„Casa Procopie” – afacerea lui Teodosie condusă de o călugăriță

 

Farmacia „Casa Procopie”, nu, nu e farmacia inimii (zâmbesc, evident), e farmacia scornită de mintea lui Teodosie pentru a mai face rost de bani.

Sigur că nu e un lucru rău, dacă ar fi bun, dar nu e. Vi se pare că sunt cam distrată? Nu vi se pare, chiar sunt. Am avut o zi foarte plină, obositoare, dar și foarte frumoasă. Nu știu cât de coerentă voi fi în acest articol, căci pe lângă faptul că sunt distrată și cam obosită, se mai suprapune și presiunea timpului, pentru că… nu știți ce vă pregătesc… Vă pregătesc ceva la care SIGUR nu vă așteptați. Sper să faceți față. :))) V-am zis că sunt distrată, dar de pregătit o surpriză, chiar vă pregătesc.

Să intru totuși în subiectul acestui articol, de care, sinceră să fiu, nu am chef, dar dacă v-am promis, mă țin de cuvânt.

Farmacia „Casa Procopie” din Vatra Dornei este una dintre afacerile profitabile ale lui Teodosie. Nimic nou, nimic neașteptat până aici, numai că… această afacere este condusă de o călugăriță care aparține Mănăstirii Dorna-Arini, dar aparține numai cu numele.

Nu locuiește în incinta mănăstirii, locuiește în incinta farmaciei, deci e călugăriță de farmacie, nu participă la slujbe, nu interacționează cu obștea mănăstirii.

Pe lângă faptul că nu are nicio legătură cu mănăstirea, am înțeles că adoră combinația roșu – negru, adică s-ar îmbrăca în haine monahale, pe care le „asortează” cu pantofi roșii.

Se pare că ar fi prietenă și cu trusa de machiaj uneori… Gurile rele spun că noaptea… pe principiul „mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică”… nu ar dormi singură…

Cu „domnișoara” V. P., când eram eu bătută în cap și credeam că am frați și surori duhovnicești spovedindu-mă la Teodosie cel mic și de nimic, am vorbit de câteva ori la telefon, când Teodosie bântuia pe la Vatra Dornei și era răcit, iar eu ca năuca îi purtam de grijă.

O sunam pe „domnișoara maică” farmacistă și o rugam să nu-l lase să plece până nu face aerosoli. Puteți să râdeți, cam atât de „adormită” (ca să nu zic prostită de Teodosie) eram. Aveam grijă de „sfântul sfinților” și de „Domnul Domnilor”.

Acele convorbiri în legătură cu „duhovnicul meu” erau cele mai scurte și mai fericite… să zic așa, dar venea „scadența”.

„Sora mea duhovnicească” mă suna după program și mă supunea la un adevărat supliciu. Îmi vorbea câte o oră – două despre ce și câte studii a făcut ea, de conferințele la care participa, îmi vorbea despre calitățile ei, despre cât de deșteaptă e și cât de proști sunt alții etc., nimic despre Dumnezeu, nimic despre mănăstire sau despre călugărie.

La un moment dat chiar i-am zis lui Teodosie că vorbește foarte mult, că nu am văzut un om mai mândru decât ea (văzusem, era chiar cel din fața mea) și i-am mai spus că nu are nimic în comun cu monahismul și că am impresia că hainele monahale sunt doar niște accesorii pe care le poartă ca pe o grea povară.

El mi-a povestit atunci de familia ei, despre problemele care sunt pe acolo și despre care, din principiu, nu vreau să vorbesc (nici acum, nici altădată). Am amintit doar, ca să știe „domnișoara călugăriță” la cine se spovedește…

Și în farmacia aceea se pare că se întâmplă lucruri dubioase, la limita legii, dar, având în vedere că farmacia aparține fundației din care face parte și Complexul din cadrul mănăstirii, nu voi vorbi acum despre aceste lucruri.

Înaltpreasfințite Părinte Calinic, având în vedere că farmacista este o călugăriță care ar trebui să aparțină cu trup și cu suflet mănăstirii din care face parte, poate vă lămuriți Înaltpreasfinția Voastră ce e cu această călugăriță și cum a ajuns să fie folosită în afacerile lui Teodosie.

Iată o dovadă că farmacista – călugăriță nu participă la slujbe. Pt a vă edifica asupra programului zilnic, puteți accesa pagina de fb a farmaciei: https://www.facebook.com/VioletaIonela2017/

 

Teodosie!, te avertizez…

Lasă un răspuns