorbesc cu nimeni. Încerc să o sun mai târziu. Să nu se supere, dar chiar nu mă simt în stare…

-Bine unchiule, îi spun, a zis şi a plecat lăsându-l pe bărbat exact cum l-a găsit.

I-a spus Ellei în ce stare era şi ce a spus, apoi s-a aşezat pe pat obosit de parcă ar fi cărat pietre de moară.

-Ce facem Nicolas?

-Nu ştiu…

-Mâine sper să pot lua legătura cu cel mai bun specialist de la noi pe transplant de ficat şi să-l întreb dacă un transplant ar slava situaţia.

-Păi şi donator?

-Nu ştiu, vedem, a zis Ella timp în care i-au dat lacrimile. Nicolas sunt aşa de răvăşită… Merg să mă odihnesc.

-Şi eu sunt la fel Ella. Te conduc.

Ella a ajuns acasă tulburată peste fire. Nicolas era exact în aceeaşi stare. Valentin însă mâncase şi viziona un film. Trecuse de miezul nopţii si nu avea nici gând să o sune pe fată. Ella i-a dat un sms în care i-a spus că ar vrea să vorbească puţin cu el. El „răvăşit” i-a scris că nu poate şi că vor vorbi în următoarea zi. Omul chiar nu putea. Cum era să întrerupă vizionarea filmului şi să o sune pe Ella. Şi asta făcea parte din planul lui, să o facă să sufere, să se frământe…

Pentru fată noaptea fusese o veşnicie. Peste noapte însă Ella luase o decizie şocantă. Dimineaţa prima grijă a fost să-l caute pe specialistul numărul unu al României în materie de transplant de ficat. Şi, da l-a găsit. I-a spus despre ce era vorba, atât cât a ştiu să-i spună şi a întrebat dacă un transplant de ficat l-ar salva.

-De regulă, da, dar sunt foarte mulţi pe lista de aşteptare.

-Donatorul există deja.

-Cum aşa? a întrebat mirat.

-Donatorul este viu. Adică eu.

-Domnişoară dumneavoastră ştiţi despre ce vorbiţi? Nu e vorba de un transplant a unei părţi din ficat, ci de tot ficatul.

-Da ştiu, a zis hotărâtă Ella. Tocmai urma să vă întreb, dacă s-ar păstra confidenţialitatea şi dacă s-ar putea spune că am plecat din această lume din alt motiv.

-N-am mai auzit aşa ceva. Să mă consult şi eu cu colegii, dar până atunci, veniţi să vedem mai întâi dacă sunteţi compatibili, a spus de-a dreptul şocat.

-Vă mulţumesc. Voi vorbi cu el şi vă voi contacta din nou.

După ce a încheiat convorbirea Ella a început să plângă. De când renunţase la teatru se simţea inutilă. Viaţa i se părea o povară, Marian o solicita peste măsură zi şi noapte, resursele financiare se împuţinaseră de tot. Considera că viaţa pentru ea s-a cam încheiat, şi că dacă Valentin îşi doreşte atât de mult să trăiască de ce să nu-l ajute. L-a sunat pe bărbat şi i-a spus că ar vrea să se vadă neapărat.

-Bine, Ella, a spus pe un ton stins, deh era întristat peste fire… Vin eu la tine cam într-o oră.

Şi a venit cu mima lui de victimă, s-a aşezat pe pat cu privirea în pământ. Fata a i-a spus ce hotărâre a luat, cu cine a vorbit şi ce anume.

-Te rog să te hotărăşti ca zilele următoare să mergem să vedem dacă suntem compatibili.

-Cum crezi tu Ella că aş putea trăi să ştiu că nu mai eşti din cauza mea, a zis privind-o scurt.

-Vali e decizia mea, nu mi-ai cerut nimic. Te rog să accepţi.

-Nu, nici vorbă, a spus.

Dar de ce a spus nu? Pentru că nu avea nevoie. Dacă ar fi avut i-ar fi luat şi ficatul Ellei fără regrete.

-Asta e prima reacţie, poate justificată, dar te rog să te mai gândeşti!

-Asta ai vrut să-mi spui?

-Da Vali.

-Mulţumesc. Mă retrag. Nu mă simt bine.

Fata l-a condus oftând. A privit în urma lui… „Vali dacă jertfa mea te-ar schimba, aș zice că a meritat toată suferința” a gândit şi a intrat plângând în casă.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 3 comentarii