Carte in lucru

Renascut din iubire – 154

-Nicolas, nu mai pot. Uite ce sms am primit de la nemernicul ăla de copil. Zice că trebuie să o atragă pe Ella de parte lui să mă poată distruge în voie.

Mărturisirea lui Valentin i-a picat ca o mănuşă lui Nicolas.

-Unchiule, dacă individul ăsta nu vă lasă în pace, eu zic să-l chemaţi odată sus la balconul de la bibliotecă, vin pe acolo şi îl împing de la balcon, chipurile din greşeală.

Bărbatul neştiind că Nicolas a vorbit cu Ella şi că acela era doar un test să vadă dacă unchiul lui e în stare de aşa ceva, s-a luminat la faţă.

-Mi-ai face un bine Nicolas, dar dacă nu moare?

Nicolas s-a sprijinit de perete. Cuvintele Ellei aveau să se confirme.

-Încercăm, a bâiguit.

-Nu Nicolas, e prea riscant, dacă scapă şi spune tot, mai bine nu. Poate să ne gândim la o altă variantă. Fă-mi un masaj pe picioare, mă dor toţi muşchii…

Nicolas a început să-l maseze pe picioare deşi tremura din toate încheieturile. „Doamne… unchiul meu e un criminal, criminal… Acum înţeleg de ce nu-i pasă deloc de mine… Atât timp cât e în stare să omoare un om, de ce i-ar păsa de un altul?” gândea tremurând din ce în ce mai tare. Valentin a sesizat că-i tremură mâinile şi a întrebat de ce. Nicolas i-a spus că din cauza oboselii. După un timp tânărul s-a retras. Cum a ajuns în cameră a sunat-o pe Ella şi i-a povestit tot.

-Vezi Nicolas? Avem în viaţa noastră un criminal… Hai să încercăm să ne liniştim că mi-e teamă că o luăm razna și noi. Odihneşte-te! Voi încerca şi eu.

-Noapte bună Ella, a zis tulburat peste fire.       

Foto – internet

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Renascut din iubire – 153

Ella aproape de miezul nopţii l-a sunat plângând pe Nicolas.

-Ce ai păţit Ella? a întrebat-o speriat.

-Nicolas poţi să vii la mine fără să ştie Vali?

-Da sigur, eu oricum mai ies noaptea să mă mai plimb.

-Te rog Nicolas, vino să vorbesc puţin cu tine!    

Ellei noaptea aceea i s-a părut mai neagră şi mai grea decât oricare noapte. Până să ajungă Nicolas şi-a pus perna pe cap ca şi cum ar fi vrut să se ascundă de ceva sau de cineva. Tânărul îngrijorat pentru fată a venit cât a putut de repede.

-Ella am ajuns, a spus la telefon abia respirând.

-Vin imediat, i-a răspuns fata şi a plecat să-i descuie cu lacrimi în ochi.

-Ce ai păţit Ella? a întrebat-o încă de la poartă.

-Să intrăm şi-ţi spun.

Cum au intrat instinctiv s-au aşezat amândoi pe canapea. Unul lângă altul, ca şi cum cineva mai presus de ei i-ar fi aşezat aşa.

-Nicolas, Valentin m-a pus să-l omor pe Marian, a zis Ella fără o altă introducere.

-Cum? Glumeşti Ella, nu are cum să facă aşa ceva.

-Uite că a făcut-o. Şi eu am sperat să glumească, dar nu a fost aşa.

-Adică unchiul meu e un criminal?

-Da Nicolas e, a spus şi a început să-i povestească tot.

Tânărul asculta stupefiant, revoltat, disperat.

-Nu Ella, nu are cum să fie adevărat. Zi că ai glumit, zi ceva, orice, dar nu că ar fi adevărat.

-Mă uit la tine şi mă vad pe mine la uşă, când speram să mă cheme şi să-mi spună că a glumit… etc.

-De-aia m-a pus să te sun să dau pe difuzor şi să te întreb ce faci, imediat ce ai plecat de la el? i-a scăpat întrebarea tânărului.

-Da Nicolas, de-aia, să verifice dacă eu chiar merg să cumpăr otravă. Eram sigură că el te-a pus să suni.

-Doamne Ella văd negru în faţa ochilor. Să ştii că am să-l încerc. Să văd dacă şi cu mine face asta, a spus tânărul s-a ridicat şi a început să se plimbe prin cameră.

-Fă ce crezi Nicolas! Din păcate Valentin e un om foarte periculos şi foarte pervers. A văzut că mi-e rău şi nici măcar nu a sunat să vadă dacă am ajuns acasă, nemulţumit fiind că nu i-am îndeplinit dorinţa de a omorî un copil.

-Doamne fereşte. M-ai neliniştit de tot…

-Ştii ce-mi pare rău, că n-am avut nervii atât de tari încât să pun nişte haine ude într-un sac, să-l car după mine, să i-l pun la picioare şi să-i spun: Uite l-am omorât, fă ce vrei cu el. Sigur te-ar fi chemat şi ne-ar fi pus pe amândoi să-l „risipim” pe undeva. Parcă trăiesc într-un coşmar din care nu mă pot trezi.

-Îngrozitor, cu adevărat îngrozitor.

În timp ce se plimba prin cameră a sunat telefonul tânărului.

-Vai de mine sună unchiul, a zis speriat. Ella plec. O să îl sun de la poartă şi îi spun că am ieşit să mă plimb. Te sun mai târziu dacă nu te culci.

-Sună-mă Nicolas. Cum crezi că aş putea dormi?

Nicolas de la poartă, l-a sunat pe Valentin şi i-a spus că nu poate dormi şi că a ieşit să se plimbe. Bărbatul i-a zis că imediat ce ajunge să vină la el. Noaptea devenise şi pentru Nicolas mai grea şi mai apăsătoare ca oricând. Tulburat şi uimit peste fire a ajuns la Valentin. Bărbatul era negru de supărare.

Foto – internet

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Renascut din iubire – 152

Ella bulversată cum nu mai fusese până atunci, s-a întâlnit cu Marian, i-a pregătit ceva de mâncare şi i-a spus că nu poate sta prea mult pentru că va trebui să ajungă la ţară la bunica ei.

-Eşti supărată sau mi se pare?

-Nu Marian, sunt obosită.

-Te întorci în noaptea asta?

-Nu, e deja târziu. Rămân acolo. Mă întorc mâine.

-Bine, atunci nu te mai sun. Ne auzim mâine. Mulţumesc pentru masă şi să ştii că pe prietenul tău îl urăsc de moarte. Tac pentru tine… cât voi mai tăcea.

-Ştiu şi îţi mulţumesc pentru asta.

L-a condus şi nerăbdătoare l-a sunat pe Valentin.

-Vreau să ne vedem a spus pe un ton grav.

-Vino, te aştept la birou.

Ella a ajuns nici ea nu mai ştia cum, dar a ajuns. A intrat în birou. De data aceea Valentin nu mai era la intrare, era în camera de lucru.

-Ai rezolvat? a întrebat-o imediat ce a intrat.

Fata a aruncat geanta pe scaun şi a început să plângă.

-Vali nu pot să cred că tu m-ai pus să omor un copil, nu pot să cred că ai vorbit serios…

-Deci nu l-ai omorât, a concluzionat cu cinism.

Ella plângând a căzut în genunchi.

-Vali te rog, te implor, spune-mi că nu eşti un criminal! Te rog! Spune-mi că doar m-ai încercat să vezi dacă aş face orice pentru tine.

-Deci nu l-ai omorât Ella! a continuat fără să-i pese de lacrimile fetei, fără să-i pese că el era pe scaun şi ea prăbuşită în genunchi de atâta durere sufletească.

-Valiiii, te rog spune-mi că nu eşti un criminal, striga fata plângând în hohote.

-Nu, nu sunt un criminal că doar nu-l omoram eu, ci tu trebuia să mă scapi de el.

-Cum adică Vali, ai fi vrut să faci din mine o criminală? Ai fi putut să dormi liniştit când ai fi ştiut că ai nenorocit două familii? Familia mea şi familia lui?

-Ella ce rost mai au toate întrebările astea dacă tu nu m-ai scăpat de el?

-Valiiii e un copil!!! Cum te-ai gândit să mă pui să omor un copil, un copil care putea fi copilul meu, al tău, al nostru? M-am oferit să mor în locul tău şi tu ai fi vrut să faci din mine o criminală? Să mă vezi în închisoare? De copilul acela e clar că nu-ţi pasă, dar nici de mine? De mine care am vrut să-ţi donez ficatul să poţi trăi?

-Dar ce crezi că te-aş fi abandonat? Aş fi venit în fiecare săptămână la tine?

-Încetează, nu mai pot, a zis înecându-se de plâns.

Cu un cinism greu de imaginat, îi spunea Ellei cu subiect şi predicat că ar fi vizitat-o în închisoare. Fata a vrut să se ridice să ia geanta, a ameţit şi s-a prăbuşit din nou.

-Mi-e rău, dă-mi geanta să iau un calmant.

Valentin s-a ridicat nepăsător şi i-a aruncat geanta.

-Puţină apă, te rog, a spus plângând.

-N-am. Înghite aşa şi potoleşte-te! Îţi chem un taxi.

-Nu mă simt bine.

Fata a înghiţit calmantul fără apă şi şi-a prins capul între plame. Valentin dezamăgit că planul lui eşuase, a chemat un taxi. Când a ajuns taxiul fata abia se ţinea pe picioare.

-Mi-e rău…

-Ai luat calmantul şi o să-ţi treacă. Merg cu tine până la poartă, a spus cu o nepăsare greu de imaginat.

Valentin a condus-o. Deşi a văzut că fata se dezechilibra, a lăsat-o să plece şi nici nu a sunat să vadă dacă a ajuns cu bine. Şi-a făcut o baie, timp în care a urzit un alt plan, apoi s-a culcat.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii

Renascut din iubire – 151

Fata s-a dat doi paşi în spate pentru a-l vedea mai bine. Nu-i venea să creadă că bărbatul pentru care şi-ar fi dat viaţa o instiga la omor. Pe scurt, era un criminal. Deşi șocată a avut puterea să intre în jocul lui.

-Bine Vali. Îl omor. Mă duc la farmacia veterinară, cumpăr otravă şi îi pun în mâncare. Să nu mă suni. Te sun eu după ce termin.

Bărbatul a dat din cap şi a lăsat privirea în pământ. Fata s-a mai uitat la el câteva secunde apoi a ieşit. A închis uşa şi a rămas cu mâna pe mânerul metalic. „Doamne să mă strige, să mă sune, să-mi spună că m-a încercat să vadă dacă sunt în stare să fac orice pentru el, să-mi spună ce mi-o spune… dar să mă cheme, să mă oprească din drumul pe care el mi l-a sugerat…” gândea fata plângând. Văzând că nu o cheamă a plecat. În curte s-a întâlnit cu Nicolas.

-Ce-ai păţit Ella?

Tânăra i-a făcut semn cu mâna că nu poate vorbi şi a plecat. Nicolas s-a dus la birou să vadă ce e cu Valentin.

-Unchiule mă scuzaţi că îndrăznesc, a zis după ce a bătut la uşă şi i s-a răspuns. Am văzut-o pe Ella că a plecat plângând şi am crezut că aţi păţit ceva.

-Bine că ai venit. Oricum aveam de gând să te sun. Ella e afectată de starea mea. Sună-o şi dă telefonul pe difuzor. Întreabă-o ce a păţit şi unde se duce.

Nicolas a sunat-o. Fata intuind că e cu Valentin şi că bărbatul vrea să verifice dacă va face ce i s-a spus, i-a răspuns lui Nicolas ceea ce voia să audă Valentin, în speranţa că măcar atunci o va întoarce din drum.

-Ce faci Ella?

-Merg la o farmacie veterinară sau mă rog unde oi găsi ceva tare.

-Tare pentru ce?

-Nicolas nu am chef de vorbă, a spus şi a închis.

Tânărul a vrut să o sune din nou.

-Las-o Nicolas, i-a zis bărbatul mulţumit. Mergi şi odihneşte-te. O să vorbesc eu cu ea.

Tânărul a plecat şi Valentin a început să se plimbe prin birou. „Sper ca astăzi va fi ziua cea mare. Voi împuşca doi iepuri dintr-odată. Marian va fi mort, iar Ella care ştie multe şi poate deveni un pericol, va ajunge la închisoare. Ah Ella, de când aştept asta…” gândul mişelesc l-a făcut să zâmbească. Se uita când la ceas, când la telefon. Nerăbdarea îl făcea să i se pară că timpul stă pe loc.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii