Arhiereul – carte

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 5

În noaptea nopții doar candela mai ardea a jale. Sfinții din icoanele de pe pereți și-au închis ochii. Îngerul păzitor al Arhiereului s-a îndepărtat plângând. Îngerul păzitor al copilului, striga către Dumnezeu. Până și demonii fugiseră în iad. Între a fi martorii unei astfel de fapte și iad, au ales iadul. Candela, de durere, s-a stins și ea. 

… … … … … … … … …

-Dintr-un copil pur ați făcut un coș de gunoi. Visam să-mi fac și eu o prietenă la un moment dat, chiar așa sărman cum sunt, acum mi-ați furat și acest vis. Cum să mai pot săruta o fată când buzele mele sunt murdărite de buzele dumneavoastră? Știți că și acum vă simt pe gură firele de păr din barbă și din mustață? M-ați distrus și sper să plătiți pentru asta. 
Arhiereul asculta înmărmurit. 
-Aș fi preferat să cerșesc, să dorm prin gări decât să mănânc la masa dumneavoastră îmbelșugată, să dorm în așternuturile dumneavoastră din mătase și să devin jucăria dumneavoastră. 
-Te rog, întoarce-te! Înțelege că te iubesc! Mi-e dor de tine, copilașul meu!
-Încetați! Nu mă interesează nici iubirea dumneavoastră, nici dorul dumneavoastră! a spus hotărât.
-Valeriu, ascultă-mă! a zis Arhiereul schimbându-și tonalitatea vocii. Dacă nu vii într-o oră, dau ordin să fii căutat. Te găsesc și în gaură de șarpe și te distrug. 
Băiatul s-a descumpănit. 
-Bine… a șoptit.

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 3-4

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 3-4

Săptămâna trecută, din lipsă de timp, nu am postat fragmentul promis, așa că recuperăm azi: 

După Sfânta Liturghie, credincioșii au rămas la biserică așteptându-i pe cei doi călugări. Leon și-a făcut bagajul în grabă, de fapt nici nu prea avea ce pune în bagaj, și a plecat la chilia binefăcătorului lui.
Au coborât împreună, dar când să urce în mașină, l-au văzut pe Arhiereu venind de la Patriarh. 
-Uite-l pe Preasfințitul! a zis călugărul. Haideți să luăm binecuvântare!
Leon a oftat, dar a mers împreună cu ceilalți.
-Preasfinția Voastră, plecăm în pelerinaj. Mi-ați dat binecuvântare zilele trecute. 
-Da, știu. Mergeți cu bine! Domnul să vă însoțească! a zis privindu-l tăios pe Leon.
”Aha, deci mergi să-ți aranjezi ploile. Lasă că o să am grijă să nu te primească nimeni!” și-a zis în gând și a plecat spre birou.

… … … … … … …

-Copilaș, vreau să-ți fac un dar. Uite un telefon mobil să putem vorbi și atunci când nu ești cu mine.
-Vaaaiii! Sărut mâna, Preasfințite, a zis Valeriu sărutându-i mâna. Dar nici nu știu să umblu cu el, a continuat fascinat de aparatul pe care îl primise. 
-Te învăț eu, a zis ierarhul prinzându-l de mijloc și trăgându-l lângă el. Uite, apeși aici și telefonul se deschide. Când vrei să apelezi, procedezi așa…
Copilul îl urmărea cu atenție pe ierarh. Era atât de încântat încât nici nu a observat că Arhiereul cu o mână îi arăta cum să folosească telefonul și cu cealaltă îi cerceta ușor trupul. După ce l-a învățat elemente de bază, l-a întrebat dacă a înțeles. 
-Da, am înțeles cât de cât. Vă mulțumesc mult, a zis și luând telefonul a vrut să se așeze la birou. 
Arhiereul l-a îmbrățișat cu putere.
-Vali, dacă aș fi avut un copil, acela aș fi vrut să fii tu. Mi-ești foarte drag! a zis și l-a sărutat pe ureche, pe gât și pe colțul gurii.
Copilul a tresărit. Chiar dacă era un băiat simplu, prea tânăr pentru a intui ce voia ierarhul de la el, ceva din interiorul lui l-a făcut să tresară. I se părea totuși straniu, chiar dacă acel ”straniu” nu știa încă să-l încadreze în categoria ”nefiresc”.

Va urma

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 2

 

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 2

Arhiereul s-a întors la birou unde îl aștepta  ”o ceată”, după cum îi plăcea să spună. Și-a activat zâmbetul nefiresc, și-a pus masca de sfânt și a început să împartă binecuvântări. Din rolul de Arhiereu își făcuse un sine fals, un idol, la care se închina chiar și el. Celălalt el, pe care îl afișa în fața oamenilor, arăta impecabil din toate punctele de vedere: era foarte îngrijit, parfumat, își aranja mereu barba și părul, chiar și în timpul Sfintei Liturghii, veșmintele și dulamele erau întotdeauna ca aduse de la cele mai vestite case de modă, până și tălpile pantofilor erau în permanență curate. Și fațada părții sufletești, pe care o arăta oamenilor, era foarte bine mascată: blând, bun, iubitor, iertător, înțelept, generos, sensibil, smerit, etc. Le ”avea” pe toate la vedere, dar de fapt nu avea nimic. Era un ambalaj poleit în interiorul căruia se ascundea cea mai cumplită mizerie.

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 1

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii

Arhiereul – unealta demonului din umbră – fragment 1

În urma unor evenimente despre care nu voi vorbi acum, am hotărât să postez un fragment pe săptămână din fragmentele postate în grupul închis.

Așa că, ”Arhiereul – unealta demonului din umbră”, revine cumva.

Prima săptămână – primul fragment

Se vedea îmbujorat, nerăbdător, se vedea… își vedea barba răvășită și părul vâlvoi… apoi îmbrățișarea de final…
-V-a plăcut? l-a întrebat Leon închizând laptopul.
-Nu mă așteptam să faci așa ceva. În tine am avut cea mai mare încredere. Doar pentru tine m-am umilit, crezând că te fac fericit. Doar tu ai fost în viața mea, Leon. Să știi asta!
-Serios? Păi și cu seminariștii ăia care tot dormeau pe la casa arhierească, ce făceați? Miezonoptica în dormitor? Nu mă luați de prost pentru că nu sunt.
Arhiereul văzând că nu a reușit să-l impresioneze, a trecut la amenințări.
-Prost nu ești, dar ești obraznic. Ai grijă ce faci! S-ar putea să dea o mașină peste tine și e păcat de tinerețea ta.

 

Postat de Mihaela Ion in Arhiereul - carte, 0 comentarii